
Viață
viața a fost...
în rotund de geodă zămislită
floare de mină sculptată-n ere
unde...
glaciare coloane de stalactite
ascund taine de timpuri ruginite
ceruri de întuneric fără stele
lumină ce de mult nu mai este
ascunse de timp în praf de uitare
vietăți ciudate cuaternare
venele pământului în subterane
din cristal de stâncă izvor răsare
rădăcina pădurii în ramificații infinite
șoptește pămânutului ca ea trăiește
lungi coloane vertebrate în adâncuri
negrul pamântului luându-le culoarea
suflarea lor uriașă nu se mai simte
au rămas doar oseminte de fostă viață
poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viață
- poezii despre întuneric
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre stânci
- poezii despre stele
- poezii despre păduri
- poezii despre negru
- poezii despre lumină
Citate similare

Dar...
sclipire de-o clipă,
mărgăritar în geană
lumină în întuneric stelar
coloane mirifice, calcite
în peșteri de urs polar...
el este voal de tunel
în stâncă săpat cu obidă,
gheară de timp
pictează haotic
un vas ce pleacă hoinar,
acolo în vârf de catarg...
am pus o haină
să fluture
este pentru tine
cu nasture lipsă, cârpită
iară eu jos pe covertă
aștept să trec ocean
plin de ape de clipe
fericite
ție să le aduc
... în dar
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vestimentație, poezii despre urși polari, poezii despre speologie, poezii despre pictură sau poezii despre ocean

Lacrimi
rămân înăuntru în zbatere, ele singure cu mine
mă pedepsesc și încep și ele să plângă
apoi se uită înapoi și văd încleștat trecutul
de prezentul care vor să-l uite, chiar mâine
ce-a mai rămas din mine, rămâne
o felie subțire de timp rătăcită
falange lungi de degete pietroase, căzute
strivesc cuiburile mele mult îndrăgite
cuiburi din adânc de aduceri aminte
de pe munți, lacrimile încet mi se preling
prin eleștee de stalactite, cristal încrustate
iar din peșteri, văgăuni și scorburi uitate
sorb adâncuri de mult în mine uitate
iar eu curg încet prin lacrimile mele
izvor nesecat de aduceri aminte
în lacrimi de stânci de munte zdrobite
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre munți, poezii despre viitor, poezii despre trecut, poezii despre prezent, poezii despre plâns sau poezii despre degete

Peștera poem diamant
În
inima muntelui
stalactite și stalgmite
se unesc în coloane
iar de tavan atârnă lilieci
folosind ultrasunete-n întuneric pentru
a ieși din
grotele uitate-n
timp.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre inimă sau poezii despre diamante

Lumină fără întuneric nu poate să existe și nici întuneric fără lumină, căci dualitatea este echilibrul existenței.
Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre existență, citate despre întuneric sau citate despre lumină
Praf de uitare...
Praf de uitare am presărat
În colțul inimii unde ai stat
Și stelele le-am stins ușor
Dar, doar în vis înșelător.
Nu vreau să-mpart cu tine amintiri
nici rămășițe din iubiri
Trecute și încărunțite
Vreau să le uit... ține-le tu minte..
N-am timp să mor de dorul tău
Și nici să fiu jertfit erou
Pe un altar al necredinței
Să ard pe rugul neputinței
Praf de uitare am presărat
În urma ta când ai plecat
Și alte stele aprind de zor
În alte vise pe-aripi zbor!
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre visare, poezii despre păr cărunt, poezii despre jertfă, poezii despre iubire sau Ne poți propune o poezie de dragoste?

Speologie poem diamant
În
peșteri întunecoase
stalactite și stalagmite
se unesc în coloane
printre care zboară numeroși lilieci
și unde poți găsi
pietre și minerale
semiprețioase și
prețioase.
poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Decizie
Ornitologii caută carii
Spre-a le marca.
Vor să cunoască adevărul
Despre mirajul acestei lumi.
În adâncuri, o altă lume explodează
De misterele ascunse.
În zona tidală, izopode își continuă rostul.
În adâncuri, păduri de alge brune
Ascund homari și broaște țestoase,
Larve și... rechinul pisică.
Planctonul păstrează larve ce mâine
Vor deveni suflete luptând
Pentru ca lanțul trofic
Să se păstreze întocmai moleculei de A. D. N.
Lumi subterane ni se deschid
În al pământului vid.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet, poezii despre pisici, poezii despre devenire, poezii despre cunoaștere, poezii despre broaște țestoase sau poezii despre adevăr

Te simt
în coloane îmbracă lumina trupului meu
m-am uitat într-o duminică, epocă trecută
pune voal viu cu semne de viață pe mine
crește trecutul în mine, pentru un prunc în viitor
în rugină de timp găsesc roșul sângelui
nu vreau zbatere și dorințe, fără cu un tine
în noapte, după care răsar să te văd, mi-e dor
limpezimea apelor sufletului meu așteaptă
corabia vieții tale să viziteze al meu port
ancora nu va mai rugini niciodată
plină de viață mă va duce în inima focului tău
poarta se va deschide și buzele se vor
albă față de masă și cerceaf fără cute aștern
pun stele pe cer și un corn de lună
am așteptat o zi și-o noapte, de viață
albă marmură am îmbrăcat, sunt în dormitor
te simt în gând, în trecut, în prezent și-n viitor
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2010)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet sau poezii despre sânge

Tablou
ai fost acolo
a rămas doar un chenar
numai un contur alb
papucii într-un colț
o eșarfă căzută jos
o ceașcă cu zaț de cafea
totul este acoperit de praf
poezie de Viorel Muha (aprilie 2020)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cafea
Mireasa pădurii
dansez cu vântul printre vestite iele
stejarii îmi sunt martorii la fericire
sublime emoții alunecă sub piele
mă îndepărtează de nenorocire.
petrec ore lungi în mijlocul pădurii
freamătul lăuntric imită pe stejar
cântecul iubirii mi l-au dat trubadurii
să nu stau niciodată ca pe jar.
am fost și voi rămâne mireasa pădurii
mirele meu e un chipeș bărbat
la nunta noastră au jucat pandurii
și nici o spaimă nu i-a perturbat.
roua din stele îmi spală condurii
drumul spre lumină nu este curbat.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nuntă, poezii despre stejari, poezii despre vânt, poezii despre spaimă, poezii despre rouă sau poezii despre muzică

Bucium de cer
Ninge cu nuferi albaștri de tei
Luna se oglindeste-n ochii ei
Doinind lacrima catargelor
Infinite coloane...
Scufundate-n codrii pe cer
Somnorase stele pe ramuri de păsărele
Călătoare petale de floare albastră
Pe vântul unui rece astru
Fiu de Luceafăr......
Cu vine de mercur argintiu
Izvorât din lacul Phoenix
Invălurit de ramură de plopi fără soț adiind
Dulcea baladă incrustată
Pe o placă de marmură jelită de soare
Cutreieră el
Copilul bucium de cer...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre crengi, poezii despre albastru, poezii despre păsări, poezii despre ochi sau poezii despre nuferi

Cu o primă floare, încep toate primăverile! Care bucurie poate fi mai mare, când dacă mergi printr-un lan nesfârșit de scaeți și buruieni, rău mirositor, vezi lucind în soare o floare și simți adierea parfumului ei? Poți fi atât de fericit, ca în momentul când cel ce stă mult sub apă, iese la suprafață și trage prima gură de aer, cu fața spre soare și cu ochii lăcrimând a viață. Poți fi atăt de fericit, ca cel ce mult timp nu a avut parte de lumină sau nu a știut cum este "lumina" niciodată. Să ne bucurăm de prima floare, de aerul vieții curat. Să ne bucurăm de lumină!
Viorel Muha (februarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- citate despre viață
- citate despre bucurie
- citate despre timp
- citate despre primăvară
- citate despre ochi
- citate despre gură
- citate despre flori
- citate despre fericire

Tristețe
2020
a plouat cu tristețe, în septembrie
în ochi fără lumină pe străzile pline de întuneric
suflete care dorm visează existențe
pe cărări care nu duc nicăieri
acesta este începutul vieții
și se termină cu sfârșitul ei
pe o stradă fără lumină și cu visuri
care au fost, ieri!
poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre început, poezii despre tristețe, poezii despre somn sau poezii despre sfârșit

Glossă timpului uitării
Uităm c-avem părinți, c-avem copii,
Și viața ne acoperă-n uitare...
Uităm mereu, în fiecare zi,
Uităm că se trăiește, că se moare...
Uităm de-un timp, cu fiecare ceas,
Și sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Că prea puțin din viață ne-a rămas,
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă.
Uităm c-avem părinți, c-avem copii,
Ca un ecou ne pierdem în uitare
Și nelăsând în urmă mărturii,
Pierim tăcut, ai nimănui, în zare.
Ne întrebăm de ce, călătorind,
Am coborât pe trepte de uitare,
Dar sentimente rând pe rând ne mint,
Iar noi vedem zadarnic cum se moare.
Și viața ne acoperă-n uitare,
În vălătuci de fum și teorii,
Oglinzi de ape și oglinzi de soare,
Tăcere, axiome, reverii.
E universul un ocean de stele
Și omenirea-ntrânsul se revarsă,
Ne cheamă și ne plânge și ne cere,
Ne-așteaptă la întoarcerea acasă.
Uităm mereu, în fiecare zi,
De timp și de visare, de tristețe,
La tâmple albi cândva ne vom trezi,
Târziu, în ninsa noastră bătrânețe.
Uităm de-o bucurie trecătoare,
Uităm să fim mai oameni, să zâmbim,
Alunecăm haotic în uitare
Cu sufletul prin noapte hoinărim.
Uităm că se trăiește, că se moare,
Uităm a fi cu fiecare ceas,
Ne soarbe-n timpuri val de întristare,
Nimic în lume nu ne-a mai rămas.
Unde-i beția visului în care
Ne înălțăm cu fiecare zi
Un fluture căutăto de soare?!
Oh, niciodată nimeni nu va știi!
Uităm de-un timp cu fiecare ceas,
Trăim în deșteptare și-n iubire...
Spre a uita, nimic n-a mai rămas,
Căci am uitat chiar și de fericire.
Biet reumatic, tâmple de ninsori
Ți-acoperă potecile spre soare
Și uiți cum se trăiește deseori,
Dar vezi în jur, adesea, cum se moare.
Și sufletul ni-i o clepsidră spartă...
Din cioburi de clepsidră ne-ntrupăm.
Uităm a fi... nefericită soartă!
Uităm să plângem și să existăm...
De ce uităm?! Un semn de întrebare
Scrtcircuit de neuroni... De ce?!
De ce se uită și de ce se moare?
De ce mai luminează stelele?!
Că prea puțin din viață ne-a rămas,
Incontestabil, știe fiecare
Și bate în perete-același ceas
Același imn uitat de deșteptare.
Bate un clopot undeva-n înalt,
Ori e un tunet străbătând pământul...
În călimară curge repetat,
Uitând de câte-n lume sunt, cuvântul.
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă
Și din iertare-adesea învățăm
Că a uita e omenesc... Vreodată
N-ar fi de-ajuns durerea s-o uităm.
Că ochiul plânge, n-ar mai fi uitare,
Că doliul trece-n valuri de tristeți...
E secetă în suflet... De ce oare
Mereu, Mărite Doamne, Tu ne cerți?!
Doar Dumnezeu nu uită, ci ne iartă,
Că prea puțin din viață ne-a rămas
Și sufletul ni-i o clepsidră spartă,
Uităm de-un timp cu fiecare ceas.
Uităm că se trăiește, că se moare,
Uităm mereu, în fiecare zi
Și viața ne acoperă-n uitare...
Uităm c-avem părinți, c-avem copii...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre înălțime

Pe coloane de viață
Se va absorbi primăvara
în dimineți cu aburul subțire
și sughițuri reci,
de îi va înflori gura de arome
și ochii vor privi însetați
cum se nasc toate pe rând.
Atât de fragedă se va limpezi,
de apele vor șlefui pietrele în albie,
vor curge cum scrisul cuvintelor
în miezul de mai
cu liliac înflorit la glezne.
Iar mai frumos decât atât
înrobit de iubire
când păsările clocesc,
sevele urcă
pe coloane de viață
sub o aureolă de vis
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre flori, poezii despre primăvară, poezii despre naștere, poezii despre gură sau poezii despre glezne
Apa
Fie că e de izvor, fie că e de fântână,
Apa vine din adâncuri și de băut este bună.
Ajunsă la suprafață, cu munții se ia la trântă.
În câmpie se răsfață, lumea-întreagă o colindă.
Plictisită de ce vede, pe tera, de unde vine,
Către cer ea se repede, crezând că acolo-i bine.
După ce ia cunoștință de-înălțimea cerului,
O cuprinde o căință, de dorul pământului.
Fără să stea mult pe gânduri, se transformă în vapori.
Picături încep să cadă, zdrențuind pufoșii nori.
În zadar cerul aruncă fulgere și tunete,
Apa se-întoarce în stâncă, sătulă de umblete.
poezie de Dumitru Delcă (8 septembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre răsfăț, poezii despre nori, poezii despre gânduri sau poezii despre dor

Între ceruri, la curbură
Între ceruri, la curbură
străbătând prin "țesătură"
unde timpul se îmbină
c-o aripă de albină,
din scânteia cea curată
ZÂNE fără trup se-arată!
vin din mituri cu dalb sânge
unde lupul nu mai plânge
și-unde tropotește viu
"glasul" fără vizitiu.
.
Aer, Apă, Cedri, Foc -
lepădați și timp și loc!
.
când spiralele se coc,
rotund cer și rotund joc:
cercuri învârtite-n floare,
pește negru - ochi de soare
șoapte limpezi fără gură,
pește alb - cu ochi de mură!
.
lunecată din lumină
umbra se topește-n tină
luna - mreană de argint
frunză-amară de alint
ierburi tainic foșnitoare
nicio urmă pe cărare
apa - magică licoare
în concentrice hotare
ceru-n ramuri luminate
contopite... câte toate:
nouă stele, opt coroane,
șapte munți, șase oceane
și cinci vulturi, patru zări;
înspre poartă trei chemări,
două mângâieri de vânt
și la mijloc un CUVÂNT
.
în ogilndă prin portaluri -
dans de flăcări, dans de valuri,
cântec lin, cântec duios -
cum e-n sus este și-n jos!
căci în noaptea peste fire
făuresc zânești safire
lăsând rouă pe câmpie
Sânziene-n dalbă iie!
.
sub mireasma de candoare
taina-i veche, TAINA-i mare
-
apoi... se topesc în zare
între umbre și culoare
-
lumea nu e precum pare
printre fire de cicoare
a rămas doar "Sunătoare"
unde-s oare? cine-s oare?
poezie de Cecilia Birca
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre alb, poezii despre vulturi sau poezii despre pești
Nu prea am avut timp
Timp ca să rămân în viață
nu prea am avut.
Lovituri primite-n față
mult timp m-au durut.
Am făcut doar fapte bune
dăruite tuturor
și-am rămas singur pe lume
fără pic de ajutor.
Pentru mine viața,
o noapte lungă a fost.
Rău mi-a brăzdat fața.
Să mai trăiesc, nu are rost.
Pentru mine viața
a fost chin, a fost blestem.
Moartea vine dimineața,
vine fără să o chemi.
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre noapte, poezii despre moarte, poezii despre dimineață, poezii despre cadouri, poezii despre bunătate sau poezii despre ajutor
Fulg
Sub tumultul nopții ce plânge
Te caut;
Răsare iubirea în sânge
De flaut;
Și vino, tu, înger din ceruri
De pene,
Să-mi arăți cale, în eseuri;
Sprâncene.
O! Și tu, a lumii minune,
Născută;
Te caut în Rai și-n genune.
Ascultă!!!
Ecoul, ce-n inimă-mi bate;
Trăiește!
Trăiește în tine... e carte...
Iubește!!!
Și frunza mă-ndeamnă la tine,
Și vântul,
Și cer înstelat de ruine,
Pământul.
Ești apa cea vie și pură...
Mi-e sete!!!
Sunt orb, dar te văd; prin aură,
Sipete.
Din praf de granit va răsare
O floare...
Ești tu, te miros și îmi pare...
Ești Soare!!!
poezie de Marius Surleac
Adăugat de Andreea Murgu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre îngeri, poezii despre sprâncene sau poezii despre prăpăstii

Glossa prieteniei
Un fluture spre ceruri alergând,
Etern, fără concesii, simplu, blând...
Prietenia de s-ar inventa
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura.
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi,
Aș lua culoarea buzelor de fragi,
Sideful și iubirea din lumină
Și puritatea stelelor, divină.
Un fluture spre ceruri alergând
După polen, voi m-ați vedea zburând.
Aș colinda cărările de stele
Să pun în cofa fericirii mele
Iubirea pentru voi argint și cânt
Din suflet, din privire și din gând.
Aș lăcrima de-acum cu flori de tei,
Să retrăiesc prin voi, prietenii mei.
Etern, fără concesii, simplu, blând,
Să ascultați al sufletului cânt.
Nu vă-ntristați când nori pe ceruri sunt!
Prietenia-i spulberă c-un gând.
Am adunat cristal din apa lunii
Și-am lăcrimat la tâmplele furtunii.
Acum sunt crater, sângerândă rană,
Un fluture cu aripă de ceară.
Prietenia de s-ar inventa
Un fluture, lumină, zâmbet, stea,
Aș fi din toate astea câte-un pic,
Dar vezi, sunt doar o umbră, un nimic.
Coarda iubirii a rămas un vis
Ce în tenebre, de dureri s-a stins.
Dar nu vă temeți! Mă voi naște iar
Și mă voi împărți la toți în dar.
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura
Cu vise luminând iubirea ta.
Aș da speranțe zorilor ce vin
Și curcubeu aș fi, să ne unim
Prietenia-n fiecare clipă,
Speranță timp, aripă cu aripă.
Ca răsăritul să-l pictez cu sânger,
Am frânt în vis aripa unui înger.
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi,
Aș smulge floarea, frunza de la fagi,
M-aș înveli ca o mireasă-n ele
Și fluture m-aș înălța spre stele.
Aș țese-n ceruri muguri de mătasă
Spre a rodi prietenia noastră.
Prietenia mea v-aș da-o-n dar,
Să fie vremii piatră de hotar.
Aș lua culoarea buzelor de fragi
Apoi v-aș săruta, prieteni dragi.
Cu brațele de ramuri împletite,
Altar să facem, pentru necuvinte.
Cum nu e vreme lacrima s-o spui,
Ascunde-o în adâncul ochiului.
Oh, legea sentimentelor rămâne
În pieptul tău brăzdat de răni, române.
Sideful și iubirea din lumină
Le țes pe aripi moi de muselină.
Prietenia-n stâncă voi sculpta
Și pe vecie toți mă veți avea.
Lăsați aprinsă candela iubirii!
Ea lumina-va calea fericirii.
Val din dantele albe la piciare,
Pe brațe blândul răsărit de soare...
Și puritatea stelelor, divină,
Prietenia, setea de lumină
Din ochi, din suflet, izvorâte-ades,
Din aripă de fluture-au purces.
M-am înălțat, un zâmbet de izvor,
În zborul lin și ademenitor...
Vă las de-acum prietenia mea
Un fluture cu străluciri de stea.
Și puritatea stelelor, divină,
Sideful și iubirea din lumină.
Aș lua culoare buzelor de fragi,
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi.
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura
Prietenia de s-ar inventa.
Etern, fără concesii, simplu, blând,
Un fluture spre ceruri alergând...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie, poezii despre aripi sau poezii despre arte plastice