Peştera – poem diamant

În
inima muntelui
stalactite şi stalgmite
se unesc în coloane
iar de tavan atârnă lilieci
folosind ultrasunete-n întuneric pentru
a ieşi din
grotele uitate-n
timp.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speologie – poem diamant

În
peşteri întunecoase
stalactite şi stalagmite
se unesc în coloane
printre care zboară numeroşi lilieci
şi unde poţi găsi
pietre şi minerale
semipreţioase şi
preţioase.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţă

viaţa a fost...
în rotund de geodă zămislită
floare de mină sculptată-n ere
unde...
glaciare coloane de stalactite
ascund taine de timpuri ruginite
ceruri de întuneric fără stele
lumină ce de mult nu mai este
ascunse de timp în praf de uitare
vietăţi ciudate cuaternare
venele pământului în subterane
din cristal de stâncă izvor răsare
rădăcina pădurii în ramificaţii infinite
şopteşte pămânutului ca ea trăieşte
lungi coloane vertebrate în adâncuri
negrul pamântului luându-le culoarea
suflarea lor uriaşă nu se mai simte
au rămas doar oseminte de fostă viaţă

poezie de Viorel Muha (iulie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lilieci

cât de adânc
şi plin de mister
e timpul scăldării

în bulboană
cărări se închid

pe lungul drum al sângelui
înfloresc stalactite

iar clipa îmi pare a fi
cu mult mai adâncă
decât noaptea răbdării
ce naşte în peşteri
lilieci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

în peşterile
cu stalactite
şi stalagmite
se găsesc şi
minerale preţioase

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paranormal – (OZN şi FLN)

Pescăruş în zbor,
Enigme rezolvând,
Stiinţa folosind,
Cugetând mereu
Asupra fenomenelor
Rămase nedesluşite,
Umbre din trecut,
Sentimente profunde...
Universul întreg,
Lumină şi întuneric...

Cu aripile larg deschise,
Ridicându-se deasupra valurilor,
Iubindu-şi toţi semenii...
Nimeni nu poate opri
Acest pescăruş temerar.

acrostih de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

aer răcoros –
pe stâncile muntelui
o floare de colţ

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

sus pe pârtie
vârful alb al muntelui –
schiuri şi sănii

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stratul de ozon -
sus pe vârful muntelui
aer răcoros

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condusă de Lucian, maşina îşi continuă drumul spre oraş. Nu-i luă mult timp să ajungă în locul indicat de Alex. Zărindu-i pe cei doi pe trotuar, opri maşina şi coborî grăbit, împreună cu Petre şi Adi, îndreptându-se spre locul accidentului. Petra îl vedea pentru întâia oară pe Lucian în persoană, de aproape, deşi la întuneric. El îl salută scurt pe Alex, apoi îi sărută mâna domnişoarei body-guard. Deşi era întuneric, "Ucigaşa" rămase plăcut impresionată de prezenţa lui, iar colegii ei o priviră îngrijoraţi.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai era doar o jumătate de oră până în momentul în care cei şapte tineri vor intra în nava lor albastră, împreună cu instructorul echipajului, domnul Eugen Manea; acesta însă nu rămânea la bord decât timp de o oră şi jumătate, în timp ce elevii săi... Desigur, nava era frumoasă, atât în interior, cât şi la exterior, ceea ce reprezenta un avantaj pentru membrii echipajului, care nu vor mai ieşi decât după 5-6 ani, când vor ajunge la destinaţie, pe misterioasa planetă Proxima. Deocamdată, pentru aproape 30 de minute, erau încă afară, pe Terra, planeta căreia îi vor duce dorul timp de cel puţin 13 ani. Şi oare ce puteau face în aceste 30 de minute?

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

stele şi lună –
animale nocturne
în întuneric

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Negru şi galben -
Sclipiri în întuneric
Un mic licurici.

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe cerul nopţii –
stelele sclipind timid
în întuneric

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întuneric mult -
la solstiţiul de iarnă
ziua mai scurtă

haiku de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

întunericul
ascunde lumini.
tocmai de aceea
să nu vă temeţi
de întuneric!

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vulturul – poem diamant

Pasăre
de pradă
cu privirea ageră
coboară din înaltul cerului
prinde hrana în ghearele sale
să o ducă puişorilor
aflaţi în cuibul
din vârful
muntelui.

poezie de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În camera sa, Lucian se schimbă în pijama şi se întinse pe pat, în întuneric, deşi nu putea dormi sub nici o formă. Stătea doar acolo, în întuneric, gândindu-se la... frumoasa reclamantă, domnişoara consilier, Lia. Şi i se păru că o vede acolo, lângă el, dar bineînţeles, nu era ea, ci doar imaginea ei, în mintea lui...

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nistor: Dom' director, aş putea ieşi puţin afară?
Traian: Ce-ai, Nis, te-a bătut soarele prea mult în cap? Nu vezi că suntem deja afară?
Nistor: Ah; nu afară din navă, afară din Institut doream să spun.
Traian: Cum?! Tu nu vezi ce-i aici?
Nistor: Ba da. Multă lume...
Traian: Exclus să ieşi din Institut la ora asta!
Nistor: Dar...
Traian: Am spus nu şi aşa rămâne!
Nistor: Bine, dom' director...
Traian: Ce-i, Nis?! Ce te nelinişteşte?
Nistor: Trebuia să vină cineva, dar încă n-a sosit. Mă gândeam că ar putea fi afară.
Traian: Cineva?! E foarte important pentru tine ca acest cineva să fie aici azi, să te vadă?
Nistor: Da, dom' director, foarte.
Traian: Ştii de ce nu poţi ieşi? Există riscul să nu te mai întorci la timp, sau să te înapoiezi întreg. Dar hai, să mergem împreună până afară.
Nistor: Poftim?! Mergeţi cu mine afară?
Traian: Ai auzit foarte bine. Ce nu fac eu pentru voi? Mai ales să nu fiţi trişti... Hai!
Nistor: Gata, dom' director; vin!

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

lumini şi umbre
ziua se joacă
de-a noaptea
în întuneric
totul pare mai clar

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reintrarea în stalactite

Orizonturi răsucite, răsucite, împletite
În oasele mărunţite în transpuse stalactite
S-ar da huţa zi şi noapte pe sub razele de lapte
Care curg în cupa vieţii din steluţele răscoapte.

Adunăm în sân cu dorul flacăra unei iubiri,
Căutăm să punem aripi pe cuţit cu străluciri,
Iadeşul în zbor cuprindă orizonturi răsucite
Şi în larg de împliniri reintrăm în stalactite!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!