De Crăciun

Noi doi sub câteva lumini din brad
În astă noapte ne vom face scut
Cu lacrima de dor ce s-a născut
Şi-mi licăreşte-n irisul de jad!

Luminile din candeli parcă scad
Şi totul împrejur e-atâta de tăcut...
Noi doi sub cateva lumini din brad
În astă noapte ne vom face scut!

Doar ceasul vechi ne va fi camarad
În ticăitul răguşit, pierdut...
Dacă ar ninge, ar fi mai plăcut,
Ne-am colinda bând din licori de-orjad,

Noi doi, sub câteva lumini din brad!

rondel de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos!

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.
Tu eşti copacul credincios,
Ce frunza nu şi-o pierde,
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu cetina tot verde.

O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.
Când o revăd sunt bucuros
Şi vesel ea mă face.
O, brad frumos, o brad frumos,
Verdeaţa ta îmi place.

O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.
Mă mângăi şi mă faci voios
Şi mă-ntăreşti îndată.
O, brad frumos, o brad frumos,
Cu frunza neschimbată.

O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii,
Ce ni la dus din Rai Hristos
Cum au vestit profeţii.
O, brad frumos, o brad frumos,
Tu-nchipui pomul vieţii.

folclor românesc
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pierdut în noapte...

Pierdut în noapte...
Lumini şi umbre
Pierdut în noapte...
În clipele sumbre

Pierdut în noapte...
În visul ce-l simt
Pierdut în noapte...
Adânc labirint

Pierdut în noapte...
Speranţe deşarte
Pierdut în noapte...
Eşti tot mai departe

Pierdut în noapte...
Un veşnic nebun
Pierdut în noapte...
Nu am ce să-ţi spun

Pierdut în noapte...
Pierdut de tot
Pierdut în noapte...
Aş vrea să mai pot

Pierdut în noapte...
Pierdut în gânduri
Pierdut în noapte...
Pierdut printre rânduri

Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...
Să fie oare, un nou început?
Pierdut în noapte, pierdut, pierdut...

poezie de Liviu Dumitru Muscă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, brad frumos...

O, brad frumos, ce sfânt păreai
în altă sărbătoare.
Mă văd copil cu păr bălai
şi ochii de cicoare.
Revăd un scump şi drag cămin
şi chipul mamei sfinte,
imagini de Crăciun senin
mi-apar şi azi în minte.

Un brad cu daruri şi lumini
în amintiri s-arată.
În vis zâmbeşte ca un crin
copilul de-altădată.
Intregul cer era deschis
deasupra frunţii mele.
Azi strâng doar pulbere de vis
şi numai scrum din stele.

Copil bălai, Crăciun şi brad
s-au stins în alte zile.
Azi, numai lacrimi cad
pe-ngălbenite file...
Azi nu mai vine Moş Crăciun
cu barba-i jucăuşe,
ci doar tristeţile mi-adun
să-mi plângă lângă uşe...

În bezna temniţei mă frâng
sub grele lespezi mute,
şi-mpovărat de doruri plâng
pe amintiri pierdute.
Omătul spulberat de vânt
se cerne prin zăbrele
şi-mi pare temniţa mormânt
al tinereţii mele...

poezie celebră de Radu Gyr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini în case-
seara Crăciunuiui
cu brad decorat.

haiku de Ioan Friciu (2023)
Adăugat de ioanfriciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de lumină

Au rămas câteva zile
De azi până la Crăciun
Peste-a nopţii color file
În ochi ce ni se depun

Geme noaptea prin oraş
De mulţimea de culori
Zugrăvită din lămpaş
Cu-o mulţime de fiori

Cu-o mulţime de lumini
Aşa — diversificate
Sufletu să ţi-l alini
Din puhoiu de bucate

Cu atâtea prăjituri
Să fii dar întâmpinat
Însuţi tu ca să te bucuri
Menţinând duhul curat

Noaptea rece de lumină
Apoi tu să o străbaţi
Având pacea-n duh deplină
Cu mulţimile de fraţi

Căci Hristosul s-a născut
Şi a Lui e sărbătoarea
Fie-ne dar veşnic scut
Şi de-a pururi El salvarea

Glorie dar Lui Isus
Tatălui— Cel Prea Înalt
Căci lumină ne-a adus
S-avem sufletul curat

În lumina Lui Divină
Ne vrem toţi azi îmbrăcaţi
Fără pată fără vină
Pe veci să fim dar salvaţi

Noi Isus îţi mulţumim
Pe pământ căci te-ai născut
Şi iată îţi proslăvim
Numele-ţi— ce-i veşnic scut

poezie de Ioan Daniel Bălan (22 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai moare o umbră

Un brad stă să cadă în codrul de-argint
Sub zgomot bizar al drujbei hapsâne,
Mai moare o umbră şi-i plânset în vânt
Iar lupii flămânzi, coboară la stâne!

Scârţâie-a jale cumpăna fântânii,
Nu-i prima şi nu-i nici ultima oară,
Prin sat, călări sunt pe cai toţi nebunii,
Cu vârful din bradul ce îl taiară!

De veghe-i va face fumul răşinii
Şi stele aprinse pe drumul cu Magi
Şi-n case, departe, unde creştinii
Copii-şi închină, icoanelor dragi!

Un brad a murit, dar nu arde-n vatră,
Ochi rătăciţi, privesc prin garduri de şipci,
În gerul cumplit mai crapă o piatră,
Colinde răsună din gâturi de scripci.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Îmi lepăd pe cer
privirea cu lumini tulbure

pe Vârful Câmpului
gânduri nemişcate
aşteptă dalta tâmparului
să asiste la cioplirea trupului meu
imortalizat pe calapodul dealului
nemângâiat măcar în vis
de mâna gheţii străine

nu mă grăbesc
nu fac pod peste pietre
voi bea licori descântate

în semne de foc dezbrăc ultima cămaşă
dar nu voi invoca chemarea sufletului

aştept înflorirea iernii

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luminile lumii sunt stinse

Luminile lumii se sting,
Mai sclipesc câteva prin cetate,
Armate mondiale înving,
Generaţii sub spectrul lui Marte.

Aş fi vrut să trăim ca-n trecut,
În lumina Cetăţii Eterne,
Conjuraţii conspiră tăcut,
Să ne prindă-n capcane moderne.

Te mai am, te mai vreau, cum să nu?
Dar minunile lumii sunt stinse,
Şi le vezi uneori numai tu,
Prin cetăţi, cu luminile-aprinse.

Suntem totuşi doar doi străini,
Ne striveşte apusul ce vine,
Mai aprind împăraţi bizantini,
Candelabrele gintei latine.

Te mai vreau, te mai pot, te mai simt,
Dar ne sting conspiraţii mortale,
Reaprindem lumini pe Pământ,
Luceferi în cetăţi ancestrale,

Care eu, care tu, care noi,
Mai veghează în noapte ruina?
Au rămas pe Pământ doi strigoi,
Prin cetăţi să aprindă lumina.

Mă mai ierţi, mă înşeli, te mai iert,
Peste lume se trage cortina,
Aşteptăm într-un secol incert,
Un profet să aprindă lumina,

Te iubesc, te iubesc, cum să nu?
Dar luminile lumii sunt stinse,
Şi-am rămas pe Pământ eu şi tu,
Să veghem candelabrele-aprinse.

Pentru noi se trezeşte-un apus,
Pe Pământ un apus mai răsare,
Când cocorii luminii s-au dus,
Semănăm prin amurg felinare.

Iar lumea dacă nu ne mai vrea,
Cu lumini condamnate la moarte,
Te invit să plecăm, draga mea,
Luminând pe planeta lui Marte...

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Brad Adamson: Ai o casă plăcută.
Sarah Pierce: Crezi acest lucru? Richards face lucruri bune pentru el însuşi.
Brad Adamson: Da? Cu ce se ocupă?
Sarah Pierce: Minte.

replici din Mici copii, scenariu de Tom Perrotta
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

brad

Brad. Craiul de verde al munţilor, încoronat pe viaţă.

definiţie aforistică de David Boia (30 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există întunecimi în viaţă şi există şi lumini, şi tu eşti una dintre lumini, cea mai luminoasă din toate luminile.

citat din Bram Stoker
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumini de muselină

Se scutură în noapte lumini de muselină...
Şi cu blândeţe,-n noapte, petale-n gânduri cad.
E linişte şi pace... pe cer e lună plină...
Pustii alei aleargă sub ochii mei de jad.

Mi-e fiinţa-mbălsămată cu muguri de lumină...
Nu ştiu, e-n mine noapte ori în afara mea?!
Mi-e lacrimă pământul, ori cerul lăcrimează.
Materia, ori duhul e-n vocea ce mă vrea?!

Poate că-i doar tăcerea plângând la uşi ânchise...
La geamuri ferecate, pe lespezi de granit,
Căci mi-am lăsat să plâncă pe veci atâtea vise,
Într-un comlot arhaic, cu gând de suicid.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de brad

Plouă cu muguri de brad
stâncile cască focuri de tabără
iarba pe schiuri
coboară pe verdele crud. Două albine
mi-au luat ochii
şi izvorul gura
şi vântul palmele
şi tăcerea limba. Plouă cu muguri
de brad
iar pe tine
roua străluceşte
în buchete
de stele...
Dinspre stână
urşii se aud cum
desenează oile
cu un lătrat.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am hoinărit lăsând seminţe-n urme,
Botez printre lumini ce s-or aprinde
Atunci când eu pământului m-oi vinde,
Simţind strâmtori ce pasul o să-mi curme.

catren de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Când totul e alb şi cenuşă,
Iar soarele-n doliu pluteşte,
Doar iarna – eterna mătuşă –
Din colţul de gheaţă priveşte.

Pe creste, sclipiri de zăpadă,
Prin ace de brad suflă vântul,
Rebeli, câţiva fulgi vor să cadă
În gerul ce-mbracă pământul.

Sălbatica fiară se-ascunde
La umbră de timp şi uitare,
Îşi cerne ecoul în unde,
Din văi şi poteci solitare.

E linişte iar şi e bine,
În suflet, lumini mă inundă,
Nu ştiu de ce, care sau cine
Paşii prin stele i-afundă...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În astă zi

Deschide-mi poarta dacă vin, străine,
Că îngheţată sunt pe la picioare
Şi nu am să mai pot veni şi mâine
Să-ţi aduc vâsc şi să îţi fac urare!

De magi ai fost vegheat dar şi de stele,
Precum în iesle Pruncul sfânt, de îngeri,
Da-n astă zi să torni în păhărele
Să bei să uiţi de rele şi înfrângeri.

În astă zi cu ger, omăt şi soare
Doresc să ai pe masă pâine caldă
Şi mâine şi poimâine, gazdă mare,
Căci grâul răsări-va de sub brazdă.

Să ai în casă cald, focul să ardă
Şi rugăciunea-n suflet nu-ţi lipsească,
Tu udă cu lacrima ce-o să-ţi cadă
Muşcata din fereastră, să-nflorească.

În cânt de fluier să deschizi fereastra
Să intre doinele pân la icoana
Unde-ţi las darul, vâscul şi urarea,
Ca semn că pragul ţi-a trecut loana.

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aromele iernii

Miroase a brad în cabană
e linişte, cald şi plăcut,
iar vinul se-ncinge în cană
şi fierbe cum n-aş fi crezut.

Împrăştie-n jur o aromă
ce-alungă mirosul de brad
spre colţuri cu umbre-fantomă
ce pâlpâie, cad şi recad.

Cu trosnet, buşteanul din vatră
m-anunţă că-i ultimul, şi
afară-i un câine ce latră
de foame, de frig sau - mai ştii? –

O crede cabana o... şatră!
De vină, mirosul o fi?

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Latineasca păsărilor

Cânta o privighitoare-n brad.
Ce vorbă lungă!
O sau
I ar fi de ajuns,
un ţipăt de ajuns ar fi;
Doamne, minunile tale,
cu un ţipăt
O sau
I,
să le rostim s-ar cuveni.
Cânta o privighitoare-n brad
Şi, din ceea lume,
cineva răspunde, cineva fără nume.
Întreaga noapte se ţesu
dialog de aur între moarte şi
privighetoare,
când lin, când mai tare,
ca o întrecere între da şi nu.

poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge cu absenţe...

Ninge cu flori albe din grădini de rai,
Îngerii ne-mbracă-n straie de Crăciun,
Eu îţi scriu, iubite, despre luna mai,
Să nu uiţi că, totuşi, zilele apun...

Ninge cu absenţa ta şi-a mea-n decor
Şi de-ai fi cu mine-am ninge şi noi doi,
Depărtarea-şi cerne clipele ce dor
Şi azi, parcă ninge altfel, mai greoi...

Ninge cu ecoul primului oftat
Dintr-o noapte albă,-n care mi-ai lipsit.
Aş fi vrut să fie visu-adevărat,
Că numai în vise mi te-am întâlnit...

Ninge peste lume, noi la poli opuşi
Prindem stele-n palme pentru mai târziu,
Bate miezul nopţii, clipe de cenuşi
Înnegresc zăpada... s-o albesc, nu ştiu...

Ninge cum nu ninge nicăieri şi cad
Cerurile toate peste ochii mei.
Nu mai văd, iubite,-afară niciun brad
Sunt troiene-nalte, noi nişte pigmei...

Şi de-am fi-mpreună, poate am putea
Să oprim ninsoarea doar cu un sărut.
S-ar topi troianul alb de catifea
Dar lipsim şi ninge ca la început...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sentimente

Lumini in jurul nostru,
Crezi ca sunt licurici,
Una se duce-n jos,
Tu insa, o ridici.

Nu stim ce e cu ele,
Nu stim macar ce sunt,
Dar poarta fericire
Un lucru-asa marunt.

Luminile se-nalta,
Si altele apar,
Privim timizi spre ele,
Cum vin si cum dispar.

O lacrima se scurge,
Lumini apar din ea,
Un zambet infloreste,
Se naste dragostea.

Se nasc sperante-n bine,
Tristeti si bucurii,
Se -ntemeiaza o casa,
Din ea apar copii.

Se cearta lumea-n strada,
Se plimba ochi pe ape,
Lasand sa fuga dorul,
Si grijile sa scape.

Lumini apar pe cer,
Cred ca am inteles,
Se nasc din sentimente
Si se vad foarte des.

Deschidem ochii bine,
Privim timizi in jur,
Te strang incet de mana,
Acest moment il fur,

Il vreau doar pentru mine,
Sa stiu c-ai fost a mea,
Sa am o amintire
Inchisa intr-o stea.

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!