* * *
Îmi lepăd pe cer
privirea cu lumini tulbure
pe Vârful Câmpului
gânduri nemișcate
așteptă dalta tâmparului
să asiste la cioplirea trupului meu
imortalizat pe calapodul dealului
nemângâiat măcar în vis
de mâna gheții străine
nu mă grăbesc
nu fac pod peste pietre
voi bea licori descântate
în semne de foc dezbrăc ultima cămașă
dar nu voi invoca chemarea sufletului
aștept înflorirea iernii
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.