Valer Popean

Vestind Cuvântul

Colindă sufletul în șoaptă
Prin satul înghețat de frig
Și în miros de pâine coaptă
A nașterii durere strig,

Și casele intră-n colindă
Uitând parcă de rostul lor,
Prin fumul coșului să prindă
Din veșnicia fulgilor,

Totul se-mbracă în lumină
Și stâna ce desparte zări
Se urcă-ncet în rădăcină,
Devine far prin depărtări,

Când colindăm întreg pământul
Vestindu-i Nașterea mereu,
Vestim că s-a născut Cuvântul
Ce va spăla păcatul greu.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Citate similare

Valer Popean

Hibernarea din cuvinte

S-a scuturat de iarnă vântul
Câmpiile au înghețat,
Iar munții-au înghițit pământul
Când marea-n ceruri s-a-nălțat,

Și satul parcă-ncet dispare
Oceanul alb l-a înghițit,
Doar fumul urcă pe cărare
Peste cuvântul amorțit,

Pădurile trosnesc întruna
Spre stâncă vreascuri rătăcesc,
În toiul nopții piere Luna
Doar ielele mai dănțuiesc,

Se lasă frigul prin cuvinte
Când slovele se pierd prin gând,
Dar vorbele ți-aduc aminte
Că iarna trece tremurând.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Zi colindă, zi mai tare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să mai ningă c-o strigare,
Ca în ceas de sărbătoare,
Să uităm de tot ce doare!

Zi colindă, zi mai tare,
Mai rămâi cu o urare,
Pentru anul care-apare,
Cu noi file-n calendare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să se-audă-n depărtare,
C-am scăpat de izolare
Și de-atâta-nsingurare!

Zi colindă, zi mai tare,
Să răsune-ntreaga zare,
Iar din cer să se coboare
Pruncul sfânt la fiecare!

poezie de (decembrie 2021)
Adăugat de Violeta Andrei StoicescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Misterul iernii

Mai tremură-n simțiri miros de brad
Și lângă sobă se-mpletesc povești,
Mai trece un an în zări căzute-n vad,
Te strig din amintiri dacă mai ești.

Nici albul din ninsori nu s-a ivit
Să-mi spulbere tristețea de pe chip
Și-n sufletu-mi toți fulgii s-au topit
Minunile din iarna vremii par un mit.

Mai sună-n depărtări o notă de colindă
Și îmi roiesc în minte zâmbete zglobii
Amintirile mi se arată ca-n oglindă
Și văd cum de minuni se-ncântă doi copii.

Nici globulețele nu-mi par la fel de mari
Și tot ce-a fost cândva de-acum s-a șters,
Dar mai rămâne vie o trecere prin ani
Și-o nostalgie pusă la un colț de vers.

poezie de din Când universul cade
Adăugat de aliona vlasSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valer Popean

Tăcerea fulgilor de nea

Când fulgii dezleagă tăcerea
Și stâncile plâng înfundat,
Pe dealuri se-aude durerea
Uitată de norul plecat,

Iar munții își scutură creasta
Ducând avalanșa-n trecut,
Pădurea își plânge năpasta
Adusă de vântul tăcut,

Când fulgii erup în talazuri
Uitând să mai ningă-n tăceri,
Doar trenul mai schimbă macazuri
S-ajungă în timpul de ieri,

Și încă mai ninge spre seară
Ușor viscolind pe alei,
Lumina se-ascunde în ceară
Să fie păstrată-n scântei,

Când fulgii dărâmă tăcerea
Pe uliți se-aude vuind
Un cântec ce-alungă durerea
Și totul devine colind.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Valer Popean

Cărări pietruite cu frunze

Prin frunzele ce pietruiesc cărări
Dispare urma ce-am lăsat-o-n timp
Iar pașii mei pierduți devin iertări
Pentru greșeli făcute în Olimp,

Când rădăcini se cațără spre cer
Să strângă norii într-un tainic loc,
Voi construi un templu efemer
În care clipele se sting în foc,

Și frunzele căzute-n curcubeu
Devin romanțe pentru mai târziu
Iar băncile rezistă tot mai greu
Pe-aleile pierdute în pustiu,

Chiar dacă plouă și afară-i frig
Mă plimb tăcut pe-aleile pustii
Dar uneori mai plâng și-ncep să strig
Durerea ce mă roade când nu vii,

Iar frunzele tot pietruiesc cărări
Aleile dispar prin rădăcini
Și felinarele se-aprind pe mări
Să scoată trandafirii dintre spini.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Margini de suflet

La margini de suflet aștept uneori
Cuvântul cuprins în aromă de tei,
Să-l simt cum pătrunde în mine prin pori
Să facă să sară din inimi scântei,

Răcoarea pădurii o simt peste trup
Iar păsări îmi cântă cât pentru un an,
Departe de lume aștept să erup
Să fiu ciocârlia ascunsă în lan,

La margini de suflet se-adună tăcut
Tot dorul rămas suspendat peste cer,
Dorește să treacă pe podul de lut
Să scape de stânca crăpată de ger,

Rămâne iubirea purtată de vânt
Prin timpul ce curge departe, prin zări,
Când teiul își urcă aroma-n cuvânt
La margini de lume, la margini de mări.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Tudor Gheorghe Calotescu

Mă doare la rădăcina unui înger

ca atunci când se năștea făt frumos
dintr-o lacrimă
sau mai știu eu din ce altă formă aerodinamică
precum se nasc poeziile
dintr-o inimă bătând pe nesăturate
flămândă ca un animal de pradă în creștere
aproape ca o explozie de așa și mai departe
sau de hai să ne trecem unul prin altul
cum se trec clipele prin nemărginire
....................
iubireeeee
nu simți cum te culc la amiază
ca pe o floare de salcâm
....................
câtă lipsă de pădure mă colindă
iar eu promit primăveri după primăveri
dintr-o rădăcină dureroasă
ca o muzică
sau ca o șoaptă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Cer de omăt

Îngeri de fum cu miros de cozonac
Strigă prin cetine cu conuri aurii
Să colinde sufletele, către copii...
Sub luna aburindă ca un colac

Mușcată de noaptea rece lungită
Peste casele ce par, privite de sus
Un cer de omăt cu sclipiri de quasar
Cu pulsații de zurgălăi și colindă
Ce topesc asteroizi reci de inimă

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Flori de frig

flori de frig acum plutesc
și în aer și-n priviri
să nu stai să nu te miri
cum în ochi îți strălucesc

toți copacii azi sunt goi
chiar și pomii din grădină
deși bine-n rădăcină
stau cu toții pe la noi

s-a-mbrăcat în frig azi totul
și umblarea și privirea
de mai dăinue-amintirea
și ne mângâie cu botul

prin oraș se țes doar pași
umblete mereu în fugă
și cu mersu până-n dungă
alături să nu te lași

căci e aproape sărbătoarea
nașterii azi Lui Hristos
Prințul Sfânt cel mai frumos
ce ne oferă azi salvarea

poezie de (4 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur vot până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie

Cuvântul - joc, iubire și vrajă

Cuvântul
înainte să fie spus
stă în inimă și-n minte
din el înfloresc lacrimi
sau cărți
se construiesc palate
și morminte.

Cuvântul
ce vine din suflet
îl descifrăm
ca soarele pe zări
iubita lunatică plecată
în nostalgia clipi
să-mi potolească focul
cenușă-n depărtări.

cuvântul
cel străveziu ca cerul
când pasc mieii
imașul vântul -
te întreb iubito prin vreme
unde ne sunt jocul
iubirea și vraja
ce-ascund prin frază
cuvântul?

poezie de din Ziua de după noapte (2011)
Adăugat de Nicu PetriaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

La porțile Raiului

Colindăm pe astă lume
De când cântul n-avea nume
Colindăm străvechi colinde
Cât Pământul se întinde.

Colindăm azi lui Iisus
Domnul nostru cel de Sus
Colindăm în cor spre El
Să se-audă până-n Cer.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm Maicii Fecioare
Cu crini albi și lăcrămioare
Colindăm Mariei drept
Inima ne cântă-n piept.

Colindăm lui Dumnezeu
Oricât ne ar fi de greu
Colindăm o veșnicie
Până în copilărie.

REFREN:
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.

Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm Pământului
Pe coamele vântului.
Colindăm, colindăm la porți de Rai
În al nostru dulce grai,
În al nostru dulce grai.

cântec interpretat de Fuego, versuri de (1 decembrie 2018)
Adăugat de AlesiaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar două voturi până acum, nu e relevant, votează!

Distribuie
Ileana Nana Filip

Colindăm plini de lumină

Colindăm noi bucuroși și prindem razele de soare,
Bucuroși de râuri pline de lumină,
Bucuroși că vom străbate lumina,
Bucuroși în fiecare dimineață,
Când vom adormi mângâiați de mâna Pruncului Iisus
Te strig pe tine, prag de lumină lină,
Te strig, vis și lacrimă divină.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valer Popean

Punctul de centru

Se-ascunde lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie un far peste timpul trecut,
Adună o clipă tăcerea-n cuvânt
Când drumul o duce de unde-a-nceput,

Sălbatec o mușcă precum un șacal
Chiar frigul rămas la hotarul ascuns,
Rănită se-ntoarce cu ultimul val
Să fie scăpare din negrul pătruns,

Din drumul furtunii se-nalță spre cer
Secunda rămasă să fie zăvor
Și cercul se-nchide prin stele ce pier
Iar punctul de centru pătrunde în dor,

Lumina ne spală mereu de păcat
La capăt de lume să-i fim ziditori,
Iar drumul se-ntoarce de unde-a plecat
Și cercul se-nchide din noapte în zori,

Se-ntoarce lumina-n vârtejuri de vânt
Să fie cărare prin ploaie și ploi,
În punctul de centru devine cuvânt
Ce duce păcatul pe umerii goi.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Eugen Ilișiu

Seară de Crăciun

Cum se-nfioară vinul,
Când vița dă în floare,
Se tulbură creștinul,
În prag de sărbătoare,

Cum freamătă plugarul,
În fapt de primăvară,
Așa pogoară harul,
Prin case, pe la țară...

Copiii bat meleagul,
Zburând din tindă-n tindă,
Și-nnobilează pragul,
Cu câte o colindă,

Trezind din adormire,
Și renăscând solia,
Vestesc prin omenire,
Că s-a născut Mesia!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Colind cu sare și piper

iarna magiilor se transferă-n poveste
nerăbdarea crește așteptând Crăciunul
colindul bucuriei se înalță pe creste
spiritul hristic nu uită pe niciunul.

casele se umplu cu arome de brad
în grădini răsar oameni de zăpadă
vin vești de la stele prin fulgii ce cad
feeria de lumină se așterne pe stradă.

îngerași colindă cu sufletul curat
vestesc noul an mai bun mai prosper
tradiții de iarnă mereu m-au bucurat
și m-au format în viață să fiu un reper.

condimentez colinde cu sare și piper
credința îmi spune tot timpul să sper.

sonet de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Teodor Laurean

Se scuturau zăpezile

Se scuturau zăpezile prin crânguri
Când noaptea-nspre lumină galopa,
Pe dealuri norii coborau prin grinduri
Și frigul taina nopții estompa,

Doar vântu-și flutura prin nori marama,
Pădurea-ncremenea în cerc de foc
Când ielele în noapte-și cântau drama
Iar stelele plângeau de nenoroc,

Din soarele căzut în întuneric
Când rădăcinile urcau spre cer,
Se ridicau într-un discurs homeric
Cuvintele-nghețate-n groaznic ger,

Iar peste-oceanul alb, prins în lumină
Cocoșii au cântat... parcă demult,
Vestind cuvântul care o să vină
Să reașeze-al timpului tumult,

Se scuturau zăpezile pe dealuri
Uitându-și rostul lor în stânci pătruns,
Semințe răsăreau drept idealuri
Și se urcau în sufletul ascuns.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Duhovnicului meu

- Mi te-a cerut pământul prea devreme.
Mă cert cu el și-i spun că-i vinovat...

Îmi strigi din brazdă: - Nu te teme,
Copilă, pentru tine m-am rugat
Să ne-ntâlnim, acolo sus în Rai;
Lucrează, nu ai vreme ca să stai!

- Părinte al meu, duhovnice și tată,
Îngenunchez, mă rog și strig mereu:
Tu neputința mea o iartă
Când mă rănește clopotul cu plânset greu!

Îmi este dor de tine și de clipe sfinte,
Prin tine căpătam putere...
Aș vrea să fie totul ca-nainte;
Nu mai găsesc la nimeni mângâiere.

Mai roagă-te, părinte încă-o dată
Să-nving păcatul trupului și eu,
Să trec prin restul vieții fără pată...
- Să te-odihnească-n pace Dumnezeu!

poezie de
Adăugat de Mariana BendouSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

colindă în prag -
nasul mereu înghețat
de așteptare

haiku de
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Carmen Pasat

În Ajun de Crăciun

În iarna asta ca o toamnă
Crăciunul este... tot Crăciun.
Iar îngerii cântând din goarnă,
Anunță noaptea de Ajun

Punând steluțele aprinse
Prin toți brăduții, ca-n altare,
Și chiar de casele nu-s ninse
Colinda pe la geam apare

Să vă aducă vorba bună
Urări de multă sănătate,
Să fiți mereu tot împreună,
Pe masă să aveți de toate!

Dar nu uitați, slăviți pe Domnul,
Că s-a născut să se jertfească,
Și duceți mai departe zvonul
Printr-o colindă românească!

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ioana Gărgălie

Lăudați pe Domnul!... (Leru-i ler)

Iarna-și cerne pâsla de nori cenușii,
Fulgii de mătase legănați de vânt
Par un roi de fluturi cu aripi zglobii
Ca florile dalbe se aștern veșmânt

Peste pomi și case-n noaptea de Crăciun
Când se-nalță steaua pentru Pruncul Sfant
Și colindă satul, obicei străbun,
Lerui ler,... Mesia vine pe pământ!

O magie sfântă coboară din cer,
Îngerii colindă prin glas de copii:
Lăudați pe Domnul, cântați Lerui ler
Și puneți pe masă jertfă din lipii!...

Cu,, Florile dalbe"să-l întâmpinați,
Aduceți-i smirnă și tămâie-n dar,
Miruiți pe frunte când vă închinați
El vă mântuiește cu divinu-i har!...

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
♥ Cum pot ajuta?

Fani pe Facebook