Misterul iernii

Mai tremură-n simţiri miros de brad
Şi lângă sobă se-mpletesc poveşti,
Mai trece un an în zări căzute-n vad,
Te strig din amintiri dacă mai eşti.

Nici albul din ninsori nu s-a ivit
Să-mi spulbere tristeţea de pe chip
Şi-n sufletu-mi toţi fulgii s-au topit
Minunile din iarna vremii par un mit.

Mai sună-n depărtări o notă de colindă
Şi îmi roiesc în minte zâmbete zglobii
Amintirile mi se arată ca-n oglindă
Şi văd cum de minuni se-ncântă doi copii.

Nici globuleţele nu-mi par la fel de mari
Şi tot ce-a fost cândva de-acum s-a şters,
Dar mai rămâne vie o trecere prin ani
Şi-o nostalgie pusă la un colţ de vers.

poezie de Alexandrina Vlas din Când universul cade
Adăugat de aliona vlas
Votează! | Copiază!