Confesiuni (3)

aşa cum sămânţa se cuibăreşte în mână semănătorului
asemeni, în întunecimea confesionalului îmi şoptesc nerăbdarea
marginile cuvântului mă ascund, prunc în pântecele milostivei maici
şi liniştit las rădăcinile să-şi facă loc
lacrimile mă udă curăţindu-mă
iubirea mă-încălzeşte ridicându-mă
şi înfrunzit ies cu un semn pe fiecare umăr
aripile-mi cresc până la cer
soarele mă-întâmpină cu bucurie
vânturile mă poartă lin pe braţe
şi toate cântările mi se revarsă-n suflet
mulţumesc celui ce m-a dăruit cuvântului
şi cuvântului pentru că m-a primit la sânul său

din taina întunecimilor
mă ridic în cuvânt
co povara rodului meu
oare e pe măsură?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni (4)

lasă tăcerea să mi se aştearnă-n suflet
şi dă cuvântului poruncă de-împlinire
alungă toată zdroaba şi ispita
şi curăţeşte-mă de tot şi toate
decât chimval răsunător de-alamă
mai bine un pocal de lut închinător

sunt fir de iarbă ce îşi pleacă fruntea
şi-aşteaptă a cuvântului suflare caldă
nascutu-m-am să-iI aflu-întreaga taină
şi să cunosc mărirea ce dospeşte-n el

ecoul lui mai zumzăie în mine
şi umbra lui se stinge în uitare
sunt doar unealta ce i-a strunjit forma
şi sunt căuşu-n care a fost turnat

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nehotărât

odă cuvântului

of, cât eşti tu de frumos!
aş vrea să-i prind toate sensurile,
să-l plimb cu vârful limbii pe cerul gurii
să mă umplu de toate tainele ascunse printre litere
să-l ştiu stăpânii, să-l ştiu dresa, dar să-l las liber
să zburd odată cu el pe albe pagini
să îi fiu slugă şi stăpân
şi împreună să cucerim lumea
dar... visele rămân vise
el îşi vede de plutirea lui
eu mă mulţumesc
cu toate aceste scrijeliri
şi între noi se întinde abisul
necuvântărilor
îl las să mă uite, să mă tacă
pentru că cerul se sprijină pe umerii pământului
şi nu invers

cuvântului, rostire

ştiu că îţi cer mult, poate prea mult,
dar cine altul mă poate păstra aşa cum am fost
un suflet rătăcitor prin viaţă?

amintirile dor, umbrele mor,
viaţa se scurge-n pământ să-l adoarmă
cine de mine aminte-şi mai aduce?

m-am ascuns în carnea cuvântului
strivit cumva printre literele strânse laolaltă
dar cum altfel puteam să-mi iau urmele, lăsându-le la vedere?

unii oameni îşi privesc în ultima clipă avutul. pierdut.
alţii preferă să-i chinuie pe cei iubiţi, smulgându-le lacrimi de durere
mă scufund în tăcerea cuvântului şi-l rog simplu

să nu mă laşi pradă uitării

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este un paradox că fiecare dictator s-a urcat spre putere pe scara libertăţii cuvântului şi imediat ce a ajuns sus, a suprimat libertatea cuvântului pentru toţi, în afară de el.

citat din Herbert Hoover
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nevoia de cuvânt

la început a fost cuvântul, şi era atât de singur încât s-a despărţit în silabe
cea de sus s-a numit cer şi rai şi nori şi vânt şi ploaie şi absent
iar cea de jos s-a numit pământ şi iad şi umbră şi tărie
şi pentru că mai rămăseseră sunete
a zidit omul cu toate florile şi toate animalele
dar omul era singur, nu avea cu cine să vorbească
şi atunci, din unu a făcut doi şi femeia a strâns cuvântul la sân
şi cuvântul nu a mai plâns. a suspinat doar
şi a crescut fără teamă de întuneric, de ură, de micime
dar toate acestea şi-au dat mâna şi i-au pus gând rău ţintuindu-l
în cea mai neagră tăcere
iar cuvântul a murit şi a înviat
pentru că omului îi era greu fără de cuvânt
şi cuvântului îi era greu nerostit
mâna care mângâie, umărul care sprijină, gura care suspină
sunt demne de umbra şi duhul cuvântului
iar frazele se înlănţuie scriind toată istoria lumii
în aceleaşi eterne cuvinte
de început

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să ne ferească Dumnezeu
de tăietura pizmaşului
când totul se rostogoleşte
într-o rană adâncă
din inima copacului cuvântului
atunci ne vom mai întâlni
vom ridica rădăcinile spre cer
salutând zborul păsărilor
cu o singură aripă
de cântec

primăvara
se va umple de toamnă
când rodul ascuns
într-un boboc de taină
va zbucni spre soare
mai adânc decât sămânţa
spre verdele crud
al începuturilor de lumi

să ne ferească Dumnezeu
de săbiile iernii
când vara aduce apusul
la sângerare de cer
odată cu vântul intrus
în cuibul cuvântului dintâi

poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prizonieri de război

dacă viaţa e o luptă, cu siguranţă că moartea e victoria finală...

ai grijă ce îţi doreşti pentru că dorinţele se împlinesc mai mereu
şi îmi doream puterea cuvântului, cu toată inima, cu tot sufletul şi cu tot cugetul
iar cuvântul mă trecea prag după prag şi spaimă după spaimă
până la esenţă, până spre tăcerea absolută
dar eu ştiam că absolutul nu există
aşa că încă mai găseam sunete
şi mă spălam în lumină
dar lupta continuă
ducându-mă tot mai departe
zi după zi, cuvânt după cuvânt, tăcere după tăcere
uneori simt că am obosit, simt dulceaţa abandonului, dar nu...
timpul nu şi-a spus ultimul cuvânt
şi lupta continuă...

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Taina Crăciunului

O mare taină ni se dezvăluie în Ajun
E taina cea de preţ a Sfântului Crăciun.

E-o taină mai presus de fire
Taina Cuvântului jertfire.

E taina Duhului ce prinde trup,
Taina păstorului care păzeşte oile de Lup.

E taina Împăratului care devine rob
Şi taina trandafirului care răsare dintr-un bob.

E taina Soarelui ce stinge nopţi,
Taina Luminii şi-a dreptelor dreptăţi.

E taina păcii ce se aşterne peste lume
Şi taina iubirii ce ne poartă nume.

E-o taină a patimilor pe cruce îndurate
Taină a milei şi a păcatelor iertate.

E taina morţii şi-a vieţii fără moarte
E taina ce sufletul o-mparte.

E taina Raiului ş-a Tatălui de Sus
Taina dumnezeiască a pruncului Iisus!

poezie de Adrian Artene din Colindător la porţile cerului (1 decembrie 2018)
Adăugat de Alesia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vivat libertatea cuvântului (sonet)

VIVAT LIBERTATEA CUVÂNTULUI
(sonet virtuţii cuvântului)

Cuvântul dă sufletului vigoare
Şi bucurie, spre a fi auzit
În adevărul ca pomul înflorit,
Când e întâmpinat la sărbătoare.

Doar în libertate este fericit
Spiritul dreptăţii revoltătoare,
Ce aniversează eliberare
Din temniţă-n care nu a amuţit.

Îşi duce ecouri în gânduri treze,
Prin vremuri de restrişte şi durere,
La soarta omenirii să vegheze.

În militanţi îşi caută repere,
Ce-n noaptea minţii pot să lumineze
Şi împreună să spargă tăcere.

3 mai, 2021 - Ziua Mondială a Libertăţii Presei

Maria FILIPOIU

sonet de Maria Filipoiu din Sonete (3 martie 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un lapsus poate îmbrăca nenumărate forme; în locul cuvântului potrivit se pot pronunţa nenumărate cuvinte nepotrivite, să-i imprime cuvântului adecvat o mie de deformări.

Sigmund Freud în Introducere în psihanaliză
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Producţiile naive iau naştere fără nici un efort; omul naiv nu apelează la tehnica complicată a cuvântului de spirit menită să paralizeze inhibiţia indusă de critica raţională, întrucât la el nu există o astfel de inhibiţie, nonsensul şi gluma licenţioasă fiind, în cazul său, produse în mod spontan, fără compromis. Ca atare, naivitatea este un caz limită al cuvântului de spirit; condiţia sa este ca, în formula cuvântului de spirit, mărimea cenzurii să fie egală cu zero.

Sigmund Freud în Eseuri de psihanaliză aplicată
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Problema nu este atât lectura cuvântului, cât lectura mai riguroasă, a lumii care mereu precedă lectura cuvântului.

citat din Paulo Freire
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce este libertatea cuvântului? Fără libertatea de a ofensa, libertatea cuvântului încetează să existe.

citat din Salman Rushdie
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima literă a oricărui cuvânt se află în trecut, ultima literă - de asemeni; numai trupul cuvântului e în prezent.

citat celebru din Nichita Stănescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui meşter al cuvântului

Spun doamnele, maestre,
Că-n pledoarii eşti apt;
Dar prea vorbeşti întruna...
Şi nu mai vii la fapt.

epigramă de Cincinat Pavelescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

libertatea cuvântului

Libertatea cuvântului înseamnă că nu trebuie să le faci nimic unor persoane din cauza viziunilor lor, a opiniilor pe care şi le exprimă, sau a vorbelor pe care le spun ori scriu.

definiţie de Hugo L. Black
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa cuvântului

Dacă vrei să schimbi lumea,
Schimb-o cu forţa cuvintelor,
Cu metafora bazată pe profunzimea trăită în interiorul tău
Care naşte conceptul poetic – unirea sufletească cu forţa cuvântului.

poezie de Camelia Opriţa din WordPress, Răscolim trecutul pentru a inventa viitorul
Adăugat de Dobrin Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare operă de artă recuperează, metaforic şi metafizic, identitatea originară a cuvântului.

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În Castelul cuvântului

prietenia noastră se încheagă
că laptele când se preface brânză
bucurii şi speranţe ne leagă
sub lumina stelelor brodate pe pânză.

Castelul cuvântului ne primeşte pe toţi
cei care avem romantismul în sânge
pune în mişcare virtuale roţi
trec prin iubirea ce cu idei ninge.

pe masa de scris răsar metafore
irişi de curcubeie se înalţă la cer
savurez lumini ca pe anafore
vorbe condimentate cu sare şi piper.

fiecare vers e-o divină scânteie
aprinde euforia scursă din condeie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tim McManus: Îmi pare rău, Rebadow, e cuvântul tău împotriva cuvântului său. Cuvântul unui ofiţer împotriva cuvântului unui deţinut, despre care se spune că ar vorbi cu Dumnezeu.

replică din filmul serial Oz – Închisoarea federală
Adăugat de Oana Romanescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul cu ochii închişi pe aerul aripii lipsă

de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei mai sensibili
şi cei mai aroganţi
care este unul şi acelaşi lucru
privit prin ochiul celui ce vede tot
şi înţelege tot

de boala scrisului
se îmbolnăvesc cei ce cred
dar care nu o spun
şi cei ce se opun, chiar dacă şi ei
acceptă curgerea cuvântului precum
lacrima şi picătura de sânge

de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin beţia cuvintelor celorlalţi
ca să uiţi cine eşti
de unde vii şi unde trebuie să mergi
şi nici nu te poţi lega de cuvânt
ca de-un pietroi
apoi să te arunci în amontele inimii

de boala scrisului nu te poţi vindeca
prin ecoul cuvântului
şi nici prin tăcere, ţinând pasărea
închisă în colivie
doar zborul cu ochii închişi
pe aerul aripii lipsă
când aerul e sufletul tău, călătorind
între lumile cuvântului

poezie de Ionuţ Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!