În primăvara celeilalte vremi

Cuvintele ce mă însoţesc
în primăvara celeilalte vremi
împart respiraţia mea
în scurte vieţi,
niciodată sfârşite.
Sub unduirile unor flăcări,
eu plec în locul lor,
iar ele se mută în locul meu.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa, cu cele 5 locuri ale sale: locul natal, locul de joacă, locul de muncă, locul de odihnă şi... locul de veci.

aforism de Ananie Gagniuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XII

Cercul mi se rupe-n bucăţi
şi-încep
să fiu stăpânit
de-un singur anotimp.
Rănile-mi dispar
şi cuvintele care m-au săgetat uneori
se reîntorc
în gurile ce le-au înveninat.
Tăcerile înrădăcinate în
amarul unor ani
încep să înverzească.
Dumnezeu
stă înaintea mea
ca o pajişte fără capăt.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îndrăgostiţi sub acoperire

În locul meu vorbeşte poezia
în locul meu iubirea te sărută
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
trăieşti cu dragoste-n redută

În locul meu iubirea te sărută
în locul meu îmbrăţişează marea
Socrate bea în locul meu cucută
de dor când mă apucă disperarea

În locul meu te-mbrăţişează marea
ecoul te repetă-ntruna Dia-Dia
în codrul vieţii dacă uit cărarea
în locul meu vorbeşte poezia

În locul meu iubirea te sărută
în locul tău rănită e o ciută

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (noiembrie 2021)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot timpul şi tot locul

Locul meu e locul în care mă rog,
Locul meu e locul în care iubesc,
Timpul meu e timpul când am dialog
Tainic cu iubirea, timpul cât trăiesc.

Locul tău şi timpul sunt unde şi când,
Scumpa mea, tot timpul, stai: la mine-n gând!

04.01.2022

poezie de Marius Robu (4 ianuarie 2022)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Real şi ireal

Timpul dispare din mine
şi-n locul lui apare o oglindă.
Mă văd
şi nu-mi simt atingerea.
Sunt pe cât se poate de real,
dar, în acelaşi timp,
sunt pe cât se poate de ireal.
Când, uneori, arunc în mine cu o piatră
se sparge oglinda
si mi se amestecă viaţa cu moartea.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Puncte de fugă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea are locul său, la fel ca şi ura. Pacea are locul său, la fel ca şi războiul. Mila are locul său, la fel ca şi cruzimea şi răzbunarea.

citat din Meir Kahane
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul absurdului

nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respiraţia
îneacă orele
sparg liniştea străzii
năruie piramidele din cer
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul
în urechi citate abstracte
fac loc absurdului
sute de cuvinte
rup echilibru
poftim de te îmbracă tu
de poţi din silabele tale
poartă costum de gală
mută cărarea pe mijloc
din casa jocului să ieşi
nu îngropa energii
traversând
cu spatele

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

XXII

Zbaterea unei foi sub mâna
ce-şi caută cuvintele
dă sens neliniştii ce mă cucereşte
fără o declaraţie de război.
Brutalitatea la care mă supune
într-o primă fază
nu-mi lasă loc de ripostă,
mă aruncă
în gura cruzimii înfipte
în şira spinării mele.
Folosesc acest dezavantaj
ca pe o şansă
de a descoperi cuvintele
ce dau un sens poveştii ascunse
din ochiul de apă
în faţa căruia îngenunchem
şi bem din el
tot albastrul cerului.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că nu trebuie să te încrezi niciodată în cuvintele mieroase şi să fii atent la darurile promise pentru că în locul lor te poţi trezi la uşă cu un cal troian.

Vasilica Ilie în "Prin labirintul cuvintelor" (carte) (2013)
Adăugat de Vasilica Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

La Londra, decoraţiile sunt la locul lor, pe bocancii unor eroi, nu – ca la noi – pe pieptul unor trădători: tokesi sau hunori.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În geografie, o localitate de pe Pământ se măsoară cu ajutorul unor cercuri mari cari împart sfera pământească, numite cercuri de longitudine şi de latitudine. Pentru longitudini, măsurătoarea se face pe cercul ecuatorial, cari e împărţit în 360 de grade. Un anume, cerc mare, cari trece prin polul nord, întretaie ecuatorul şi trece prin polul sud, a fost luat ca punt de origine. Acest cerc e cel cari trece prin locul unde se află observatorul Greenwich. Locul unde acest cerc întretaie ecuatorul a fost însemnat cu 0 grade.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început locuim în cuvinte ca într-o mare casă comună. Apoi, câte unul dintre noi îşi ia cuvintele cu el şi se mută singur pe o colină. Îşi face acolo coliba lui. Iar ceilalţi vin s-o viziteze. La început câţiva, apoi din ce în ce mai mulţi. Încet-încet, se mută cu toţii în coliba lui. Cel care reuşeşte să facă asta se numeşte scriitor.

Gabriel Liiceanu în Întâlnire cu un necunoscut (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primul poem

Azi nu mai pot privi cerul în ochi.
Faţa lui tristă
e oglindirea feţei mele.

Cuvintele au vrut să-l străpungă,
dar s-au întors la mine,
fulgere.
Şi-un strigăt al fiinţei s-a pierdut
prin desişul de stele.

Era prima lacrimă a mamei,
primul meu poem.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Intermundii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I

Stau pe marginea unui abis
şi-mi pregătesc rostogolirea

în mine însumi
să cad

ca un gând devenit
lacrimă pe mâinile părinţilor,
pe nodurile unor cruci
cu numele lor

din trecut, din prezent, din viitor.

În durate fără chip
ochii le-au rămas
cei mai vii.

În zori şi în amurg
privirea lor
merge pe vârfuri
în visul nostru comun.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde mi-a dispărut frontiera?

Nu e drept! Greşit, greşit, greşit!
Întreaga peninsulă coreeană s-a transformat în Seul.
Oh! E patria strălucitoarelor mii de events,
dar şi eu, şi tu, noi toţi luăm chipul New York-ului.
Devenim un fel de hub, o făcătură de hub.

Dar vă spun: am ajuns să fim cele mai urâte şi
neruşinate centre.

Locul în care cândva noi am cunoscut ce este tristeţea,
locul din îndepărtare,
locul de unde nu am putut pleca până când de unde,
într-un final, am plecat
după ce am fost ţinuţi pe loc, ţinuţi pe loc,
duna de mâl a inimii mele,
locul senin unde, o dată la doi ani, gutuii înfloreau

locul de acum zece ani ce arăta neschimbat şi după zece ani,
locul în care am locuit împreună cu străbunica
şi străbunicul
pe care niciodată nu i-am văzut, dar care trăiau
în rama oglinzii înceţoşate a mamei,
locul în care nici măcar în vis nu există trecutul tatălui,
locul în care un tată fără minte ara câmpul străbun
când se lăsa întunericul,
locul în care adevărul sălăşluia la sat,
locul în care tu adormeai când adormeam şi eu,
locul în care unchiul pe care-l credeam mort s-a întors
în viaţă, locul în care banii pe arendă zdrobeau oasele în raport
de trei la şapte,
locul în care oamenii mureau închizându-şi ochii,
pentru că nu aveau putere să-i ţină deschişi,
locul în care oamenii cu nas mic şi pomeţi ridicaţi
îndurând o sărăcie feroce,
făceau plecăciuni în faţa spiritelor morţilor, în ritualurile
ancestrale,
locul în care planurile pe o sută de ani nu aveau
nici un rost,
locul în care oamenii stăteau împreună în zilele ploioase,
locul în care dacă cineva murea toţi îl boceau,
locul în care Kim era unchiul lui Jang,
locul în care Kim şi Eul erau veri,
locul în care domnul magistrat nu venea niciodată,
locul în care, în nopţile cu lună plină, imensă,
cineva ascuţea un cuţit de bucătărie şi sfârteca cu el
carnea văzduhului,
locul în care sensul îşi ţinea plecat capul în faţa
non-sensului,
locul pe care l-am lăsat în urma noastră...

Unde mi-a dispărut frontiera?

poezie de Ko Un
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

II

Viitorul pregăteşte un lanţ
fără verigi slabe

şi mă pofteşte discret
să intru
prin uşa lui deschisă

aşa cum se strecoară şi el
în oglinda chipului meu
din care ies la suprafaţă
spinările
unor animale neclasificate:

un exerciţiu neconvenţional
de limpezire,

o călătorie spre mine
ca întreg
de gânduri

ce-mi dau târcoale
în faţa unei naturi moarte
cu peşti vii
şi cu pâine.

poezie de Gabriel Hasmaţuchi din Noduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Locul cu tine

Ma intorceam.
Spre locul cel uitat,
parca tu reveneai...
dintre umbre,
firav,
gandul meu se-afundase-n trecut...
l-am lasat
sa mi te umble iar
printre tample...
pare-se... ca erai...
ori te-am stiut...
si ne pierdusem
iar in nopti de veghe,
auzul mi-l plecasem...
spre trecut...
simteam cum ma chemai
sa-ti fiu din nou pereche...
si iar purtat-a-m-am atunci
spre locul re-stiut numai de mine,
te-am rechemat aici,
mereu uitat
si-n sufletu-mi s-a-nchis
preaplin mormant
si iar mi te-am pierdut
ca-n si-alte dati
prin lume...
dara de-acum
oi sti und' te gasesc
si nu te-oi duce,
poate niciodata...
in locu'n care-mi pururi tu traiesti
o'ncolti'n vremi
o lacrima-mpacata...

poezie de Daniela Dina
Adăugat de Alesia Moroianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost mereu uimită de varietatea lingvistică a limbii române, de metaforele pe care le conţine. E o altă dimensiune a sinelui, pe care ţi-o conferă, de parcă aş avea două staţii, una a limbii pe care o întrebuinţez, alta, cea oferită de cuvântul echivalent al celeilalte limbi, care oferă o altă imagine. Limba română mă însoţeşte permanent, o am în cap, chiar dacă scriu în limba germană. Mă însoţesc, întotdeauna, în paralel, imaginile celeilalte limbi.

Herta Muller în interviu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Absurd

nu pot să mă îmbrac
cuvintele tale
sugrumă respiraţia
îneacă orele
amână răsăritul
sparg liniştea străzii
năruie piramidele din cer
unde mă uit
unde mă duc
orizontul este pângărit
cu flăcări
ochiul îngrădit întârzie
zborul cu citate
la limita absurdului
sute de cuvinte
strâng respiraţia
poftim de te îmbracă tu
de poţi din silabe
fă-ţi costum
mută-ţi cărarea pe mijloc
din casa jocului ieşi
nu îngropa energii
traversând
prin viaţă cu spatele

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din păcate

Bogăţia şi norocul
Când îşi isprăvesc culoarea
Nu-şi împart în lume locul
Cu virtutea şi onoarea.

epigramă de Cristian Wernicke din Epigrama germană de cinci secole (1999), traducere de Florea Ştefănescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!