Ce s-aleagă?
Românul e fără vină
Când săracu-i pus s-aleagă
Grâul bun, din rea neghină,
Viața vrând cumva s-o dreagă.
Stă chitit și se gândește:
Ăla-i rău? Ăla-i curat?
Dar de bine socotește
Cam cu toții l-au furat.
Ce s-aleagă? Ce s-aleagă?
Încă nu e hotărât.
Mai discută așa în grabă
Dar e tare oțărât.
Vai de noi și vai de țară,
S-a distrus... și ce-a mai fost!
Și se-ntreabă într-o doară:
Oare, chiar mai are rost?
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Alegeri și... "alegeri"
Când alegerile vin,
Pentru mulți e o plăcere:
Unii merg s-aleagă... vin,
Alții merg s-aleagă... bere.
epigramă de Nicolae Precupețu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poveste de peste mări
Cunosc o țară undeva, prin lume,
Pe planiglob e greu s-o recunoști,
Ce-ntre vecini avea un rău renume -
Că toți locuitorii erau... proști!
Cum bine cred că știe orișicare,
Și proștii pot fi foarte diferiți:
Sunt unii nătărăi chiar din născare,
Iar alții, rari, cu vremea convertiți...
În țara asta, tot ce se încearcă
E la mișto, scălâmb, împiedicat,
Cu fundu-n sus, anapoda, de parcă
S-ar da un premiu celui mai căscat!
Trecând pe-acolo-n drumurile mele,
Am nimerit într-un cumplit scandal,
Când țara de neghiobi și pui de lele
Era în plin proces electoral...
Zburdau cu mic și mare pe jăratic,
Că evident, n-ar fi avut vrun rost
Să-l pună-n frunte simplu, democratic,
Pe cel mai vajnic, incurabil... prost!
Să caute un tip c-un strop de minte?
S-a discutat aspectul într-o doară...
Era un zvon că-i unu mai cuminte,
Dar se cărase, circumspect, afară!
Oricât de tonți, problema rezolvară
Și s-a întins poporu-ntreg la praznic,
C-au hotărât s-aleagă șef în țară
Pe prostul dovedit cel mai... obraznic!
poezie de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grea munca de primar...
E primăvară,
primarul ară,
și nu pentru prima oară;
Și-a luat
un sfert de țară,
după lege,
se-nțelege, că la țară,
și acum din greu
îl ară...
Și să vezi ce arătură...
Că va pune-n bătătură
cucurz
cu vârfu-n sus,
castraveți,
de presupus
că-s cornișon,
iar la deal
s-avem pardon,
el va pune
pomi producători
de prune
și de țuică,
s-aibă, muică
-alegătorul,
deci poporul
discernământ,
cum s-o dreagă,
deci s-aleagă
într-un cuvânt...
Cucuruz
pe-acest pământ!...
poezie de Gheorghe Gurău (martie 2010)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Cui dăm votul?
La cât este de beteagă
Sărăcuța Românie,
Tot mai mulți ar vrea s-aleagă
Un expert în zidărie.
epigramă de Aura Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De mila celor care pier
De mila celor care pier
departe de-al Tău nume
Tu-ai dat tot ce-aveai în cer
și tot ce-aveai în lume!
Ce-aveai acolo-n cer...
Și tot ce-aveai în lume!
De mila celor care pier
departe de-al Tău nume.
Tu Cel prin care s-au făcut
toți aștri spre-ai conduce,
într-un biet staul Te-ai născut
și ai murit pe-o cruce!
În staul Te-ai născut
și ai murit pe-o cruce...
Tu Cel prin care s-au făcut
toți aștri spre-ai conduce.
Chiar piatra ce Ți-a fost mormînt
era și ea străină.
Și n-a mai fost în cer Cuvint
nici pe pămînt Lumină...
Și n-a mai fost Cuvînt,
nici pe pămînt Lumină.
Chiar piatra ce Ți-a fost mormînt
era și ea străină.
Așa ai vrut Tu să plătești,
Să cumperi lumea-ntreagă.
Dar Tu pe nimeni nu silești,
ci lași pe toți s-aleagă.
Pe nimeni nu silești
ci lași pe toți s-aleagă.
Așa ai vrut Tu să plătești,
căci Ți-a fost lumea dragă.
poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui student gurmand
Ce s-aleagă - tema-i gravă -
Limbi germanice, latine?
După el, cea mai grozavă
Este limba cu măsline!
epigramă de Nicolae Mihu din Antologia epigramiștilor români (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răul cel mai mic
Îi spuse soața, după-o ceartă-ardentă,
S-aleagă între dânsa și fumat:
El, cântărind în minte-a constatat:
Fumatul e-o otravă mult mai lentă!
epigramă de Ion Bratu din Fumuri (culegere de epigrame) (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ocaua
Inventați ocaua pentru suflet,
Ca să știm cu cine-avem de-a face,
Să nu-ți crezi prieten chiar dușmanul
Și să suferi într-o lume rece!
Inventați ocaua pentru cinste,
Ca să nu te poată fenta oricine;
Ce ai agonisit tu prin muncă
Să nu-ți ia altul, fără dăruire!
Inventați oca pentru iubire,
Nu-i drept ca, iubind fără măsură,
Să primești în schimb numai un strop,
De nu mai rău: invidie, ură!
Inventați oca și pentru viață;
Unii primesc tot, iau viața-n șagă,
Alții ard rapid printre nevoi,
Moartea-i ia la rând, fără s-aleagă!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și voi mai fi
Încrezut, naiv, deștept,
Narcisist fără defect.
Aiurit, vulgar, țicnit...
Simplu spus: un ipocrit.
Eu sunt tot ce mi-am dorit,
Sunt nimic din ce-am simțit,
Sunt ascuns, nu sunt privit,
Eu sunt totul, sunt nimic.
Prefăcut, exagerat,
Nesimțit și deplasat.
Un ciudat, un diferit,
Nu sunt simplu de citit.
Aia-i mască, ăsta-i scop,
Ăla-i test fără noroc,
Ăsta-i gând cu sentiment,
Ăla-i fapt făcut atent.
În prezent un râu vestit
Plin cu fire de nisip.
Plin cu lacrimi și eșec,
Gol de tot ce eu aștept.
Sunt un om cu vise vii,
Încercând eu voi trăi,
Înc-un test, Încă o mască,
Iar eșec c-un râu să nască.
Eu sunt totul, sunt nimic,
Doar aștept să pot să-ți zic,
Să-ți rostesc în zori de zi
"Sunt Andrei... și voi mai fi".
poezie de Andrei Tudora
Adăugat de Andrei Tudora
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explicație
Încerc într-un târziu să aflu ce-i esență
din trecerea prin timp, galop de existență,
căci naștere și moarte nu ar avea mobil
la om, la vertebrate!?... Cum moartea-i la bacil...
... indus în lanț, mecanic, mim la necerebrate
fără de gând în simțuri, mesaj, celeritate,
neștiind c-a ști-i s-aleagă a face e reprodus;
nimic decis, doar ciclu cu naștere-n apus!
Mintea, singură-i scula de vrând; e programată
în parcurs de drum s-adune în fiu uzatul tată
și-n pus la cap fărâme, neantu-o aberație
din fost, citit, exist test... Nou s-aibă explicație!...
... deci singurul motiv de-a fi e-o dizertație
și atunci; etern aș fi... sau ioc, de-mi fac total ablație?!?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă aș fi știut...
Bătrâni și copii erau străzile pline,
Dacă aș fi știut c-o s-ajungă ruine
Țărișoara aceasta, nu aș mai fi sperat
La o-ntreagă frăție, aș fi plecat!
M-aș fi dus de nebun, aș fi luat-o din loc!
Nu aș mai fi privit în urmă deloc.
Nu aș mai fi sperat, la nimic împreună,
Aș fi luat-o din loc... după-o altfel de turmă.
Azi, îmi vine prea greu să accept nebunia
Ce-a cuprins omenirea, în special România...
Ce-a făcut să s-aleagă praful de noi.
Cum să nu mă apese, privind înapoi!?
E-o prostie în aer, ce ne-ar arde pe toți!
Îmi e clar că ne vor despuiați de chiloți...
Deja, nu mai aveam demnitate deloc
Și-ncurând, vom rămâne fără gram de noroc...
poezie de Andrei Ș.L. Evelin din Începuturi (10 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ș.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe
Aș vrea să fiu cum sunt și cum am fost!
Cumva, din fiecare, partea bună,
Sau, poate, amândouă împreună,
De s-ar putea și nu s-ar cere cost,
Căci tot ce-a fost... a fost din plin plătit
Cu anii ce-au trecut sau cu schimbarea
La trup, la suflet, chiar cu renunțarea
La tot ce niciodat' n-aș fi gândit.
Dar, ce-aș putea să iau de-atunci, demult?
Dorința de-a avea mereu mai mult,
Sau de-a spera în ce va fi să vină?
Și ce-aș păstra din viața de adult,
Când nu mai știu ce-i bob și ce-i neghină?
Nu știu ce vreau. Pe cine să consult?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
Doamne, îți mulțumesc că mi-ai dat
Ochi de privit și mâini de mângâiat,
Inimă de pâlpâit și gură de sărutat!
Pași, să mă poarte spre el, Tu mi-ai dat
Și minte s-aleagă un suflet curat
Pe care să-l mângâi neîncetat!
Și, Doamne, eu îți mulțumesc zi de zi
Că în iubire, cu drag, Tu mă ții
Dar eu, nu Ți-am dat decât poezii,
Cuvinte, să spună, cât pot să slăvesc
Iubirea de oameni și cât îi iubesc
Și câte-am făcut ca să-i mulțumesc!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Kikuji nu știa cum s-aleagă florile potrivite pentru ceremonia ceaiului, iar fata în casă nu se pricepea nici ea. Și totuși, pentru ceaiul de dimineață, acea floare de rochița-rândunicii i se părea cum nu se poate mai potrivită.
Yasunari Kawabata în O mie de cocori
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "The Old Capital Paperback" de Yasunari Kawabata este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la Ziua învierii credinței
Semaforizați labirintul
Și cereți un ghid pentru toți,
Să știe copilul și prințul,
Că încă e viu printre morți.
Aduceți mirosuri mai fine
Și lanțuri în multe culori,
Ca lumea să spere că-i bine
In viața răpusă sub nori.
Luați doar nuiele de paie
Cu spicul și bobul mărunt,
Să facem buchete-n copaie,
Craciunul să zburde prin gând.
Acum, la-nvierea cerută
Și orbul și numele mort,
Zâmbește, petrece și uită,
Ca visul deasupra de tort.
Azi, sfânta-nviere ne leagă,
Cu chinga-i de veacuri trăite
Și nimeni nu ști-va s-aleagă,
O cale făr' de jurăminte.
poezie de Liviu Reti (25 decembrie 2020)
Adăugat de Liviu Reti
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până când?
Geme țara-n sărăcie
Plâng bătrânele prin piață...
Ce te faci acu' c-o mie?
Oare este asta viață?
Sus se zbat de ceasul morții
Să mai dea câte un ban
Dar, lăsați în voia sorții
Așteptăm milă în van.
Miliarde se-mprumută
Un' se duc? Nu tre' să știm.
Vorbărie multă, multă,
Noi tot mai săraci murim.
Și tăcem. Oare de frică?
Sau ne-am săturat de vrut...
Țara noastră-i tot mai mică
Și pământul l-au văndut!
Unde-s patrioții oare?
La străini sunt ghiocei
Și ne calcă în picioare
Pentru a avea doar ei.
Ce-a fost țara si poporul
De atatea mii de ani,
Cum îsi apărau ogorul!
Nu-l vindeau pe la dușmani.
Până când vom plânge oare
Și cât vom mai suferi?
Poate Dumnezeu cel mare
De-l rugam, ne-o auzi!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu nu uita, iubito...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
De vei putea, de vei putea, de vei putea,
Acel cuvânt ce-a fost șoptit poate pripit,
Dar fără rost nicicum n-a fost, nicicum n-a fost.
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
Dacă ai vrea, dacă vei vrea, dacă ai vrea,
Trecutul timp, cu tot trecând în tot ce-a fost,
Poate cu-n rost, poate cu-n rost, poate cu-n rost...
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta,
Cum pe pământ purtați de vânt cad fulgi de nea,
Tu nu uita, tu nu uita, tu nu uita...
Vor trece ani, vor trece luni ca într-o clipă,
Și zilele ce-au fost cândva cad în risipă,
Nu le uita, nu le uita, nu le uita,
În viața ta, în viața ta, în viața ta!
poezie de Nicolae Burlacu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alei mică, alei dragă
Alei mică, alei dragă,
Cine vrea să ne-nțeleagă
Vază frunza cea pribeagă,
Ce-i ca viața noastră-ntreagă.
Alei dragă Veronică,
Despărțirea toate strică,
De ne-alegem cu nimică
Viața trece, frunza pică.
Alei dragă, alei mică,
Viața trece, frunza pică,
Și din ura ce ne strică
Nu ne-alegem cu nimică.
Măcar cine ce grăiește,
Altul alta îndrăgește.
Inima-mi pe cât trăiește
Tot la tine se gândește.
Alei mică, alei dragă,
Ia vezi frunza cea pribeagă
Așa trece viața-ntreagă
Și nimic n-o să s-aleagă.
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Cartea "Calin" de Mihai Eminescu este disponibilă pentru comandă online cu o considerabilă reducere de preț, la doar Ce-i place omului, ăla-i bun.
proverbe armenești
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Votul...
... e "anal", "fă", "bietă"... o manieră a unora,
necunoscuți, să-și pună-n aroganță semnătura
cu deget lins de tuș, pe-o coală de hârtie,
necunoscând de ce, sau cui, ce o să fie,
neștiind nici care-i chestiunea arzătoare,
ce-i aia logică... uitând strecurătoare
de-a cerne ce-i gunoi, ori mare prea vizibil,
vrând pentr-o clipă, el, șef s-aleagă, "aplauzibil",
că-i unica ocazie de a fi el, luatul în seamă,
măcar arar, băgat în ciorbă și el, zeamă,
lungind prostește timp de-a fi pe mâna
la nevăzuți, cum parte are și Luna,
ce tot în noapte stă... și-așa vor fi și ei,
meritând pe "degetul" ce-au lins; mișei, ehei,
actori de-o zi, ferchezuiți nevoie mare,
fără habar... Vot de "alfa", biet iz are,
că mintea, cartea, ne sunt un blestem...
... și-n fond, votanți, popor... oare noi câți suntem?"???...
... văleu, măcar s-or deștepta... barem?!?
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (24 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!