Până când?
Geme țara-n sărăcie
Plâng bătrânele prin piață...
Ce te faci acu' c-o mie?
Oare este asta viață?
Sus se zbat de ceasul morții
Să mai dea câte un ban
Dar, lăsați în voia sorții
Așteptăm milă în van.
Miliarde se-mprumută
Un' se duc? Nu tre' să știm.
Vorbărie multă, multă,
Noi tot mai săraci murim.
Și tăcem. Oare de frică?
Sau ne-am săturat de vrut...
Țara noastră-i tot mai mică
Și pământul l-au văndut!
Unde-s patrioții oare?
La străini sunt ghiocei
Și ne calcă în picioare
Pentru a avea doar ei.
Ce-a fost țara si poporul
De atatea mii de ani,
Cum îsi apărau ogorul!
Nu-l vindeau pe la dușmani.
Până când vom plânge oare
Și cât vom mai suferi?
Poate Dumnezeu cel mare
De-l rugam, ne-o auzi!
poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Carmen Pasat. [Vezi și următoarele:
- poezii despre sărăcie
- poezii despre plâns
- poezii despre moarte
- poezii despre țări
- poezii despre viață
- poezii despre tăcere
- poezii despre religie
- poezii despre picioare
- poezii despre patriotism
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.