Tu eşti idealul şi credinţa

Seara cerul e plin de stele
Şi-n seara asta privesc spre ele,
Sper să văd şi steaua ta,
Ce luminează-n calea mea
Şi mă plimbă-n visele mele
Cu parfumul florilor
Şi freamătul pădurilor,
Mă plimbă-n varful munţilor,
S-ascult cântecul izvoarelor
Şi uitându-mă la tine
Să văd valurile marine.
Energia ta puternică
Să mă poarte-n noaptea adâncă,
Să simt inima cum vibrează
Şi sufletul meu înviază.
Că aşa-mi alină suferinţa
Căci tu eşti idealul şi credinţa.
Şi alungă ale mele amăgiri
Într-un caiet cu amintiri.

poezie de Eugenia Calancea (13 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele mele...

Visele mele,
portal deschis, între pământ şi stele,
realităţi paralele în viaţa mea şi trăirile mele,
mănunchi de fiori în mii de pelegrinări,
vii culori în nopţile grele.

Visele mele,
cununi de amintiri, din vechi şi noi trăiri...
scenarii de film, fără pereche sub stele,
frământări spre enigmatice dezlegări,
pe fruntea înrourată de sudori,
în dimineţi fără stele.

Visele mele,
zbateri în tăcere,
cu premoniţii bune sau rele,
nelipsite pe drumul vieţii mele,
viaţa îmi împliniţi, nu mă ocoliţi!
Cât voi trăiţi şi eu trăiesc,
printre vii morţi sau morţii vii,
numai Dumnezeu ştie,
să decodifice bine,
visele lumii şi ale mele,
,, Nimic nou sub stele"

poezie de Valeria Mahok (17 februarie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara se va pierde-n noi

Minunea ta e şi a mea
" Muzica inimii mele" te va trezi în noapte,
Sub cerul plin de stele, suntem noi
" O fereastră deschisă în zorii luminaţi" de tine
" Cu trupul de mătase" te voi vizita la noapte,
Iar tu-mi vei bea lacrimile la o cină-n doi
Şi seara se va pierde-n noi
Când îngerii nu vor mai cuvânta.
Se vor opri să ne privească.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Timpul îşi ascultă clipele

Noaptea se stinge pe cărări neştiute,
lumina-şi caută locul sub aripile vieţii,
de la o vreme nimic nu este întâmplător,
tu eşti muza mea serafică
ce nu calcă de două ori într-un loc.

Mă întorc în cuvintele cu vocale de miere,
timpul îşi ascultă clipele
cu urechea lipită de frunzele clătinate,
iubita mă îmbie la umbra sălciilor
pe marginea râului cu valuri şoptitoare.

Razele coboară pieziş în apa limpede
şi peştii se plimbă-n voie
ca într-un sanctuar al libertăţii.

Simt cum fuge din mine golul
inima se umple de trăiri înflorite
pe ramuri de arbuşti cu fructele coapte,
vin îngeri
cu aripi de păsări albe
gata de zbor spre cerul
mai înalt decât piscurile munţilor.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi face pentru sufletul tău...

Voi face din sufletul meu
un sicriu pentru sufletul tău
şi pentru a-mi strânge în mormânt
toate durerile mele,
iar din inima mea o locuinţă
pentru frumuseţea ta.
Te voi iubi de sus ca o zeiţă
şi voi trăi pentru tine în viaţa unei flori
sub razele soarelui.
Voi cânta numele nostru în vale
aşa cum cântă ecoul clopotelor.
Voi asculta inima sufletului tău,
exact cum asculţi valurile mării...

poezie de Eugenia Calancea (31 octombrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă uit frecvent la cer

Mă uit prelung la cerul plin de nori,
ca atunci când eram cu tine
şi văd din nou flori şi chipuri omeneşti,
sau poate-l văd pe dumnezeu,
ce zâmbeşte cu dragoste la noi
şi ne vorbeşte de visele noastre,
dar zâmbetul doare uneori,
din cauza tăcerii noastre profunde
şi a dragostei distruse de tine.
Acum aş vrea să alung durerea din dorul meu,
în zborul norilor, aproape de stele,
cu o nelinişte ce coboară-n visul tău,
ce te face să cobori în noapte,
în adăpostul nostru plin de lacrimile iubirii mele,
unde eu cobor frecvent să numar rănile domnului.

poezie de Eugenia Calancea (21 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sânzienele gingaşe

Sânziene dragele mele,
Voi aveţi sufletul drag,
Vreau să fiu cu voi în stele
Şi-am ieşit să văd în prag.

În seara asta mintea mea,
Caută-n stele cu privirea,
Că vrea să uite viaţa grea,
Şi-ncearcă din nou nemurirea.

Acolo sus sunt ani pierduţi,
Îi văd când sunt eu trează,
Dar îmi apar nişte năluci
Şi sânzienele dansează.

Pe-o rază caldă călătoare,
Văd o stea unde e iubirea mea,
Ce luminează uşor în zare
Şi ea-mi bucură viaţa grea.

poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-mi...

Dă-mi tot amarul visurilor tale
Şi-ntreg noianul orelor pustii,
Dă-mi tot buchetul florilor ce-s rare,
Floarea de colţ din munţii vineţii.

Dă-mi tot ce eşti şi tot ce ai în tine,
Deşi totul mi-ai dat, cu mult mai vreau,
Să-mi dai dulceaţa razelor senine
Din tot nectarul lor şi-al tău să beau.

Dă-mi raza ta să-mi lumineze raza,
Şi-ntunericu-mi în al tău el se vrea,
Iar ochii tăi ce-s în amurg cu seara
Pe cerul meu sunt ca o dublă stea.

Dă-mi gâtul tău să îl acopăr cu-n sărut,
Pe buzele-ţi să-mi aflu alinare,
Din ploaia ta în ploaia mea mărunt
Aud un pas ce vine dinspre soare.

Dă-mi marea ta s-acopere pe-a mea
Şi-n mâna ta să fiu o crizantemă,
Eu vreau ca infinitu-ţi să mă vrea
Dintr-un şir lung, eu, cea dintâi dilemă.

Din visul tău dă-mi ca să pot visa,
Dă toată noaptea ta nopţilor mele,
Şi ceartă-mă cu mângâierea ta
Ca suferinţa şi durerea să le spele.

Dă-mi glasul tău în nerostirea mea,
Şi cântul dă-mi-l, să îmi fie-aproape,
Din focul tău, dă-mi simplu - flacăra
Ce nu se stinge-n ale mele ape.

Dă-mi genele-ţi cu totul să le sorb
Şi-n mine să le duc cât mai departe,
Şi dă-mi dorinţa, ca vederea unui orb,
Alungă stresul liniştei deşarte.

Dă-mi sufletul în sufletu-mi ce-ţi cere,
Din perna ta în perna mea cu iasomie,
Şi-n mult prea mult râvnita-ţi adiere
Dă-mă pe mine toată, trup şi suflet – ţie.

poezie de Adriana Buzoianu
Adăugat de Monalisa Secu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În seara asta

În seara asta singur nu mai sunt
Pe geam pătrunde raza unei stele
Nemaivorbind că-n pipa de cireş
Găsit-am un gândac de duşumele.

În seara asta, musafirii vin
Cu flori, cu gânduri bune, cu "Ce bine
Că ne-ntâlnim măcar din când în când
Să mai vorbim de noi, de ei, de tine."

În seara asta versul e curat
Şi răcoros ca vinul din ulcele
Din pipă fumul urcă-nmiresmat
Şi se înalţă-ncet până la stele.

poezie de Mihail Mataringa (1 martie 2007)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina mea

Eşti aici pentru că eşti o parte din mine.
Eşti în sufletul meu.
Am nevoie de tine.
Dragoste fără sfârşit...
Ce lipseşte.....
Esenţa vieţii mele,
Raza Soarelui
Care străluceşte în cerul infinit,
Lumina mea care străluceşte.
Întuneric adânc,
Deschide-ţi inima.
Pentru dragostea mea de lumină.
Tu eşti apa pe care o bei din izvoare.
Ce mai lipseşte,
Prezenţa ta Doamne.

poezie de Eugenia Calancea (4 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai scrie-mi şi tu ceva...

Mai scrie-mi şi tu ceva,
că eu stau şi mă uit la stele
şi uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
şi cerul înnorat în zorii dimineţii.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
care să mă încânte uşor
şi să-mi liniştească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândeşti la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi şi tu ceva,
că cerul cu stele ne priveşte
şi în noapte zăpada sclipeşte,
noi privim uimiţi amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere şi speranţă,
în viaţa ce urmează...

poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pretutindenară

pe spirală albastră descopăr puterea
de a urca la cerul plin de vrajă
în braţe de îngeri să nu simt căderea
alături de ei stau şi eu de strajă.

în inima marii mă-mpodobesc cu perle
în baie de spumă spăl păcatele grele
valuri transcend în gândurile mele
simt chiar şi noaptea mângâieri de stele.

în codrul de vis cu mierlele cânt
în câmpul de lavandă strâng parfumul dulce
alerg pretutindeni pe aripi de vânt
sufletul meu pe minuni să se culce.

lucide revelaţii le transpun în cuvânt
în letopisete ca-n vremea lui Neculce.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sper în prezentul luminos

Frica îmi vine când se lasă seara,
Când stau afară amintirile curg ca ceara,
Iar întunericul infernal
Mă face să tremur ca în final,
Amintirile frumoase a clopotelor trecute,
Le văd în zare şi sunt tăcute,
Dar timpul nu are dus şi întors,
Ca şi parfumul fără de miros.
Văd chipul tău când zorii se ivesc
Şi-aud din nou glasul tău firesc,
Simt inima ta parcă în mâna mea,
Aş vrea să strig, dar nu m-aude nimenea.
Cred că durerea mă străpunge
Şi-n gândul meu îmi zic, ajunge.
Revin din nou la realitate
Şi văd în jur multă răutate,
Dar eu repet o bună rugăciune,
Că să mai scap de astă amărăciune.
Prezentul vreau să fie luminos,
Că vreau să am un vis mult mai frumos.
Trecutul să rămână spălăcit
Şi totul să-mi pară învechit.
Toate visele sunt de la Dumnezeu
Şi noi visăm din timp mereu.

poezie de Eugenia Calancea (20 iunie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O plimbare-n mintea mea...

Mă uit cu frică în gândurile mele,
Privesc apoi în ochii tăi cu drag
Şi vreau să văd pe cer, două stele,
Cu chipul tău la mine-n prag.

Fac o plimbare-n mintea mea,
Că vreau să văd a ta privire
Şi ştiu că viaţa mea e grea,
Privind cerul în nemărginire.

Văd umbra ta în paşii tăi pierduţi,
Ieşind din mintea mea cea trează
Ş-atunci apar visătoarele năluci,
Iar inima mea de dor oftează.

Lumina vine cu raza ei călătoare,
Dar eu vreau steaua din carul mare,
Să lumineze chipul tău din nou oare
Şi speranţa mea să vină de la soare.

poezie de Eugenia Calancea (7 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

E noaptea întunecată
Cu cerul plin de stele,
Iar eu dorm în odaie
Cu gândurile mele.

Mă visez într-o poieniţă
Cu multe buburuze
În timp ce dorm cuvântul
Îmi tremură pe buze.

Deodată, văd o lumină
Ce pătrunde-n poieniţă
Dinspre pădurea deasă
Apare o fetiţă.

Langa ea un cal artistic
Cu mersul legănat
Şi-al ei parfum feeric
Pe loc m-a îmbătat.

Se-apleacă peste mine
Ceva ea imi şopteşte
Dar n-apuc să-nţeleg
Căci ceasul mă trezeşte.

poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu...

Se-aşterne seara liniştită pe obrazul meu
Şi tu te-aşterni uşor prin visele-mi de dor,
Te privesc mereu de parc-ai fi vreun zeu
Când pleci, în vis, îţi simt sărutul acrişor.

Dar tu priveşti cumva din hăul inimii mele
Pe care-l laşi mereu când din vis îmi pleci,
Îţi simt fiorul cum mă furnică pe sub piele
Până şi visele fără tine par mereu mai reci.

Şi eu, eu te aştept să vii ca un fulg de nea
Să te prind apoi în palme chiar de te-ai topi,
Te voi ţine în pumn aproape de inima mea
Cu lacrimi de dor la tine eu mă voi gândi.

poezie de Valentina Banică
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

te caut
aşa cum în fiecare dimineaţă
mă scol cu tine sub pleoape

periuţa de dinţi
roz
e la locul ei
printre-ale mele

parfumul
l-am deschis ca să-ţi simt
aroma nedefinită
a coapselor

am udat floarea
iar fotografiile tale
sînt pe toţi pereţii casei mele

şi-n cuvintele mele
eşti

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rasai asupra mea...

Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, maică sfântă, pururea fecioară,
În noaptea gândurilor mele vină!

Speranţa mea tu n-o lăsa să moară
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta, de milă caldă plină,
Îndurătoare-asupra mea coboară.

Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie.

Dă-mi tinereţea mea, redă-mi credinţa
Şi reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, Marie!

1879

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Andra Iosifan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara miresmelor...

E vreme bună şi se văd
plimbări pe aleile parcului,
se simt inimi ce bat pentru alte suflete,
cu izul miresmelor parfumate,
din florile ce-ţi încântă vederea
şi ziua şi noaptea la fel,
pierzându-te în simţiri stranii,
cu pielea ta ce freamătă
ca o vioară în trupul cuprins de refren
şi înălţându-se spre cerul întunecat,
ce adoarme încet în noapte,
iar cei îndrăgostiţi rămân în feerie
şi aştern frumos o scenă de album.

poezie de Eugenia Calancea (5 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara miresmelor...

E vreme bună şi se văd
plimbări pe aleile parcului,
se simt inimi ce bat pentru alte suflete,
cu izul miresmelor parfumate,
din florile ce-ţi încântă vederea
şi ziua şi noaptea la fel,
pierzându-te în simţiri stranii,
cu pielea ta ce freamătă
ca o vioară în trupul cuprins de refren
şi înălţându-se spre cerul întunecat,
ce adoarme încet în noapte,
iar cei îndrăgostiţi rămân în feerie
şi aştern frumos o scenă de album.

poezie de Eugenia Calancea (5 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!