Visul
E noaptea întunecată
Cu cerul plin de stele,
Iar eu dorm în odaie
Cu gândurile mele.
Mă visez într-o poieniță
Cu multe buburuze
În timp ce dorm cuvântul
Îmi tremură pe buze.
Deodată, văd o lumină
Ce pătrunde-n poieniță
Dinspre pădurea deasă
Apare o fetiță.
Langa ea un cal artistic
Cu mersul legănat
Și-al ei parfum feeric
Pe loc m-a îmbătat.
Se-apleacă peste mine
Ceva ea imi șoptește
Dar n-apuc să-nțeleg
Căci ceasul mă trezește.
poezie de Eugenia Calancea (25 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mai scrie-mi și tu ceva...
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu stau și mă uit la stele
și uneori îmi vin gânduri rele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că eu văd zăpada cum curge de pe brazi
și cerul înnorat în zorii dimineții.
Mai scrie-mi și tu ceva,
care să mă încânte ușor
și să-mi liniștească sufletul amar.
Mai scrie-mi si tu ceva,
că te gândești la mine
noaptea, când cerul e plin de stele.
Mai scrie-mi și tu ceva,
că cerul cu stele ne privește
și în noapte zăpada sclipește,
noi privim uimiți amândoi
cum razele stelelor vin spre noi,
ne dau încredere și speranță,
în viața ce urmează...
poezie de Eugenia Calancea (27 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gărgărița
Gărgăriță, gărgărea,
Tu ești o zburătorea,
În curte la grădiniță,
Te admiră o fetiță.
Tu mai zbori din floare-n floare
De cum soarele răsare,
În frumoasa poieniță,
Unde este o fetiță.
Carapacea cu buline,
Ele se potrivesc pe tine;
Așa ar vrea o fetiță
Colorată, o rochiță.
poezie pentru copii de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec de zână
În timp ce oamenii dorm,
fii cu ochii pe ei.
Stele fără număr
soarele din cer strălucește,
cum ar fi un rege.
Primăvara s-a terminat:
Și în pădurile sălbatice,
nenumărate viețuitoare
urează bun venit verii.
E o bucurie să vezi
atât de multe ramuri,
verde în vânt
și o mulțime de flori,
unde lumina lor se extinde
într-o armonie albă.
Lumea este în mâinile
celor care au curajul
de a visa și nu se tem de nimic.
poezie de Eugenia Calancea (31 mai 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Motivul meu pentru viață
Dacă cutreier prin adâncul inimii mele
văd multe probleme,
mă întreb cum am rezistat
la atâtea tăieturi
și nu m-am plâns.
Am rezistat și mai lupt încă,
oricum viața mea este
fără sens și fără diversitate
care nu interesează
prea multe persoane.
Eu vreau să visez,
că va fi bine
să-mi ascund gândurile
să-mi ascund lacrimile
și să râd, să mă bucur
de zilele senine și fericite
atât de puține din câte au fost.
În cazul în care soarele meu...
va mai străluci încă
tu vreau să-mi dai căldură,
tu să mă faci să râd,
că tu ești soarele meu...
Cum aud vocea ta
inima mea zboară în rai.
Da, tu ești și
cerul meu plin de stele.
poezie de Eugenia Calancea (9 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sub a lunii seceră
Ochiul lacului adoarme
Legănat de vălurele,
Dinspre sat se aud larme
De lătrat de câini, la stele!
Ielele un pic zălude
Ies la margine de lac,
Greierele se aude
Secondat de un brotac.
Paserile dorm în trestii
Ce foșnesc precum mătasea,
Braconierii prind cu ostii,
Peștele ce-l scapă plasa.
Sub a lunii, grea seceră,
Hoții-mi dezarmează arma,
Dorm și eu și-o baiaderă
Voi visa când cade larma.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești idealul și credința
Seara cerul e plin de stele
Și-n seara asta privesc spre ele,
Sper să văd și steaua ta,
Ce luminează-n calea mea
Și mă plimbă-n visele mele
Cu parfumul florilor
Și freamătul pădurilor,
Mă plimbă-n varful munților,
S-ascult cântecul izvoarelor
Și uitându-mă la tine
Să văd valurile marine.
Energia ta puternică
Să mă poarte-n noaptea adâncă,
Să simt inima cum vibrează
Și sufletul meu înviază.
Că așa-mi alină suferința
Căci tu ești idealul și credința.
Și alungă ale mele amăgiri
Într-un caiet cu amintiri.
poezie de Eugenia Calancea (13 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Temeiuri
când îmbrățișezi infinitul,
îl răstignești pe o coloană brâncușiană,
plimbându-te prin cuvântul finitudine,
când mergi prin pădurea de argint,
mergi prin cuvântul pădurea de argint
plimbându-te plin de argintul lunii pe tălpi,
și pleacă să plimbi ielele până-n asfințit,
când iubești o copilă cu buze trandafirii
mergi prin cuvântul iubire alergând
până la capătul logodnei pământului cu cerul
când cunoști, mergi, chiar fără să știi,
prin templul cunoașterii cu tâmpla prin lumină,
când rătăcești, mergi prin cuvântul rătăcire
ca fiul rătăcitor
căindu-te și întorcându-te la cale cea dreaptă,
numai când mergi prin viață
și pătrunzi mai adânc în ea,
mergi prin temeiul vieții,
fiindcă, tot ce străbate omul are temei,
iar cuvântul este logodit cu temeiul,
încât nu poți rosti decât ceva întemeiat,
-orice-ai spune-
când iei viața la picior prin temeiul ei
mergi prin cuvântul moarte
moartea nefiind punctul terminus
al călătoriei sufletului prin halele ei,
doar cei ce merg prin pădurea deasă,
doar aceia ajung să taie cale
până la înțelesurile și temeiurile ei.
poezie de Mariana Didu
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorm în ochiuri de izvoare
dorm în ochiuri de izvoare
cu lună și stele,
toate dorurile mele:
umbre călătoare.
dorule, unde ai plecat
ce poteci mai sui,
te-ai pierdut pe carărui,
unde să te cat?
dat-au buzna teii-n floare
și tu nicăieri
vin și trec la primăveri,
umbră călătoare.
am pierdut doi ochi albaștri,
iartă-mă, părinte,
când de ei mi-aduc aminte,
mă-nchin la toți aștrii.
sub poleiul alb de stele,
totul e feeric,
numai chipul ei himeric
stă printre perdele.
îmi întinde mâna lin
peste geam prin ceață
și c-o frunză de pelin
mângâie-a mea viață...
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sânziene... flori frumoase
Într-o zi așa frumoasă
dorul nostru se revarsă,
în jocul de Sânziene
cu flori multe ca pe scene.
Flori de câmp ce ne sunt dragi
în horă cu oameni dragi,
cerul s-a deschis puțin
ne așteptă să venim.
Mireasma de flori pătrunde,
izvoare și flori mărunte
plutind în părul lor bălai,
cu armonie într-un dulce plai.
Jocu-i lung în seară târzie
și multe fete au să vie,
iar pe cerul plin de stele
cele rele să se spele.
Cerul are luna plină
o boare pe frunte m-alină
și mă-ndeamnă să privesc
din vis, să nu mă trezesc.
poezie de Eugenia Calancea (24 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rămâi cu mine
Stai cu mine.
în toate gândurile mele,
în visele mele,
în cuvintele mele.
Stai cu mine,
în fiecare mic secret
din inimile noastre.
Rămâi cu mine,
dincolo de orice barieră de iubire,
vreau să trăiesc,
râzând,
iubindu-te
și luptându-mă.
Stai cu mine,
în temerile mele,
în dorința de a crește
și de-a apăra această dragoste.
poezie de Eugenia Calancea (27 august 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Secretele îngerului
Un înger bun a venit în noaptea asta,
iar eu priveam la fereastră stelele
și îngerul a venit pe pământ
din lumea lui albastră și întunecată
să-și întindă aripile peste noi,
care eram prinși în vraja tăcerii.
În visul tău de demon sfânt
cauți să-mi aperi rațiunea mea cea vastă,
în noaptea cu multă durere și suspin,
apoi vreau să mă strângi la pieptul tău
să uit de durere și din nou să prind putere,
farmece și vraji să dispară la lumina lunii
ce apare cu limbi de foc și cercuri aurii
la o distanță mică de șoaptele tale
cu umbre secrete și vise iubite,
peste tristetea mea o stea se ridică
și luna apare și ea împlinită cu lacrimi de foc
luminând fața ta înmărmurită
de multă dragoste împlinită.
poezie de Eugenia Calancea (8 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Florile albe
Aduc puritatea mereu la tine,
Florile albe ce sunt iubire
Și vor să-ți amintească de mine,
Ca să trăiești în fericire.
Nu vreau să ai inima de ghiață,
Vreau să fii într-un loc feeric,
Așteptand surâsul tău pe față,
Să-mi spună ceva romantic.
Floare albă, floare de lumină,
Ce-n grădină înflorești,
Fă ca razele să vină,
Ca apoi să te mărești.
Nu vreau ca florile să se scuture-n noapte,
Când vântul le-nclină tare,
Vreau s-ascult ale tale șoapte
Și florile-n brațele mele să zboare.
Flori albe, multe, fără nume,
Zboară la mine cu dorul tău,
Aduc lumină-n astă lume
Și-nfloresc destinul meu.
poezie de Eugenia Calancea (9 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Traversând jumătate din China ca să dorm cu tine
Să dorm cu tine sau să stau adormită-n tine,
care e diferența, dacă e vreuna?
Două trupuri se ciocnesc forța, floarea deschisă de forță,
esența primăverii izbucnind în floare nimic mai mult de-atât,
iar noi, greșind, numim asta reînceperea vieții.
În jumătate din China se petrec fel de fel de lucruri:
Vulcani care erup, râuri care seacă,
prizonieri politici sau oameni fără slujbă abandonați,
căprioare și macarale cu capete roșii împușcate.
Traversez o grindină de gloanțe ca să dorm cu tine.
Înghesui o mulțime de nopți într-o dimineață ca să dorm cu tine.
Traversez multe suflete-ale mele
și multe suflete-ale mele se fac unul ca să dorm cu tine.
Și, totuși, aș putea fi dusă-n eroare de fluturi, bineînțeles
și-aș putea confunda admirația cu primăvara,
un sat ca Hengdian cu spațiul numit acasă. Dar toate acestea,
toate acestea sunt motive absolute indispensabile
ca să dorm cu tine.
poezie de Yu Xiuhua, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-a zâmbit
Mi-a zâmbit într-o zi o femeie
Când mergeam încet pe drum.
Era frumoasă ca o zee
Și mi-a aprins în suflet un dor nebun.
Mi-a zâmbit într-o zi un bătrân
Cu ochii limpezi ca apa de izvor,
Dar avea inima tristă,
Căci sărmanul era cerșetor.
Mi-a zâmbit într-o zi un copil
Cu ochi frumoși ca două stele.
Mi-am adus aminte de-a mea copilărie
Și de brațele mamei mele.
Mi-a zâmbit într-o zi un pom
Care era legănat ușor de vânt.
Și mi-a părut că zâmbește un om,
Pe drept cuvânt.
Mi-a zâmbit într -o noapte o stea,
Când priveam cerul plin de stele.
M-am bucurat atunci în sinea mea
Și m-am întors la visurile mele!
poezie de Vladimir Potlog (13 octombrie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec rotund
ploaia cade peste mine, peste pietre, pe asfalt.
orizontul e o dungă. tocul meu mult mai înalt
decât limba unui clopot, decât ritmul cardiac.
noaptea rece mă trezește ca un zbor de liliac.
ploaia cade peste mine, peste iarbă, pe pământ.
orizontul e o sfoară, zarea lumii un veșmânt.
gândurile mele cercuri pe a lacului oglindă,
ostenite în privire păsările se perindă.
ploaia cade peste oameni. cerul este un bijoi.
e duminică, e vineri sau o altă zi de joi.
orizontul? puncte... puncte... zarea lumii un popas.
gândurile cercuri-cercuri. eu sunt vârful de compas!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De m-aș uita
Vreau să te uit și să mă uit
Aș vrea să dorm fără să știu
Aș vrea ca cerul plumburiu
Să-l spargă soarele topit
Aș vrea ca luna strălucind
Să se ascundă după nori
Să fie negrul până-n zori
Cu întunericul tăcând
Să dorm aș vrea și să nu dorm
Să-mi fii în gând, să-mi fii în vis
Să nu-mi mai fii de nepermis
Să pot să-ți spun ceva în somn
Să pot să-ți spun ceva verbal
Să pot să-ți dau un câmp de flori
Albastre, roșii, mii culori
Dar să nu-ți par a fi banal
Vreau să te uit și să mă uit
În noaptea mea să mă cufund
Să nu mai știu cât de profund
Îmi ești în gândul chinuit
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am înțeles
Inima mea e plină de durere
simt cum mi se rupe în două...
Am înțeles că viața,
de multe ori îmi mai dă câte o palmă...
ca să știu ce am de făcut pe urmă...
Am înțeles că lacrimile îmi sunt de prisos,
dacă în mine e o continuă furtună...
Și doare...
Da, vreau să sper până în ultima clipă...
Ceva în mine îmi spune să fiu tare...
Și poate așa voi reuși...
Oare voi putea trece peste?
Oare voi reuși cândva?
Să trec peste tot și toate...
Așa cum mai trece o zi și vine iar noaptea...
poezie de Eugenia Calancea (14 noiembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simț
Te simt când te gândești la mine
Și din mândrie nu mă chemi
Te simt când îți e rău și bine
Te simt când dormi și când te temi
Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Și cum te chem din gând în gând
De te lovești cumva odată
Îți simt durerea pe-acel loc
Și încordat mă simt deodată
Și-mi simt același loc în foc
Te simt când te gândești la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ți ție
O simt curgându-mi și în somn
Să fie cerul legătura
O ață dură între noi
Să fie simțul o frântură
Să fie scris să fim în doi
Te simt mereu și-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Și te visez în nopți la rând
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de gândire
Chiar acum îmi dau seama
că acel timp nu mai are timp,
deci nu mai există și atunci,
tu ești acum în interiorul meu,
cu o sete infinită,
dar plin de pace și liniște.
Aș vrea să dureze o eternitate,
dar o clipă de fantezie
mi se deschide-n minte,
dar tot nimic nu apare
că el tot dispare,
zâmbetul ce e pentru mine
pasager luminos
în această viață necunoscută.
poezie de Eugenia Calancea (29 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsați-mă azi să dorm mai mult
Lăsați-mă să dorm mai mult,
patul mă tot strigă,
în vreme ce îndatoririle-mi bat la ușă.
Lăsați-mă să dorm mai mult
pentru că ochii mei obosiți au nevoie de odihnă,
lăsați-mă să visez mai mult.
Lăsați-mă să dorm și să mă odihnesc mai mult,
permiteți acestei zile să fie una deosebită,
când reușesc să-mi alint trupul.
Lăsați-l să stea întins fără griji,
fără termene limită și lucruri care trebuie făcute,
fără apeluri telefonice, internet și TV.
Lăsați-mă azi să dorm mai mult.
poezie de Elizabeth Padillo Olesen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!