Pretutindenară
pe spirală albastră descopăr puterea
de a urca la cerul plin de vrajă
în brațe de îngeri să nu simt căderea
alături de ei stau și eu de strajă.
în inima marii mă-mpodobesc cu perle
în baie de spumă spăl păcatele grele
valuri transcend în gândurile mele
simt chiar și noaptea mângâieri de stele.
în codrul de vis cu mierlele cânt
în câmpul de lavandă strâng parfumul dulce
alerg pretutindeni pe aripi de vânt
sufletul meu pe minuni să se culce.
lucide revelații le transpun în cuvânt
în letopisete ca-n vremea lui Neculce.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.