Mă uit frecvent la cer

Mă uit prelung la cerul plin de nori,
ca atunci când eram cu tine
şi văd din nou flori şi chipuri omeneşti,
sau poate-l văd pe dumnezeu,
ce zâmbeşte cu dragoste la noi
şi ne vorbeşte de visele noastre,
dar zâmbetul doare uneori,
din cauza tăcerii noastre profunde
şi a dragostei distruse de tine.
Acum aş vrea să alung durerea din dorul meu,
în zborul norilor, aproape de stele,
cu o nelinişte ce coboară-n visul tău,
ce te face să cobori în noapte,
în adăpostul nostru plin de lacrimile iubirii mele,
unde eu cobor frecvent să numar rănile domnului.

poezie de Eugenia Calancea (21 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Votează! | Copiază!