Leziuni

Acum e bine.
Între dinţi lumina târâie soarele în cuib.
Eu sunt tot aici.
Mi-au crescut crengi din foarfeca cu care le voi tăia.
De data asta nu o să mă mai doară.
Pastilele bolnavilor, în pahare, spitale coboară.
E numai un pas.
Din deget, un compas trasează cerul păsării sudate de ciocul ei.
E numai un pas.
Faţa mi-a luat o întorsătură neaşteptată.
În curând va fi gata.
I-am făcut unui ochi de geam o pleoapă cu ştergare
Aducătoare de sticlă
Pe metereze râd corbii
În aşteptare.
E numai un pas.
Blocul urmează să se-arunce din mine
De pe etajeră.
Miroase a faşă sterilă.
Pământul şi-a lăsa barbă cu miros de huilă.
Astăzi toate inciziile au o precizie surprinzătoare.
Dumnezeule! Într-o ureche, bărbatul din mine mă place
Iar în cealaltă ureche o femeie mă doare.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia cuibului de barză

O barză şi-a făcut odată
Cuib la Dumnezeu la poartă,
Dar acolo sfinţii toţi
I-au dat gură ca la hoţi.

Barza şi-a făcut îndată
Cuib în stâlp la noi la poartă.
Eu, copil cu mintea-ngustă,

M-am uitat la ea sub fustă!

Şi-a plecat... n-a mai venit.
Doamne, cât m-a cicălit
Mama, şi cât m-a certat:
Ce păcat, vai, ce păcat!

Păsările cerului sunt libere, mi-a spus în şoaptă,
Să scoată pui la Dumnezeu la poartă!

Vremea trece, moartea vine,
Şi-a făcut un cuib în mine,
Cuib în care mai coboară
Câte-o mierlă, câte-o cioară,
Câte-o barză de pripas,
Niciodată barza mea.
Numai cuibul mi-a rămas,
Numai cuibul mă mai vrea.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Suflete, de ce ţi-e rău?
Barza care nu mai vine
Şi-a făcut un cuib în tine
Şi-a rămas în cuibul tău.

Suflete, de ce ţi-e bine?
Cuibule, de ce ţi-e rău?

poezie de Marius Robu din Drumul robilor (21 ianuarie 1998)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Graurul meu

Un graur este forma cea mai pură a egoismului.
Nu îi pasă de mascarada pe care
tu o faci pentru simplul motiv
că nu îi pasă!
Un graur are gene lungi
aducătoare de moarte...
un fel de ochi cu ochi cu ochi
cu ochi...

Un graur! Ce poveste complicată!
Trăieşte în roiuri de semeni pe semănături
are ciocul albastru şi priveşte noaptea între
geamandurile apelor.
Să nu râdem de el deşi eu
nu mă pot abţine.
Un graur e o pasăre
ce nu o doare
nici cât pe tine te doare de ea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcul cu şuviţă

Taie-mi o şuviţă din părul tău
să o pun după ureche
şi de-o fi să-mi fie rău
să-i fac dorului pereche.
Să te ştiu zicând ceva
Despletitei dimineţi
Cu ţigara lângă ea
De miros să te îmbeţi.
Ghemuit pe banca grea
pe-a aleilor răcoare
să te-ntinzi ca o peltea
să te smulg ca pe o floare.
Cu un graur între dinţi
cuib să-i despletesc din tine
să mă scoţi căprui din minţi
când la rău voi da de bine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În umbra păsării

Numai tu
îmi poţi vedea braţele
ca pe nişte crengi
căţărate pe cel mai înalt zid;

noaptea
înfulecă vise
de faţă cu mine,
aruncând stele
orbilor;

numai tu
îmi înveţi trupul
să ia forma păsării
în timp ce ne iubim...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de duminică

Azi e prima dată când mi-e drag să stau cu mine
azi, chiar nu mai am chef să schimb lumea
dar e un exerciţiu ludic să-mi pot expune sufletul
în lumina unui ciob de sticlă colorată de mine...
nu mai calc desculţă demult...
dar mă-ntreb, numai! unde se ţine
concursul de frumuseţe al dumnezeirii
când fiecare zi se ascunde după cealaltă
numai eu... alerg, alerg vrând multe să uit-
celulele mele toate au memorie
toate amintirile îmi ard sub piele
numai Chopin e cântecul meu de răspuns
să-nteleg cum de mi-e drag,
azi să stau cu mine
într-un labirint launtric când cineva
încearcă să urce o scară cu susul în jos...

poezie din autor, Poezii de suflet (8 iulie 2017)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rocky: Ţi-a luat cam mult să vii până aici. Zece ani ca să ajungi în casa mea. Care e problema? Nu-ţi place casa? Miroase? Aşa e! Miroase! Nu mi-ai făcut nicio favoare! Nu te da mare acum în faţa mea! Vorbeşti de gloria ta! Şi de gloria mea ce să spun, Mick? Cel puţin tu ai avut parte de ea! Eu nu am avut momentul meu de glorie, nu am avut nimic! Picioarele mi se mişcă, totul funcţionează. Nimeniul ăsta nu primeşte nimic. Apare tipul ăsta şi îmi oferă un meci. Mare scofală. Vrei să ai parte de meciul tău cel mare? Da, o să lupt în meciul cel mare! Ştii ce se va întâmpla cu mine? O să o încasez pe asta! Şi pe asta! Vrei să vii lângă ring să vezi asta? Asta vrei? Vrei să mă ajuţi? Vrei să vezi cum îmi sparge faţa? Picioarele nu se mai mişcă, nimic nu mai funcţionează, dar ei continuă: "Hai, bată-te cu campionul!" Da, o să mă lupt cu el. Să-mi spargă faţa. Şi tu, tu vii aici. Vrei să te muţi aici cu mine? Hai, fă-o! E o casă drăguţă! Foarte drăguţă! Vino aici şi pleacă. Pute. Tot locul ăsta pute. Vrei să mă ajuţi? Ei bine, ajută-mă! Hai, ajută-mă. Sunt chiar aici!

replici din filmul artistic Rocky, scenariu de Sylvester Stallone
Adăugat de Nicoleta Mitrofan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceaiul luat la Palaz of Hoon

Nu se-întâmplă doar fiindcă-am filtrat în violet
Ziua de ieri prin ceea ce tu ai numit
Un aer nespus de singuratic: eu n-am fost mai puţin.

Ce fel de parfumuri mi-au dezmierdat părul?
Ce-a fost cu-acele imnuri care mi-au răsunat lângă ureche?
Ce mare şi-a împins prin mine talazurile până aici?

Parfumul cel scump a fost eliberat de mintea mea
Şi urechile mele au iscat imnurile care s-au auzit.
Eu însumi am fost compasul magnetic al acelei mări:

Eu eram lumea prin care am trecut, iar ceea ce am văzut
Sau auzit, sau am simţit, a venit numai din lăuntru-mi ;
Şi acolo m-am aflat pe mine, mai adevărat şi mai străin.

poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-am făcut?

Am intrat şi noi în UE,
Este lucru cunoscut,
Dar mai bine astăzi nu e,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au luat străinii totul
Bani, resurse - ce-am avut
Pe labe ne-au pus cu botul,
Şi cu asta ce-am făcut?

Ne-au trimis numai deşeuri,
Ne-au minţit cât au putut,
Mâncăm fel de fel de E-uri,
Şi cu asta ce-am făcut?

Nu mai stăm să facem glume,
N-avem vreme de pierdut,
Umblăm peste tot prin lume,
Şi cu asta ce-am făcut?

Unde sunt seninătatea
Şi mândria ce-am avut?
Azi domneşte laşitatea,
Şi cu asta ce-am făcut?

Şi-uite aşa, zic într-o doară,
Sper că nu am decăzut
Să rămânem fără ţară,
Căci cu asta ce-am făcut?

poezie de Octavian Cocoş (1 septembrie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Captatio benevolentiae

Torc piciorul aerului
O clipă am uitat unde sunt
Din pleoape două rădăcini îmi fac cu ochiul
Şi eu mă uit la ele nebun
Pătura asta din faţa mea, verzuie,
Nu mă lasă să îmbrăţişez blocul din faţă
E o fata morgana tâmpită
Şi inoportună
Câinele şi-a pus o crizantemă pe dinţi
Apusul luceşte tăios
Dumnezeu a făcut celulită
De la atâta rugăciune cu noapte
E târziu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iluzii deşarte

m-am ascuns într-o floare rară,
vreau s-o miros, s-o contemplu,
sunt o albina pe o petală
mi-adun cuvinte să fac un templu.

au înflorit cireşii, visele, secundele,
toate zboară pe lângă mine,
lumina soarelui cade precum undele,
se prelinge-n suflet din daruri divine.

îmi pare pământul o sărbătoare,
au înflorit toate miresmele,
zbor cu o aripă ruptă sub tălpile tale,
scriindu-mi pe-o frunză poemele.

gustă-mi, femeie, secunda ferice,
precum o cireaşă strivită-ntre dinţi,
umbra norului călcând o aglice
şi dorul de tine mă scoate din minţi.

spune-mi măcar cum te mai cheamă,
şi dacă vii sau de pleci,
ia-mă dacă pleci undeva, ia-mă,
nu mă lăsa rătăcind pe poteci.

vremea se culcă barbar peste mine,
topeşte rugul din raze de soare,
varsă durerea-n nectar de albine,
o gust, mă framânt şi mă doare.

adun cuvinte din târguri, răzleţe,
să fac templul meu în munte de stei,
sunt precupeţul ce vinde în pieţe
iluzii deşarte pe numai doi lei.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 mai 2011)
Adăugat de Ion Ioenscu-bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceva ce văd

încep, am ochi, cred
mă uit în mine în lumini
sunt verzi, cred
sunt alungiţi
dacă-mi tai juma' de faţă arăt bine, spintecată
în cealaltă sunt eurasiatică şi vulpe
o pisicuţă cade pe pervaz
şi n-are ţâţe dar îmi place
îi tai ochii din arcade
şi mi-i pun mie-n sfârcuri
acum te văd cu patru irişi
şi mă dezbrac ca să pot să văd dublu
ce-am făcut?
wasabi-n faţa mea-ntr-o minusculă chestie de plastic
şi verde-i rochia ce-mi cade pe carne boing-boing
văd iar numai culori şi forme bine-amenajate
doar eu sunt naturală şi pierdută

poezie de Miruna Gavaz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul: Am fost răpit, pur şi simplu! Am fost smuls brutal dintr-o nuvelă clasică, destul de reuşită. Mi-a ras mustaţa, mi-a vopsit părul, m-a întinerit niţel...
Ofiţerul: Dumnezeule! Se întâmplă lucruri atât de grave în bibliotecile noastre?
Bărbatul: Se vede că nu aveţi de-a face cu lumea literară...
Ofiţerul: Şi cine v-a răpit?
Bărbatul: El, domnule! Autorul! El mi-a luat identitatea! A făcut din mine un caraghios care tremură întruna. Apoi mi-a dat brânci în romanul lui de dragoste...
Ofiţerul: Şi critica literară nu a luat atitudine?
Bărbatul: Criticii sunt oameni serioşi. Nu citesc romane...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună, femeie !

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care nu a ştiut
să-ţi spună "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Acum, e...
Seară!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul aflat în toamnă,
care şi-a pierdut primăvara şi vara.
Acum, rămas cu un singur anotimp...
Iarna!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care şi-a pierdut
orele şi minutele!
Acum, am rămas doar cu fărâme de timp...
Secunde!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a văzut bine,
dar nu te-a zărit!
Acum, aş vrea să pot zări,
dar nu pot, sunt...
Orb!

Bună seara, femeie!
Sunt bărbatul care a pierdut căldura
pieptului tău!
Acum, aş vrea să mă încălzesc,
dar e frig şi eu sunt...
Rece!

Bună seara, femeie!
Aş vrea să-ţi spun "bună dimineaţa"
sau "bună ziua"!
Dar nu mai pot...

În curând,
Noapte bună, femeie!

poezie de Ion Apostu (28 ianuarie 2015)
Adăugat de Ioana acsuraM
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog

Sunt un gând sălbatic, născut din abis
şi – doar trecător – din tine. Pământul şi cerul
s-au amestecat în mine – concubina lor – s-au topit în mine.

Sunt un embrion obişnuit, închis într-o palidă, pieritoare carne;
Însă în lumina soarelui eu te încânt şi te uimesc.

Sunt cea mai blândă, cea mai înţelegătoare dintre femei;
totuşi mi-e dor de iarnă, de interminabila noapte neagră
care trasează frontierele inimii mele.

Când pleci, durerea mă face
să-mi scot inima pe gură –
să te distrug prin iubire – e interzis aşa ceva?

Soarele răsare pentru toţi ceilalţi oameni,
dar numai spre tine se-îndreaptă tandreţea agresivă-a trupului meu.
Am farmecele mele.

Se-înalţă un cor de voci.
Marea ţipă-n sângele meu, dar cine-şi aminteşte de mine?
Ce este viaţa?

poezie de Zhai Yongming, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Borşul meu miroase a scară!
Am pus şi trepte şi uşi şi geamuri deschise
Degeaba! Borşul meu miroase
şi tot blocul în sine coboară.

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai gol, numai plin, numai tu...

între soare şi mine -doar tu
între lună şi tine- doar eu
între da şi desigur că nu
numai gol, când uşor, când mai greu

suflă vânturi din arid pustiu
pe furtuni de nisip treerat
între mort şi desigur că viu
numai plin, când mai lung, când mai lat

şi pe spuma din coame de val
care apele în cuie-şi bătu
eu plutesc înspre tine şi mal
numai tu când spre mine, când nu...

poezie de Iurie Osoianu (19 mai 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângerează lumina

zilele sunt arse acum
în jur lacrimi şi fum
am despărţit drumurile, am ajuns la amintiri
tragice amintiri
azi dorm între sălcii plângătoare
nimeni pe drum, nimeni în cale
târziu am aflat
sunt străin de mine, de lume, de toate
eram proscrisul din cetate
nu am ştiut că am păşit într-o noapte dincolo de mine
am atins cu fruntea zenitul unei lumi
azi capul mă doare
lumina sângerează pe drum
ce pot să fac aici, acum
când viaţa asta este scrum

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercei cu ureche

Azi am văzut o fată cum arunca o pasăre
într-o gumă de mestecat.
Ieri am văzut un loc de parcare cum dormea
pe bancheta unei maşini.
Mâine voi vedea o ladă de zestre cum îşi
prezintă mireasa.
Peste un an poate voi prinde grai într-un graur.
Ştiu doar că acum
acum
doi cercei şi-au pierdut în părul tău
urechea
în care au adormit:
o pasăre de gumă
o banchetă parcată
o zestre mireasă
o altă ureche cu cerceii tăi în loc de ureche
un stol de cuvinte izgonite de un graur adormit.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

din surâsul dragostei m-am născut şi eu
şi mângâierile mi-au fost hrană să cresc
în braţele mamei zâmbea Dumnezeu
alături de mine cu suportul ceresc.

de mică am crescut univers de iubire
pământul mi-a fost leagăn şi învăţător
lumini îngereşti mi-au pătruns în privire
în arborele vieţii sunt ramul uimitor.

rândunici îşi fac cuib între frunzele mele
nici o furtună nu mi-a stat în cale
am urcat Golgota şi am ajuns la stele
au nins peste mine visuri magistrale.

mă confesez la Lună vorbim amândouă
din poezia sufletului se prelinge rouă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!