Eminesciană

(Pentru Daniela O.)

Cu zîmbetul răsfrînt pe buza senzuală,
Iară privirea mîndră străluce în afară,
Împărtăşim noi oare a sorţii ironie,
Pentru că deşi aproape, ne rupe pe vecie
Această tagmă-a lumii?
Eu simt că tu mă simţi
Şi iarăşi, prin miracol, de vrei să fim cuminţi,
Dar nu putem, olaltă va trebui să fim
Tu înger, iar eu demon, orice, dar să răzbim
Peste prejudecată, meschinul univers
Şi nu mai pot de-atîta să încropesc un vers!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet Cocktail

Alunecare din idee-n lucruri
Cădere din cuvinte-n dinţi
Un cer de vară care-l scuturi
Şi se preling trei sori fierbinţi.

Şi mă preling de dor şi lene
De lenea de-a privi-n-afară
La ora când nevinovate stele
Curgând se-ntoarnă şi-nconjoară,

În brîu ţesut un microcosmos
Ca al ferigii univers.
Vers după vers şi ochi cu os şi rană
Din vers mai încropesc un vers:

Căci nu se poate să te scuturi
Nici de idei, de fapte sau de lucruri.

sonet de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet shakespeare-ian

Pentru Daniela O.

O, nu ştiu dacă te iubesc...
Dar trupul tău mi-aruncă foc în vine,
Şi eu aş preţui ca pe un dar ceresc
Să-mi dărui zvârcoliri ca şi suspine.
Şi iarăşi mă înclin şi mă trudesc,
Vei fi făcută oare pentru mine?
Ah, ochii tăi pătrunzători grăiesc
Chiar când lăsaţi în jos împart lumine!
Lumine, da, şi-n suflet răscolesc
Imagini, patimi, şi-uneori sublime
Şi sfinte rătăciri pe un pământ ceresc...
Mi-aş pierde chiar şi suflet pentru tine!

De-am fost prea clar, e musai să mă scuzi,
Căci iarăşi eu te văd prin ochii uzi!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet shakespeare-ian II

(Pentru Daniela O.)

Am cizelat versul, măiestru,
Măcar o dată să mă bagi în seamă
Dar chiar de-aş fi şi ambidextru
Sculpura-ţi în cuvinte mi-e profană.

Cu ochiul cercetez ce nu pot încă
Prin simţ tactil în creier să imprim,
Căci valul iar se-abate peste stîncă
Şi-ncet o erodează în sublim.

De-aş şti c-a mea privire temătoare
La fel de-ncet se conturează, iar,
Va naşte în cuvinte-asurzitoare
Al tău portret doar din lumini şi har...

O, atunci şti-voi pe vecie
Că masu-mi pe-astă lume-a fost să fie!

sonet de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alt vers

Sub clopotele vechi zac verzi cianuri

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem într-un vers

Ca o ploaie de seară pe melcii rotunzi...

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar un vers

Aţipit ca un flutur adast pe frunza de laur zdrobită.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet asimptotic

Mi-e viaţa o spirală, de Tine-orînduită.
Vin din genuni şi neguri,
din mările amare.
Şi mă îndrept în cercuri curbate asimptotic
spre punctul arhimedic,
carele eşti Tu, Doamne.
Pe-orbite nesfîrşite se scurge a mea viaţă
Tronconic suferindă, spre punct arhetipal
Vertiginos alunec şi feeric străluce
Al meu profil angelic, şi iarăşi, iar şi iar
Mă-ntorc şi gem, cuvîntul
Prin sînge-mi curge rar.

Şi-n ultimul vîrtej al vremii rătăcite
Vreau să aud al ţipătului flutur.

sonet de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi cît de mult...

[Pentru Daniela O.]

O, şi cît de mult am fost noi doi
scufundaţi în lac
împărţind crustele de nămol
ca pe nişte plăcuţe de ardezie
din Egiptul antic.
Împărţind bulele de aer
ca pe nişte bule papale.
Cînd trebuia să recunoaştem doar
că ne iubim.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet hoinar

O, Doamne, cît am risipit
Pentru-a-ntregi a mea aură
Şi timpul l-am întors clepsidr
Iar sîngele l-am stăvilit în gură.

Să-mi scotoceşti Doamne aorta
Pentr-a găsi întreagă a mea caznă
Dar subiectiv se mai întorc cocorii
Cu-aripa de cenuşă spre o vastă

Întindere de ceţuri răzleţite...
Mai mult am vrut să spun, dar cum
Cînd pe cîmpia foii de hîrtie
S-a-mprăştiat cerneala ca un fum?

Dar chiar mai trebuie un vers...
Şontîc, şontîc prin univers!

sonet de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Undele ştime

(Lui Emil Botta)

Uitatul val
Mai bate încă în glastră
Plină de flori, triumfal
Se regenerează o sevă albastră.
Uitat întuneric
Încă mai spargi ale luminii vagi bolţi
Iarăşi deplin şi feeric
Ale lumii translucide imagini le clatini
Pline de sânge şi patimi.
Neuitat va rămâne
Numele tău, în locuri comune
Pre când se vor clătina
Ale undelor ştime.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un fluture
în căutarea
luminii zăpezii.

haiku de Necula Florin Dănuţ (6 februarie 2016)
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ani

Se schimbă anul, lăuntric
Simţi cumpăna cum trece
Şi frunza uscată care cade din pomul de-argint.
O, neaua mai stă să se topească, sclipind
În roşii culori de armonie
Trece anul stafie
Şi vine altul îmbrăcat în mărgean,
Tu suflete, neam!

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deziernare

Ivoriu pământ
la culoarea primordială
vor mai aştepta să ajungi
cândva.

Nu se mai ştie; dar iarnă
nu are unde să mai fie

Decât în munţii albaştri.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec de lacrimi

Zâmbea.
Visa.
Iubea.
Credea în tot şi în nimic.
Credea în tine.
Doar atât.
Şi îi era de ajuns.
Nu-i trebuia alt vis, alt gând
Sau alţi îngeri care să-i cânte imnul iubirii.
Îl ştia de la tine
Şi întreaga ei lume
Era plină de o adâncă fericire.
Întregul ei univers avea viaţa şi culoare.
Doi ochi căprui şterseseră orice urmă a trecutului.
Erau ochii lui,
Atunci ai unui înger,
Acum ai unui demon,
Dar a unuia şi aceluiaşi vis tainic de iubire.
Era aici,
Era lângă ea.
Şi el o iubea,
Dar a plecat
Lăsând doi ochi înlăcrimaţi
Şi o lume care s-a prăbuşit peste ei.
Sunt ochii ei azi trişti şi înneguraţi,
Înecaţi în gustul amar al durerii.
Sunt ochii ei frumoşi
Cei care nu mai au lumină
Şi nu mai văd nimic.
Sunt ochii ei cei care nu-l mai văd
Şi plâng,
Iar sufletul îl strigă,
Dar în zadar.
Lumea aceea frumoasă nu mai există.
Nu a luat-o cu el
Căci ea nu a vrut să i-o dea,
Dar prin ruperea visului
S-a stins şi ea.
Un cântec de lacrimi a rămas în urma tuturor.
Doar el mai spune că a existat un înger,
Că astăzi este demon
Şi că ea plânge.
O tânără ridică ochii spre cer
Şi înalţă o rugă de iertate
Pentru ea, pentru un înger
Şi pentru un vis pierdut în zare.
Sunt ochii ei cuminţi cei care tac
Şi plâng de când el a plecat.
În lumina lacrimilor reci
Ea caută lumea pierdută,
Dar tot ce astăzi mai găseşte
Este cântecul de lacrimi
Pe care în ruga ei îl spune
De dimineaţa până seara
Şi în visul tăcut din noapte.

poezie de Andreea Ion (2008)
Adăugat de Andreea Ion
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului

Lui Gellu Naum

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţîţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintirea piciorului (lui Gellu Naum)

Neutrin rebel şi ubicuu
ale nopţii oarbe arătătoare
scald seara genele soarele
peste cerul întins şi negru
mi-a revenit o amintire
cizelată cu oacheşe zale
la vale cu tine tu timp integru
cu ţâţe imense şi portocale.

poezie de Florin Dănuţ Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie în două versuri

Asemeni unui vierme prins în plisc
Stăteam în răsturnatul obelisc.

Murind, un sâmbure-n cotoare,
Pe "A" schimbându-l în "mă doare".

Ca să mai întocmesc un vers
O pasăre sta-n zbor invers.

Şi de pe stânca cea marină
O aşchie plângea, calină.

Pre când în urma depărtării
Se scuturau de gheaţă sorii.

Scriindu-mă muream, scriind
De-ndepărtatul hiacint.

Şi sufletu-mi pliat în patru colţuri
Aşteaptă doar umilele gablonţuri.

Iar peste baza obelisc acestui
Cădea o ploaie-n două versuri.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din necesitate de echilibru

Aruncat de univers pe pământ,
înger şi demon,
niciodată-n stare pură,
între golul în care se pierdeau privirile
şi privirile care se pierdeau în gol,
între sentiment şi raţiune,
între plictiseală şi dorinţă,
între nesaţiul viziunii lăuntrice
şi neajunsurile realităţii,
între,, a face" şi,, a spune",

conştient că orice extremă este insuportabilă
şi profanează ideea de echilibru,
în această echivalenţă de vid,
între golul inimii şi golul lumii,
încercai schimbul între dăruire şi primire
pentru a nu cădea în extreme.

Cu zările pe umăr
şi vântul de căpăstru,
pe creste înspumate de val,
între trecut şi viitor,
viaţa – vajnic acrobat pe firul întins al naturii –
se agaţă de prezent.

Pe cumpăna sorţii,
pe taleru-i subţire,
un grăunte mai mult
şi s-a hotărât mişcarea.

În sunetul imens al tăcerii,
paşi lăsând urme pe nouri –
adânci firide fără fund.

poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un înger îngheţat: Aura Ion

Cu lacrimi îngheţate pe obraz
A părăsit discret această lume
S-a înaltat la ceruri, n-a mai avut ragaz
Şi n-a lasat aici decât nume.

A fost studenta AURA ION
Un înger cu o minte sclipitoare
O tânără frumoasă, săritoare,
Ce iute s-a urcat în avion.

Nu s-a gândit vreodată ce va fi
Că nu era la prima încercare
Şi de-ar fi fost, nici un ar fi contat
Ca viaţa ce-o salva, avea valoare.

Nu s-a gândit ca poate va zbura
Spre ceru'nalt pentru ultima dată
Şi va lasa aicea pe pământ,
O lume tristă şi îndurerată.

De ce a trebuit să se întâmple aşa
Ce vină a avut, acest înger de fată
Unde sunt cei ce-ar trebui sa iasă-n faţă
Şi să răspundă pentru tragedia întâmplată.

Sunt multe întrebări fără răspuns
Ce ni le punem toţi câteodată...
Şi ca o simplă ironie a sorţii,
Cea care salva vieţi... n-a fost salvată!

poezie de Mariana Simionescu (24 ianuarie 2014), nu e cazul
Adăugat de Mariana Simionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Solilocvii

Se coboară ciutura-n ape
stârneşte ecourile
se ridică luna din munţi
descoperă hăurile.

***

Când frunzele valsau furiş
prin lumină
iar razele băteau pieziş
prin frunziş.

***

Când stropi de ploaie prelingeau
pe trunchiuri verzi
seva copacilor ce ard
prin livezi.

***

Opriţi-vă trecerea
anilor, lunilor
s-a desprins de pe ghizduri
tăcerea fântânilor.

poezie de Necula Florin Dănuţ
Adăugat de Baude
Comentează! | Votează! | Copiază!