Sonet shakespeare-ian II
(Pentru Daniela O.)
Am cizelat versul, măiestru,
Măcar o dată să mă bagi în seamă
Dar chiar de-aș fi și ambidextru
Sculpura-ți în cuvinte mi-e profană.
Cu ochiul cercetez ce nu pot încă
Prin simț tactil în creier să imprim,
Căci valul iar se-abate peste stîncă
Și-ncet o erodează în sublim.
De-aș ști c-a mea privire temătoare
La fel de-ncet se conturează, iar,
Va naște în cuvinte-asurzitoare
Al tău portret doar din lumini și har...
O, atunci ști-voi pe vecie
Că masu-mi pe-astă lume-a fost să fie!
sonet de Florin Dănuț Necula
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre versuri
- poezii despre portrete
- poezii despre poezie
- poezii despre ochi
- poezii despre naștere
- poezii despre lumină
- poezii despre frică
- poezii despre cuvinte
- poezii despre creier
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.