Retoric

ce faci
ce fac
de tine mă dezbrac
sau te aştept
în parcare
să cobori din troleu
şi să te urci lângă zâmbetul meu

poezie de Laura Dănăilă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În iubire e ca în montagne-russe: la început urci, apoi brusc cobori, după aia urci din nou, cobori din nou, şi la urmă, vomiţi şi pe tine şi pe celălalt.

Frederic Beigbeder în Egoistul romantic
Adăugat de S
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gura mea

uită să formuleze vreun cu
vânt în plete simt mai de
grabă
nu este pentru inimă

inima mea uită de maniere. inima mea uită să aştepte să o cunoască, mai întâi, pe fată, înainte să se zbată în pieptul meu, ca să fie lângă ea.
laura.
laura.
laura, laura, laura.
este ca o poezie.
da, e o poezie a inimii.
se revarsă
ca o cascadă
în
centrul
universului
meu.

laura, laura, laura.

îi repet din nou numele, iar şi iar, în mintea mea, eşti laura mea, viitoarea mea iubită. sunt convins că o să mă îndrăgostesc de ea.

acel păr castaniu mă pre
face praf
mă pre
fac ne
afectat de acei ochi albaştri
care, sper, într-o zi, vor zâmbi
pentru mine
numai pentru mine
îi spun cum mă cheamă

dumnezeu
a creat iubirea
pentru noi

o să-i zic:
laura.
zâmbeşte.
zâmbeşte din nou.
o să mă îndrăgostesc de tine, laura.
zâmbeşte.
zâmbesc.
mergem în aceeaşi direcţie.
laura, sunt un băiat rău.
laura.
o să te îndrăgosteşti de mine.
vei fi a mea.
eşti a mea.

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbetul tău de copilă

Zâmbetul buzelor tale
M-au fericit de multe ori.
Acum nu-mi mai ieşi în cale.
Degeaba te aştept în zori.

Zâmbetul tău de copilă
Prea de vreme-a dispărut.
De mine n-ai avut milă,
Nu mi-ai dat niciun sărut.

Astăzi, rătăcind prin lume,
Multe fete îmi zâmbesc.
Dar mai mult decât pe tine,
Pe niciuna n-o iubesc.

Vraja zâmbetului tău
Ce m-a fericit cândva,
Acuma e chinul meu.
Fără tine, nu pot sta.

Te rog, vino lângă mine!
De-acolo, de unde eşti.
Din nou să ne fie bine,
Din nou, fată, să-mi zâmbeşti.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Telescaunul

Cât este ziua de lungă,
Că e soare, nor sau vânt,
Peste pârtii, peste strungă
Urci, cobori, plin de avânt.

Brazii fruntea şi-o ridică
Să privească al tău zbor
Uluiţi că nu ţi-e frică
Şi nu eşti şovăitor.

Nu îţi pasă dacă lumea
Plânge, ţipă sau suspină,
Fiindcă valea, codrul, culmea
Ştiu că nu ai nicio vină.

Şi-uite aşa îţi trece timpul,
Urci, cobori, şi-apoi urci iară,
Şi se schimbă anotimpul
Toamnă, iarnă, primăvară...

Însă noaptea când se lasă
Rămâi singur, necăjit,
Că drumeţii pleacă acasă
Şi tu stai înţepenit.

poezie de Octavian Cocoş (11 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pluteai

plină de farmec în vis
eu trec din bancă
în bancă de-a lungul
clasei
întotdeauna te visez în clasă
cu zâmbetul tău ca zahărul
te iubesc şi a
cum aş putea să te uit (?!) laura
mea iubita mea laura mea din generală
până la a
dânci bătrâneţi care stau să vină
zulufii tăi blonzi şi a
cum să nu-mi vină cheful
de dormit cu tine pe vecie
în vis (?!) să plutim cu
prinşi de copilăria veşnică

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când urci, să nu o faci numai cu capul pe sus, ca să nu fii acuzat de mândrie sau aroganţă. Când cobori demn, să priveşti înainte, nu în pământ, ca să mai poţi primi lumină.

aforism de Ştefan Mîrzac din Cuvinte cu dor de miez, Urcare, coborâre (2016)
Adăugat de Ştefan Mîrzac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scara vieţii

Prietenia e scumpă.
Când o găseşti, n-o pierde!
Scara vieţii nu e lungă.
Sfârşitul se întrevede.

Dacă se rupe o treaptă
Pune în loc alta nouă.
De cumva cobori o treaptă,
Tu să urci, nu una, două.

Când cineva de jos priveşte
La paşii pe care-i faci,
Să nu crezi că te urăşte.
Mulţumeşte-i. Să nu taci!

Până să urci toată scara,
de el vei avea nevoie.
Nu-l zăpăci cu ocara,
Lasă-l să privească-n voie!

poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea pleacă cu tine dintr-o gară din care te urci, dar nu o vei ştii niciodată pe aceea în care cobori.

Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aer

Nimic nu are aer,
totul e o trudă contra lui Isus,
contra crucificaţilor care aşteaptă aer.
nu le mai rămâne decât un strigăt,
aer, aer pentru o viaţă întreagă
în care urci şi cobori,
cobori şi urci geocentric.
Mihail, ochii tăi negri nu au loc să cuprindă lumea, ci doar să cucerească privirile celor ce cad în
mâine,
mâinile care mai ieri se rătăceau
în greşelile lui Pilat;
asemenea unui resuscitat ce caută şi astăzi o gură din aerul lui Isus
şi nu-i găseşte decât sarcofagul gol
în care o lume caută umiliţi în amonte.

Alexandru Mihail Eusebiu Ciobanu în Zbor de vineri, eveniment concurs (17 iunie 2022)
Adăugat de Eli Gîlcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

într-adevăr nu-i frumos
că-ai făcut să mă îndrăgostesc de tine iarna
când te dezbrac
când te privesc în aerul îngheţat
braţele tale încrucişate în jurul trupului tremurând
când îţi văd lacrimile curgând pe obraji
draga mea
eşti atât de frumoasă
trebuie să-mi ierţi grosolonia şi impertinenţa
am vrut doar să văd cum arăţi numai cu fusta pe tine
chiar nu mai pot să aştept sosirea verii

poezie de Sheng Xing, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă priveşti în viitor

Dacă vrei să faci din vis,
în viaţă, un Paradis,
Nu păstra durerea
lângă bucurie.
Va ieşi o comedie.
Nu mixa lacrima cu zâmbetul.
Nici zâmbetul cu plânsul,
că îţi va grăbi sfârşitul
şi doar tu vei fi învinsul.
Din vis faci realitate
dacă priveşti în viitor.
Scrutezi zările toate,
atunci eşti învingător.

poezie de Dumitru Delcă (iunie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Golul de lângă tine

dacă mă culc lângă tine
o să spui că mă voi trezi lângă tine

dacă mă trezesc lângă tine
o să spui că am dormit lângă tine

dacă mor lângă tine, o!
să spui că am trăit lângă tine...

dacă sunt lângă tine
o să spui că am fost lângă tine

dacă lângă tine e gol
o să spui că nu-ţi pasă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semnalul matinal

Ca-ntr-un joc născocit ieri,
înfruntând aceeaşi pârtie alunecoasă
neobosit urci şi cobori.

Împreună, rostogolim peste trupul zilei
blânda nălucă înfrigurată.
Tu taci şi aştepţi din umbră
semnalul matinal al startului
ca şi cum fiecare rătăcire
ar fi binevenită.

Alteori, te amăgeai tânguindu-te mie,
numărai pe degete clipe închipuite
şi lacrimă-ţi era victorie bănuită.

Liniştea în care-ţi aştept acest balans
e ca o mantie urzită între mine şi tine
între iluzii şi desfătări
ce au puterea uneori
s-atingă sublimul.

poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAŞI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culmea cutremurului

Să urci cu liftul şi să cobori cu apartamentul.

culmi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Niciodată să nu urci dacă nu ai curaj să şi cobori...

aforism de Vasile Maricel Grosu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când urci un deal, nu ai cum şti pe care parte o să cobori.

Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urci - ţi se pare că învingi; cobori – încă nu mori, dar nici departe nu eşti.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Credinţa face într-adevăr minuni. Cobori în pământ, convins că urci la ceruri.

aforism de Valeriu Butulescu (ianuarie 2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urci - şi - ţi se pare că învingi. Cobori – încă nu mori, dar nici departe nu mai ajungi.

aforism de Nicolae Mareş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbet

Ţi-i zâmbetul văzduh de primăvară, stins
În culorile după-amiezii, line...
Ştiutor a tuturor graiurilor, înadins
Braţele tăcerii le strângi lângă tine.
Şi doar zâmbetul, ca un steag de glorie
Alunecă pe claviatură – pe ora ta
Şi sfarmă desişul ninsorii:
Respinge din vârstă singurătatea.

Ţi-i zâmbetul văzduh de primăvară, lângă
Timpul ce-şi dezbracă mantia lungă,
Strigătul memoriei, ca o sirenă
După paşii noştri se alungă.
Mă apuc atunci de braţul tău, strâns:
În invidia din jur să nu îngheţ –
Urmele noastre se transformă într-un surâs
De care nicidecum nu pot să mă dezvăţ.

poezie de Renata Verejanu din Poetul dintre milenii (20 ianuarie 1980)
Adăugat de Alina Dragancea
Comentează! | Votează! | Copiază!