
Acolo
acolo respir
dincolo...
metaforic mor.
aici...
simbolic trăiesc
de ce să răzbuni
o aripă
ce strigă în deșertul
fără viață
că zboară liberă?
poezie de Viorel Muha (mai 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare

Și pasărea este liberă, și totuși ea nu poate să zboare dincolo de cer!
Viorel Muha (iunie 2014)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poți trece dincolo, fără să-ți lași "bagajele" aici!
Viorel Muha (aprilie 2012)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

VI
Pasărea îmblânzită se afla în colivie; pasărea sălbatică era în pădure.
Soarta a făcut să se întâlnească.
Pasărea sălbatică strigă: "Vino, iubito, să zburăm în codru."
Pasărea îmblânzită murmură: "Vino aici, să trăim alături în colivie."
"Printre aceste gratii unde aș avea loc să-mi întind aripile?" spuse pasărea liberă.
"Vai! strigă prizoniera. Nu știu unde m-aș putea așeza pe bolta cerească."
"Draga mea, vino să îngânăm melodiile pădurii."
"Rămâi lângă mine! Te voi învăța o muzică savantă."
Pasărea pădurii răspunse: "Nu, nu! Cântecele nu se pot învăța niciodată."
Pasărea din colivie grăi: "Vai, eu nu cunosc cântecele pădurii."
Le este sete de iubire, dar niciodată nu vor putea zbura aripă lângă aripă.
Prin gratiile coliviei ele se privesc, dar zadarnică li-i dorința de a se cunoaște.
Ele bat din aripi și cântă: "Vino mai aproape, dragostea mea!"
Pasărea liberă strigă: "Nu pot, mi-e teamă de ușa închisă a coliviei tale."
"Vai, spuse captiva, aripile-mi sunt neputincioase și moarte."
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Grădinarul (1913), traducere de George Popa
Adăugat de Silvia Velea

Comentează! | Votează! | Copiază!

Dincolo și aici
secunda-i decupată încă
dincolo se numără-n file desfăcute
prin cartea vieții ce ne-a fost dată
hârtia-i creponată-n viața copacului
când încă ea nu știe că va fi
o foaie roșie de floare-n vânt
iubire-n timp desfășurată
cuvinte agățate pe-o felie
de viață-n fericire și-n joc de litere
pe-o sticlă de plasmă adunate
păcate s-alunge înnebunite
spre un cer plin de lumină albă
aici și poate... dincolo
poezie de Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Și ultima clipă din viață îți mai rezervă o surpriză. Înveți cum se trece dincolo.
Viorel Muha (iunie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cumpărați
s-a stricat ceasul unor vremuri
cesornicarul a fost închis, de mulți ani
ia ieșit barba prin ziduri
un geam tremură și se sparge
șoseaua s-a prăbușit dincolo de cer, totul este haos
o mânuță de copil se zbate-n zidul zile de ieri
am cumpărat fiecare dintre noi cu monezi din viitor
speranța deaja îngropată de ieri
într-o stație de viață, o femeie strigă către orașul fără ziduri
nu cumpărați de vreți a mai fi, zile pentru ei
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau în lumea lor
acolo un corb zboară pe deasupra unui bloc, cu găuri în el
de tun
nu vreau să privesc marginea lumii
acolo este un răsărit cenușiu
oameni găunoși defilează bătând ritmic și sacadat
acum, sunt și aici
cu pași de cuvinte
multi pași de cuvinte îmbracate-n cizme
toate au vârfuri ascuțite, de baionete
zdrăngăne vorbele-n ei
au deschis uși îndemnând la pace
dar mint
vor lumea adunată-n buzunarul răsăritului
eu m-am gândit că nu încap
caut o bicicletă ca să evadez
pe străzi
acolo unde nu sunt decât copii, care se joacă
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Zboară...
Zboară spre mine
ca să te prind
zboară spre mine
ca să mă prinzi
zboară spre mine
ca să fii liberă
zboară spre fericire
zboară spre fericirea ta
fericirea ta e și a mea...
poezie de Viorel Vintila
Adăugat de Dan C

Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubește și lasă libertatea să fie liberă în tine!
Viorel Muha (octombrie 2019)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Radio-telegrafie
Navele strigă fără contenire, zi și noapte,
Mii de cuvinte zboară de la și spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe
Oferă sfaturi, salută, cer ajutor.
Ele strigă, strigă și plâng ne'ncetat,
Cuvintele se-nșurubează-n zgribulite cete
Sub cupola unui cer indiferent și-ndepărtat,
Pătrunzând în toate colțurile-acestei planete.
Navele se strigă-ntre ele pe nume,
Se strigă de aproape și de departe;
Ca o genune chemând altă genune,
Ca o stea, altă stea din hăul care le desparte.
Navele strigă fără contenire, zi și noapte,
Mii de cuvinte zboară de la și spre fiece vapor...
Strigă de aproape sau de departe
Dar cuvântul "Frică" lipsește din vocabularul lor.
poezie de Cicely Fox Smith, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă
totul parcă a plecat
din mine
sunt un pustiu arid
în care suflă
un vânt fierbinte
și care mă arde
ca un frig înfiorat
de vid
am rămas
un suflet de viață
îngropat în mii
de fragmente dureroase
care strigă neputincioase
fi îndurător, tu, Doamne
și redă-mi-o, pe ea
desfă și dezleagă
durerea mea
să nu ajung, într-o lume rea
și nu uita niciodată
că exist
nu vreau să mă cuprindă
multe cuvinte alambicate
fără de lumină
dezgolite și-n vreme rea
nu mă lăsa cu oameni
de dincolo
cu miere pe buze, de smoală
care mă îndeamnă
să nu dau socoteală
de viața mea
ție, Doamne!
poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Între ziduri
m-am simțit închis de multe ori, între ziduri
între cuvinte
cuvinte așternute pe ochii minții, tot timpul
unele au fost și încă mai sunt, ascuțite.
țipă
înțeapă inima și sufletul
altele sunt în tonuri joase, urlă
urletului fiarelor din junglă
urletul nopții
oamenii au transformat lumea
în fără
vreau liniștea de dincolo
mă vreau acolo unde nu există
fără
fără țipete și urlete de cuvinte
fără junglă
vreau acolo unde sunt
cu tine, de iubire ziduri
poezie de Viorel Muha (februarie 2015)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!
Aici
Aici au trăit străbunicii,
Aici au trăit și bunicii.
Aici îmi trăiesc și părinții,
Aici mi-au dat lumina, zeii și sfinții.
Aici îmi trăiesc cinci copii,
Aici se joacă și fac năzdrăvănii.
Aici îmi trăiesc toți nepoții,
Aici vor trăi și strănepoții.
Aici este locul celor plecați,
Aici noi îi plângem, pe cei îngropați.
Aici ne hrănește și râul și ramul,
Aici a trăit, trăiește și va trăi, tot neamul.
poezie de Dumitru Delcă (12 martie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre se naște liberă să zboare, dar ce păcat ar fi dacă nu ar mai exista copaci și cer!
Viorel Muha (iulie 2012)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei aripi (varianta cu rimă)
Trăiesc și sunt o pasăre moartă
cu o aripă înainte de naștere
cu o aripă după marea poartă
ca o aripă în renaștere.
Am fost și voi fi un singur zbor
între ce nu am fost și nu voi fi
Iar acum de mine mi-e dor
fiindcă aripă pentru aripă
voi deveni.
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Viață și gând
Mi -am pus gândurile toate
În borcanul cel cu miere
Le voi da drumul în noapte
Zboară îndulcite cu putere
Fulgi și gânduri se lipsesc
Pe o inima ce iubirea își scrie
Aripi albe de înger îi cresc
Zboară gânduri într -o frenezie
Un strigăt profund esti aici
Strigă neliniștit al tău gând
Aici printre sufletele mici
Răspunde steaua din rând
Gând îndrăzneț îmi sărută fața
Mergem spre noul necunoscut
În curând apare și dimineața
Viața și gând se reia de la-nceput
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Acolo au stat timpurile mele toate
de sus a picurat un bob de albastru
jos s-a întrupat clipa revenirii, fără durere
dincolo de orizont s-a spart tăcerea în fragmente
îmi văd timid brațul ce trupu-ți în trecut îl cuprinde
cum tresare acum prin cuvinte
un tren șuieră și își duce străinii nopții, în tăcere
melcul neobosit și-n pași de fantomă
în întuneric soarta și-o duce
la marginea orașului iubirea se zbate-n noapte
și strigă cu ghearele, scrijelind trup alb
în cearceafuri de liniști și-n tainică plăcere
destinul s-a fragmentat pe cărări multimple
împletind trup în fuior de viitor, în timp
am luat la braț o taină de noapte care mă arde
iar acum aștept să vii încet după mine, pe deal acolo sus
unde cândva în acea casă, au stat timpurile mele toate
poezie de Viorel Muha (iunie 2009)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripile numai împreună pot să zboare. O aripă singură este o pasăre fragilă, frântă.
Viorel Muha (mai 2014)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăiesc
Conștiința se zbate amar
desfăcând trecuturi.
Le separ în capete...
ruginite,
obosite,
chiar prea comune.
Gura-mi strâmbă
sarcastic strigă
în ape tulburi,
la alte conștiințe
care nu sunt trecut.
Sforarul lumii prin
păpuși,
joacă,
începutul destinelor
ce nu au poate sens.
Până la un timp când...
durerea-mi devine plăcere,
îndoire spre punct
sprijin ca să mă ridic.
Sânul se zbate
dinții-mi mușcă dușmănos,
în durere-plăcere dar...
nu spun niciodată că iubesc
doar simt dur că trăiesc.
poezie de Viorel Muha (ianuarie 2008)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!

O pasăre liberă chiar dacă este împușcată... cade tot în libertate pentru că nimeni nu i-o poate lua după moarte!
Viorel Muha (mai 2020)
Adăugat de Viorel Muha

Comentează! | Votează! | Copiază!