Testament (CIV)
Într-o oală din lut ars
Zac sarmalele-nfășate
În scutece, sufocate
Așteptând cuminți vinars.
Pe o masă grea, din lut
Mămăliga aurită
În ștergar împăturită
Integrează-n absolut...
Un scaun masiv, din lut
Ține om din lut în brațe
Și două pahare, soațe
Cu vinars s-au tot umplut...
O femeie din lut bun
Frământă din lut, o pâine
Să avem ce pune mâine
Pe masa din lut străbun.
Doi copii din tânăr lut
Se joacă cu o pisică
Plictisită, neagră, mică
Tristă, ca un ghem pierdut...
Noaptea neagră din lut rece
Se așterne grea pe lume
O stea mică, fără nume,
Anonimă, se petrece...
poezie de Petrică Conceatu (17 octombrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre testament
- poezii despre soție
- poezii despre pâine
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Citate similare
Minune fără nume
În noaptea de tafta-nvechită,
când sufletul aleargă
și moare printre lacrimi
de sfântă iertăciune,
am întâlnit prin ghețuri o foarte mică stea,
o stea a fericirii:
"minune fără nume".
În noaptea dintre veacuri,
când stelele apun
și când oglinda vieții
mă oglindește-n ea,
te-am întâlnit mică minune
și vreau ca să îți spun,
că ești o nestemată
din lanțul fără za.
În noapte dintre stele,
când universul e lumină
iar sufletul meu curge
călcând întreaga lume,
tu mi-ai uitat o clipă din clipa
ce-o să vină,
și-mi dărui universul...
"minune fără nume".
poezie de Silvia Urlih
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vinovăție
- poezii despre viață
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre moarte
- poezii despre lumină
Pisicul și fiara
O crimă s-a produs, mai mică,
în noaptea neagră ca un dric:
o babă-naltă și voinică
a îngropat, viu, un pisic.
Ucis, pisicu-i în grădină
și-n noaptea neagră ploaia-l plouă,
iar baba ia din oala plină,
mâncând cu mainile-amândouă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre ploaie, citate de Eugen Jebeleanu despre ploaie, citate de Eugen Jebeleanu despre noapte, citate de Eugen Jebeleanu despre negru sau citate de Eugen Jebeleanu despre moarte

Stea decăzută
Grupul acela de demult
a făcut o asociație
cu nume de stea
steaua aceea era adevărată
obiectivă și lumina feeric
de atunci s-au succedat
multe grupuri
la steaua speranței
grupul acesta de acum
continuă asociația
cu nume de stea
dar cu ură și ranchiună
iar steaua lor cea de azi
nu-i nici măcar mată
mai degrabă-i obscură
emană ură și întuneric
plus multă răutatea
e posibil ca steaua lor
să cadă într-o gaură neagră
vai steaua lor de azi
vai steaua lor de mâine
poezie de David Boia (9 aprilie 2020)
Adăugat de David Boia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și citate de David Boia despre lumină, poezii despre întuneric, poezii despre răutate, poezii despre posibilitate sau poezii despre adevăr
Într-o noapte neagră, pe o masă de marmură neagră, numai Dumnezeu vede furnica neagră adevăr, oricât de ascuns...
aforism de Constantin Răduț Argetoaia din Sesam, deschide-te!
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Vezi mai multe aforisme despre religie, aforisme despre noapte, aforisme despre negru, aforisme despre furnici, aforisme despre adevăr sau aforisme despre Dumnezeu

Nu-l dau pe azi pentru mâine
În fereastră-i cerul înrămat,
În odaie am scaun și pat
Și pe masa albă, niște pâine...
Lucrurile-mi sunt în geamantan,
Praful nu l-am șters de-acum un an,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
Calendarul din perete-i vechi
Și pe covorul veșted, cu ciucuri neperechi,
Sunt firimituri uscate de pâine...
Am și două crăpături în geam
Și m-a părăsit fata ce-o iubeam,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
Ieri m-am întâlnit pe scări cu un om ciudat,
M-a-ntrebat:
"De ce te zvârcolești noaptea în pat?
Știi, parchetul e șubred, și se-aude până-n baie,
Îmi trezești copiii care dorm în odaie,
dorm..."
Pe tavan un cerc e, de lumină,
N-am perdea la geam, luna mi-e vecină,
Și pe masa albă, niște pâine...
Singur când rămân, câteodată,
Mai mi-aduc aminte de-un nume de fată,
Dar nu-l dau pe azi pentru mâine!
poezie de Alexandru Andrieș
Adăugat de Doina Bumbuț

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vecini, poezii despre trecut, poezii despre somn sau poezii despre copilărie
Focul nu s-a mai aprins
Trăiau odată, într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orișicui.
Deși rămas fără picior
bătrânul tăia la otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică și un câine
le stăteau drept bucurii,
în viața de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
și gândeau la iarna grea:
Oare, vor avea și ei pe masă
ce mânca și ce să bea?
Timpul repede se scurge,
greul iernii a venit.
Viața lor, tot la fel curge
și-i îndreaptă spre sfârșit.
Din când în când îi vizitează
câte un tânăr din sat.
Atunci când vifornițează
îi ajută la iernat.
Când viscolește afară
gânduri negre îi frământă:
Vor mai prinde o primăvară,
Ori linia vieții-i frântă?
Ei știu ca orice muritor
că viața li se sfârșește.
Pătrunsă fiind de-un dor,
bătrâna pe moș privește:
De-ar vrea bunul Dumnezeu
să-i primească împreună,
Că unul fără altul-i greu
să se transforme în humă.
Și, într-o noapte întunecoasă
viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă
focul nu s-a mai aprins.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre bătrânețe, poezii despre iarnă, poezii despre viscol sau poezii despre toamnă
Focul nu s-a mai aprins
Trăiau odată într-un sat,
un om bătrân cu baba lui.
În bordeiul lor sărac,
trăiau la mila orișicui.
Deși rămas fără picior,
el zi de zi tăia otavă.
Bătrâna cocea în cuptor
pâine proaspătă în tavă.
Trăiau singuri, fără copii.
Doar o pisică și-un câine
le stăteau drept bucurii,
în viața de azi pe mâine.
Toamna se adunau în casă
și gândeau la iarnă grea.
Oare, vor avea pe masă
ce mânca și ce să bea?
Timpul repede se scurge.
iarna iute a venit.
Viața lor tot la fel curge
și-i îndreaptă spre sfârșit.
Din când în când îi vizitează
câte un tânăr din sat.
Atunci când vifornițează
îi ajută la iernat.
Când viscolește afară,
gânduri negre îi frământă.
Vor mai prinde o primăvară,
ori linia vieții-i ruptă?
Ei știu ca orice muritor,
că viața li se sfârșește.
Și mărturisind un dor,
bătrâna pe moș privește.
De-ar vrea bunul Dumnezeu
să-i primească împreună,
Că unul fără altul e greu
să se transforme în humă.
Și-într-o noapte-întunecoasă
viața repede s-a stins.
În casa lor friguroasă,
focul nu s-a mai aprins.
.
poezie de Dumitru Delcă (aprilie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărăcie

Umila speranță
neagră e noaptea
în care ați ucis lumina
din mine, din tine
e tragic și nu e bine
în noaptea asta
chema-voi la masă
animale flămânde
să smulgă fâșii dintr-un trup
răstignit pe o cruce la răscruce de vânt
pe masă voi pune o inimă
mi-ați smuls-o din piept
într-o clipă nebună
ochii mi-s uzi și lacrimi curg
se scurg din mine pe străzi amputate
mă dărui vouă în noaptea cea nouă
eu nu mai am ce să mai fac astăzi cu mine
în astă cloacă, murdară, urâtă și hâdă
vino Doamne să vezi ce a mai rămas din lume
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zoologie, poezii despre vânt, poezii despre tragedie, poezii despre prezent, poezii despre ochi sau poezii despre inimă
Pisica neagră
Te țineam în brațe pisică neagră.
Torceai mângâiată, cu ghearele ascunse.
Sub pleoape aveai vise de maidan.
Ți-au crescut ghearele și-ți place
să stai pe ceafa mea,
cu privirea ascunsă.
Sunt plin de sgârieturile tale,
chiar și pe inimă am câteva,
de când reveneai înfuriată
că te-am neglijat pentru altă blană
de felină nepereche.
Am albit împreună, dar tu
tot neagră ești noaptea,
când încă mai torci
în culcușul inimii mele
și visez că mai am gheare
să prind lascive înaripate
cu miros de ploaie.
poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare, poezii despre senzualitate, poezii despre furie sau poezii despre feline
Odată ce cunoști pătratul lui Pegas, găsești ușor constelația Andromeda, mai cu seamă că am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la șir urmează δ, β și γ din Andromeda; α, β și γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare și una mică, cea mare fiind galbenă și cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte și ea în două stele, astfel că γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.
Victor Anestin în Cum să înveți stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre lunetă, citate de Victor Anestin despre lunetă, citate despre frumusețe, citate de Victor Anestin despre frumusețe, citate despre galben, citate de Victor Anestin despre galben, citate despre cunoaștere, citate de Victor Anestin despre cunoaștere, citate despre constelații, citate de Victor Anestin despre constelații sau citate despre albastru

Nestemata neagră
Ay țiganco dă-te-ncoace
ay țiganco fă-te mică
nu vrei să te las în pace
râsul tău munții ridică
Ay țicanco fă-te mică
ay țiganco ce rotunde
umbrele-ți de rândunică
în iad or să mă scufunde
Ay țiganco ce rotunde
- nu vrei să te las în pace -
înălțimile-ți m-afunde
ay țiganco dă-te-ncoace
Ay țiganco fă-te mică
de ce noaptea ne complică
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (7 octombrie 2022)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre râs, poezii despre rândunele, poezii despre pace, citate de Costel Zăgan despre noapte sau poezii despre munți
112
becurile s-au stins peste noapte. alexandra a devenit o ființă invizibilă. învelită într-un cearșaf alb ca un produs sterilizat, se rostogolește în valurile mării.
are și ea o armă neagră, mică pe care nu o folosește niciodată.
dar în seara aceasta, lipsa de lumină o sperie și trage în aer un foc de avertizare.
se aruncă în valuri și înoată. inima ei mică bate nebunește.
luna pe cer este încă albă. un neon pâlpâind. alexandra se simte în stare să ucidă. i-au spus că dincolo nu este viață și soarele arde puternic. jumătate din creierul ei, însă, îi spune că nu o să pățească nimic.
alexandra simte ca acolo îi va întâlni pe ceilalți copii. vii si nevătămați. cândva se jucase cu ei pe plajă. cel mai frumos desen dintr-o carte: copii alergând prin valurile marii, pe nisipul ud.
alexandra simte frica dar nu are ce să facă.
acum luna pe cer este neagră, dar alexandra o vede strălucitoare ca pe o jucărie proaspăt scoasă din fabrică.
#alexandra
poezie de Daniela Bîrzu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înot, poezii despre sperieturi, poezii despre seară, poezii despre plajă sau poezii despre nisip

Sfârșit deschis
Sfârșitul petrece sfârșitul,
Inima își pune inima sub cap,
Doarme profund în clipele grele,
În ea nici visele nu-ncap.
Sfârșitul e-o pecete rece
Pe-un os de viață desenat,
Într-o Sahară de nisipuri
Unde doar vânturile bat.
Și vântul își petrece vântul,
Sahara în nisipul ei,
Pe mine doar sărutul care
Apune în stinse scântei.
Sfârșitul petrece sfârșitul,
Nu te gândi că-s liniștit,
În nesfârșite astre scapăr,
De ele sunt împătimit.
Voi pune inima sub capu-mi,
O piatră grea cu iz de vis
Să pot să dorm o veșnicie
Sfârșitu-mi care s-a deschis.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sfârșit, poezii despre sărut sau poezii despre desen

* * *
m-am pierdut în iluzia întoarcerii
într-o seară dintre miercuri și nimic
dumnezeu ploua verde
numărând eternități albastre
pe șevaletul minții încercam să pictez fluturii
din trupul tău
noaptea s-a scurs lavă
toate drumurile spre acasă s-au amestecat ghem
sunt un orb prin trecut așteptând din viitor
un țipăt de zbor
m-am pierdut în gânduri digitale
poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre verde, poezii despre religie, poezii despre pictură sau poezii despre gânduri

Când luna pare veștedă și grea
obloanele se-nchid la miezul nopții
când luna pare veștedă și grea
iar ea
se ține de o margine de stea
cu ochiul ațintit în buza porții
foșnește primăvara prin poteci
când luna pare veștedă și grea
dar ea
se-apasă de pe marginea de stea
cu fruntea și cu buzele ei reci
nici urșii nu-și mai caută bârlog
când luna pare veștedă și grea
spre ea
se-aruncă de pe-o margine de stea
același dumnezeu, mut și olog
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre urși, poezii despre primăvară, poezii despre miezul nopții, poezii despre Lună sau poezii despre Dumnezeu

S-a mai dus
S-a mai dus o zi din viață,
S-a mai dus din viața mea,
Mâine fi-va dimineață,
Și ce-o fi... om mai vedea...
A fost bună, a fost tristă,
Ziua care a trecut?
Lacrima e în batistă,
Ce-am avut și ce-am pierdut?
Am mâncat un colț de pâine,
Am oprit o coajă mică,
Să o dărui unui câine...
De prea bine nu mi-e frică....
Mă așteaptă somnul dulce,
Prag ce e de azi pe mâine,
Trupul merge să se culce,
Visul fi-va... dans cu zâne...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre frică sau poezii despre dimineață
Inimă neagră
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi bat în fereastră,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Amiaza e bălaie,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Se apropie asfințitul roșu,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Singur, în miezul nopții, vorbesc,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Cocoșii sparg liniștea nopții,
N-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Zorile îmi râd în fereastră.
N-am foame, n-am sete, n-am somn.
Inima mea e neagră, neagră.
Inima mea e mereu neagră, neagră.
poezie celebră de Zaharia Stancu
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vorbire, poezii despre roșu, poezii despre păr blond sau poezii despre miezul zilei

Coperțile negre
Foaie neagră de coperți
Să mă bați și să mă ierți
Că te-am scris cu viața mea
Și-am pus lacrimii cișmea.
Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuțit.
Noaptea mea de la final
Șaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Niște degete mai scriu.
Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exercițiul meu de stil.
De scris numere pe porți,
Și de moarte printre morți,
Viața mea de negru gol
Fără nici un protocol.
Foaie tragică de tuș,
Semn al artei celor duși,
Tu să mă-nsoțești mereu,
Foaia sufletului meu.
Te mai văd sclipind și-acum,
Vai, coperta mea de scrum,
De pe un mai vechi volum
Care-a înviat postum.
Foaie neagră de coperți,
Să mă bați și să mă ierți
Că te zgârii cu-o nuia,
Iscălind în noaptea ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre versuri, poezii despre poezie sau poezii despre numere
Viagra
Într-o zi, la farmacie
Pacient, bărbat, bătrân:
"E Viagra de cincizeci?"
Întreabă dintr-un... plămân.
"Avem numai de o sută"
Îi răspunde farmacista
"O luați și-o rupeți în două"
(Ștergând fruntea cu batista).
"Doamnă, stați să ne-nțelegem,
Eu mai pot s-o rup în două?!"
"Era vorba de... pastilă!"
Domnul, se face că plouă...
poezie de Petrică Conceatu din Volum în lucru - "Haioșenii" (24 mai 2020)
Adăugat de Petrică Conceatu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre farmacie, poezii despre pacienți sau poezii despre bărbați
Miaunică (poezie pentru copii)
O pisică foarte mică
S-a pierdut de-a ei mămică,
"Miau, miau, miau", ea mieuna
După pisi mama sa.
Și pisoiul de pisică
Pierdut de a ei mămică
Era foame de lăptic
Că e pisi, mamii mic!
"Mami, mami", țipa el
Zgribulit și mititel,
"Mami, mami, vreau lăptic:
Să mai sug și eu un pic".
Dar mămica, a pierit:
Pentru el a și murit,
Miau, și miau, pisi țipa
Să vină mămica sa.
Probabil, mami pisică
Pentru pisi a ei mică:
S-a dus după șoricei
Și-alergată... de căței!
"Vine ea a mea mămică",
Mieuna pisica mică;
Dar de foame mieuna:
Și mămica, nu-i venea!
Și deodată, un copil:
Se strecoară, tot tiptil
Și-l înhață... pe pisic
Să îl ducă, la lăptic!
Miaunică, speriat
S-a zbătut și a țipat
Dar în casă la lăptic
A tăcut, cât e de mic!
De atunci, el, a uitat
De mămic și mieunat:
Are-n casă mulți mămici,
Are-n casă... mulți tătici!
***
Vă rugăm, să vă gândiți:
Și pisoii... să-i iubiți!
Să le dați puțin lăptic:
Să-i fiți mamă, și tătic!.
poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre tăcere, poezii despre iubire, poezii despre câini sau Ne poți propune o poezie de dragoste?