Odată ce cunoşti pătratul lui Pegas, găseşti uşor constelaţia Andromeda, mai cu seamă că am spus cum δ din Pegas e totodată α din Andromeda. Aproape la şir urmează δ, β şi γ din Andromeda; α, β şi γ sunt stele frumoase, de mărimea 2. Dintre toate aceste stele γ este cea mai frumoasă, dar numai pentru lunetă. O lunetă cât de mică dedublează pe γ într-o stea mare şi una mică, cea mare fiind galbenă şi cea mică albastră. Cu lunete mai mari, steaua cea mică se împarte şi ea în două stele, astfel că γ din Andromeda, sau Almah, cum i se mai zice, e o stea triplă.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pegas e o constelaţie ce cuprinde un mare loc pe cer, are şi stele strălucitoare destule, dar multe curiozităţi cereşti nu are. Îl veţi găsi ducând o linie prin γ şi α din Casiopeia. Una din stelele lui mai strălucitoare, ε, se găseşte lângă Calul Mic. Se pot observa însă bine patru stele, dintre cele mai strălucitoare, cari formează un mare pătrat: pătratul lui Pegas. Sunt stelele α, β, γ şi δ. Trebuie însă ştiut că δ din Pegas e în acelaşi timp şi α din Andromeda. Pătratul din Pegas nu are în mijlocul lui decât puţine stele luminoase.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua δ din Cefeu este dublă; un binoclu cu prisme, care măreşte cel puţin de opt ori, o dedublează: steaua cea mare fiind galbenă, iar cea mică albastră. Cu o lunetă cât de mică priveliştea e admirabilă; δ, ζ şi ε formează un triunghi.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Triunghiul e o constelaţie mică, pe care o găsiţi sub β şi γ din Andromeda, trei dintre stelele ei mai luminoase formând în adevăr un mic triunghi. Şi ea, ca şi Andromeda, are o nebuloasă, mult mai palidă, dar tot în spirală.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul Mic e alcătuit din stele şi mai mici, dar forma constelaţiei este totuşi regulată. Steaua δ e interesantă prin faptul că e o stea dublă, mişcarea stelei celei mici în jurul celei mari făcându-se într'un timp scurt: 12 ani. Sunt însă stele duble a căror revoluţie e şi mai scurtă, astfel steaua χ din Pegas are o revolţie ceva mai mică de 12 ani, iar steaua 9091 din catalogul lui Lalande, în constelaţia Taurului, are o revoluţie de numai 5 ani. Bine-nţeles, vorbim despre stele duble cari se văd cu lunetele. Ştim că sunt stele duble numite spectroscopice, în cari steaua cea mică se învârteşte în jurul celei mari numai în câteva ore.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În jos de Deneb, între ν şi τ, se află o stea curioasă, din două puncte de vedere. E steaua 61. I se zice "61 Flamsteed", adică e a 61-a stea din catalogul întocmit de astronomul Flamsteed, care a dat fiecărei stele din acea constelaţie câte un număr de ordine. Steaua aceasta e dublă şi o lunetă cât de mică ţi-arată pe cele două steluţe ce o formează. Cu ochii liberi vezi pe 61 din Lebăda ca o steluţă de mărimea 5, adică destul de mică. Deşi puţin strălucitoare, steaua aceasta e una dintre cele mai apropiate de noi. De la ea ne vine lumina în 8 ani.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De la α din Centaurul, stea ce nu se vede din ţara noastră, lumina ne vine în 4 ani; de la o stea mică, de mărimea 8, din constelaţia Ursa Mare, ne vine lumina în 7 ani. Acestea sunt stelele cele mai apropiate pe cari le cunoaştem noi; s'ar putea însă întâmpla să fie vreo stea mai apropiată de noi, dar fiind prea mică, nu am luat-o încă în seamă. Celelalte stele sunt depărtate până la 40 ani lumină, vreo 30 de stele cu toate; iar restul se află la sute şi mii de ani lumină. Acum vă puteţi face o ideie de depărtările la cari se găsesc cele mai multe dintre stele. Polara e aceea care se găseşte la 44 ani lumină.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi răsfirate, stelele Peştilor pot fi unite cu mintea uşor. Un "peşte" îl formează nişte steluţe ce se află sub latura din pătratul lui Pegas, format din stelele α şi γ din Pegas, celălalt "peşte" se află sub β din Andromeda; de fiecare peşte închipuiţi-vă câte o aţă, câte o panglică dacă vreţi, cari se înoadă spre sud-est în steaua alfa din Peştii, singura stea de mărimea 3 din această constelaţie. E bine să o recunoaşteţi pe alfa din Peştii, de-oarece ea ne va servi să găsim o stea curioasă din altă constelaţie: steaua omicrom, sau Mira Ceti din Balena, care se află în apropierea ei. Constelaţia Peştii nu o puteţi observa bine decât după ce s'a ridicat mai sus de pătratul Pegasului.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În toamnă se poate observa cum din seară în seară, Pegasul şi Andromeda se ridică tot mai sus dinspre est şi în prelungirea celor trei stele ale Andromedei, găseşti încă o stea luminoasă de mărimea 2, α din Perseu. Odată ce ai găsit această stea, lesne vei găsi şi pe tovarăşele sale, din aceeaşi constelaţie, dintre cari unele destul de luminoase. Privind cu un bicoclu pe steaua α veţi da peste o încântătoare privelişte cerească: steaua aceasta se află pe un câmp plin de stele strălucitoare, cari formează o măreaţă ghirlandă cerească.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duceţi o linie prin α, γ şi η din constelaţia Perseu şi cam la jumătatea drumului spre Casiopeia veţi da de un nor luminos, ce se vede bine cu ochii liberi. Cu binoclul se vede cum norul acela se desface în multe stele mici, cari strălucesc pe un fond alb. Cu luneta tot fondul acela alb se desface şi el în nenumărate stele mici. Şi cu cât te uiţi mai mult, cu atât vezi cum apar noi steluţe, mici, mici de tot, acolo unde până adineauri părea că nu mai e decât fondul negru al cerului. Nu voi uita niciodată priveliştea aceasta cerească văzută prin marea lunetă a observatorului Amiral Urseanu din Bucureşti. Stelele acestui cluster, sau mai bine zis ale acestor clustere, căci sunt două apropiate, sclipeau ca nişte diamante, pe când una dintre ele, mai strălucitoare, părea un mare rubin. În aceeaşi seară am văzut nebuloasa din Andromeda, gama din Andromeda şi cometa Brooks.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În apropierea stelei ζ (numită Mizar) se vede o stea mică, de mărimea 5, numită Alcor. Astronomii cred că Mizar şi Alcor sunt legate împreună, formând astfel o stea dublă. În cât timp se învârteşte însă Alcor în jurul lui Mizar nu se ştie. Ceea ce e mai curios, e că dacă priveşti Mizar cu o lunetă, vezi că în realitate sunt două stele, o stea dublă, deci sunt trei stele legate una de alta, avem un sistem triplu. Trei sori ce se învârtesc unul în jurul altuia.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinii de Vânătoare nu e o constelaţie circumpolară, căci stelele ei, pentru noi, răsar şi apun, dar o amintim aci, deoarece se află prea aproape de Ursa Mare. Constelaţia aceasta e formată din stele prea puţin strălucitoare, afară de α şi β. Prima stea, α, e dublă, ba încă o dublă foarte frumoasă, ce se poate observa cu cea mai mică lunetă. Se poate găsi repede, căci formează un triunghi isoscel cu η şi ε din Ursa Mare. Tot în Câinii de vânătoare, aproape de η din Ursa Mare se găseşte o nebuloasă în spirală, care pentru lunetele mici apare doar ca un norişor luminos.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andromeda are însă o frumuseţe cerească pe care celelalte constelaţii pot să o invidieze. Într'o seară senină din luna septembrie, priviţi pe β de lângă ν. Lângă steaua ν, spre dreapta, uitaţi-vă bine, e un alt obiect ceresc, dar nu e o stea, e un norişor, un fel de stea nebuloasă de mărimea 4. Luaţi un binoclu şi veţi observa că acea stea nebuloasă are o formă lunguiaţă, mai strălucitoare în mijloc. Cu o lunetă forma aceasta eliptică se vede şi mai bine şi mijlocul pare foarte strălucitor. Fotografia e însă admirabilă. Norişorul acesta ţi se arată alcătuit din nenumăraţi sori foarte mici, în mijloc fiind aşa de strânşi, încât nu mai vezi decât o pată albă cu totul.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alfa din Hercule, sau Ras Algheti e o frumoasă dublă, dar numai pentru lunete. În acelaşi timp e şi variabilă, dar nu s-a putut stabili perioada acestei stele variabile. Pentru noi, constelaţia, deşi cu nenumărate stele, pe cari putem să le învăţăm, de altfel, nu prezintă un alt interes mai mare decât acela că posedă o îngrămădire de stele, un cluster de o rară frumuseţe, cel puţin când e văzut cu lunete mari, sau fotografiat. Clusterul acesta abia se vede cu ochii liberi, iar cu binoclul se vede ca o mare stea nebuloasă, ca un norişor luminos.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă din η din Ursa Mică duci o linie prin α din Câinii de Vânătoare, stele ce acum le cunoaşteţi pe cer, daţi peste un grup de stele, cari mai ales cu binoclul sunt foarte frumoase. Aceste stele formează constelaţia numită Părul Berenicei; stelele ei sunt mici, chiar α şi β din această constelaţie.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele trei stele din mijlocul constelaţiei Orion: δ, ε şi ς sunt aproape de aceeaşi mărime şi e interesant faptul că δ se află tocmai pe linia închipuită a ecuatorului ceresc. Sub aceste trei stele sunt altele trei, mult mai puţin luminoase; cea din mijloc este θ – steaua aceasta este septuplă, adică e formată din şapte stele, dintre cari una e dublă spectroscopică. Şi în timpul din urmă au mai fost văzute vreo alte 3-4 steluţe în vecinătatea imediată a titei. θ e o stea curioasă, nu e bine definită ca celelalte, e o nebuloasă. Cu un binoclu nebulozitatea aceea iese la iveală. Cu o lunetă cât de mică se observă patru din stelele ce alcătuiesc pe tita şi o măreaţă nebuloasă albăstrie ce înconjoară pe stelele titei din toate părţile. E marea nebuloasă din Orion. Şi în adevăr e mare. E o nebuloasă neregulată, în care şi în realitate stelele titei sunt învăluite în ea. De sute de ani de când e observată, nebuloasa aceasta curioasă nu şi-a schimbat o încreţitură, nici o nuanţă de lumină.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În constelaţia Vizitiul sunt mai multe clustere, dintre cari unele pot fi văzute cu binoclul. Cu o lunetă cât de mică sunt însă încântătoare.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua β din Lebăda, căreia i se mai zice şi Albireo, e una dintre cele mai frumoase duble. Cu un binoclu cu prisme, Zeiss, care măreşte de opt ori, poţi să dedublezi şi pe Albireo şi pe δ din Cefeu, dacă găseşti un sprijin pentru a nu se mişca binoclul în mână. Cu luneta însă, Albireo e o dublă cum nu se poate mai frumoasă, căci steaua cea mare e galbenă, iar cea mică e albaastră şi culorile se deosebesc foarte bine. β e un soare îndepărtat şi desigur mult mai mare decât Soarele nostru.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă din Castor duci o linie prin Pollux şi δ din Gemenii, dai peste o frumoasă stea de mărimea lui Pollux; este Procyon, sau alfa din Câinele Mic. Constelaţia e mică, compusă din prea puţine stele. Numai α şi β sunt mai luminoase, β purtând numele de Gomeiza. Procyon e gălbui, se află la o distanţă de vreo 12 ani lumină de Pământ. Cu alte cuvinte, nu vedem Procyon aşa cum e în momentul observaţiunei, ci cum era cu 12 ani mai înainte.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andromeda, Pegas, Perseu, Cefeu!... Ce nume sunt acestea? Am pierde poate prea mult timp, arătând cine au fost Perseu, Cefeu, etc. Le veţi găsi în mitologie, dacă vă interesează poveştile tuturor acestor eroi, cari pot fi amuzante, dar cari pentru ştiinţa cerului nu mai servesc. Aveau rostul lor aceste fiinţe mitologice, când se vorbea în vechime de steaua din părul Casiopeei, sau de cea din Ochiul Taurului. E destul de poetic să vezi doar stelele ce reprezentau odată aceste fiinţe.

Victor Anestin în Cum să înveţi stelele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nebuloasa din Andromeda

Vecina noastră din eter
E Andromeda, de aceea,
Acolo, în infinitul cer
E soră cu Calea Lacteea.

epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!