Testament (CIV)
Într-o oală din lut ars
Zac sarmalele-nfășate
În scutece, sufocate
Așteptând cuminți vinars.
Pe o masă grea, din lut
Mămăliga aurită
În ștergar împăturită
Integrează-n absolut...
Un scaun masiv, din lut
Ține om din lut în brațe
Și două pahare, soațe
Cu vinars s-au tot umplut...
O femeie din lut bun
Frământă din lut, o pâine
Să avem ce pune mâine
Pe masa din lut străbun.
Doi copii din tânăr lut
Se joacă cu o pisică
Plictisită, neagră, mică
Tristă, ca un ghem pierdut...
Noaptea neagră din lut rece
Se așterne grea pe lume
O stea mică, fără nume,
Anonimă, se petrece...
poezie de Petrică Conceatu (17 octombrie 2018)
Adăugat de Petrică Conceatu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre viitor
- poezii despre tristețe
- poezii despre tinerețe
- poezii despre testament
- poezii despre soție
- poezii despre pâine
- poezii despre pisici
- poezii despre noapte
- poezii despre negru
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.