Coperțile negre
Foaie neagră de coperți
Să mă bați și să mă ierți
Că te-am scris cu viața mea
Și-am pus lacrimii cișmea.
Că mi-ai stat pe răni mereu
Foaia sufletului meu,
Foaie neagră de-nvelit
Luciu rece de cuțit.
Noaptea mea de la final
Șaua-i singură pe cal,
Iar pe lume ce târziu
Niște degete mai scriu.
Fără mâna care-au fost
Versuri triste, fără rost,
Foaia negrului umil
Exercițiul meu de stil.
De scris numere pe porți,
Și de moarte printre morți,
Viața mea de negru gol
Fără nici un protocol.
Foaie tragică de tuș,
Semn al artei celor duși,
Tu să mă-nsoțești mereu,
Foaia sufletului meu.
Te mai văd sclipind și-acum,
Vai, coperta mea de scrum,
De pe un mai vechi volum
Care-a înviat postum.
Foaie neagră de coperți,
Să mă bați și să mă ierți
Că te zgârii cu-o nuia,
Iscălind în noaptea ta.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.