* * *
Curgeau copacii sus pe munte
se adunau la parastas
și-aveau un bob de grâu în frunte
și-un lan de grâu aveau pe nas.
Eu strâng în urma lor rutina
de verde și de greier crud
și-au tras lăcustele cortina
și cerul e mânjit de-un dud.
În piept îmi bat în difuzoare
arcade dulci de nuci strivite
păianjeni beți întind covoare
peste câmpiile golite
De undeva se plimbă vocea
unui cioban speriat de zi
Eu strâng și tac și tac și strâng
și poate nu m-o auzi!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.