Ciorapul de lână

Râd copacii de tablă cu miros de sudură
Mamele din candelabre se sparg
când copiilor le curge
şotroanul din gură. Eu trag
o barcă lângă cenuşa apei
şi mă întind în ea să pot privi ciorapul de lână
ce mi-a rămas înţepenit
pe Luna plină.
Parcul arde şi copacii râd
cu creanga la bănci... în surdină!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sângele os

Ceva îmi spune că la noapte
luna se va întoarce pe dos
iar copacii vor curge toţi într-o unică frunză
că oamenii se vor bulgări cu ceasurile
ce le-au mai rămas de trăit
şi sigur
poate
desigur
sub glugă o piatră va naşte un munte nedorit.
Ceva îmi spune pe un ton candid
dureros
că la noapte
cerul se va face solid
iar sângele îmi va şopti cum nu simte nimic
când îşi rupe
îmbrăcămintea mătăsoasă de os.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Memoria vântului

Sub frunze ochii ei. Clipeau copacii.
Pe bănci strigoii îşi şopteau prin nări
memoria vântului.
În jurul becului roiau fluturând insomniacii
pământului.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Decor

Copacii albi, copacii negri
Stau goi în parcul solitar
Decor de doliu funerar...
Copacii albi, copacii negri.

În parc regretele plâng iar...

Cu pene albe, pene negre
o pasăre cu glas amar
Străbate parcul secular...
Cu pene albe, pene negre...

În parc fantomele apar...

Şi frunze albe, frunze negre;
Copacii albi, copacii negri;
Şi pene albe, pene negre,
Decor de doliu funerar...

În parc ninsoarea cade rar...

poezie celebră de George Bacovia din Plumb (1916)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Înot pe spatele unei girafe cu scări
de la o pată de frunză
la o altă frunză de pată
şi îmi intră copacii în nări
şi îmi curge marea din beregată...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De neînţeles

Şi tună de se sparg pleoapele şi fulgeră
de se văd decenii şi nu plouă
nu plouă când josul zboară în păsări
nu şi nu
ţipă copacii ca nişte copii alintaţi
de părinţii din frunze
şi tună cu o şoaptă
şi-n ropotul paşilor
te aud cum alergi cum alergi
de neînţeles. Înţelegi???

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purgatoriu

Curgeam în locul râului
între doi peşti ce sfârtecau pescarul.
Copacii îmi făceau cu ochiul salve de tun.
Cu ochiul meu... desigur!
Doamne! Ce buştean îmi curge prin vene
de sângele-mi vorbeşte singur?

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori se aud copacii cum vorbesc între noi...

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Casa plângea

Aruncam Luna la perete. De tine uitasem!
Parcul îmi învârtea buzele în hora cu bănci
Plecasem!
Statuile înfigeau în fotografia ta
din sepia-bronz
geamantanul cu lănci.
În locul Lunii golul curgea!
Te aruncam la perete
şi casa plângea!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblătoarea

Moartea stătea pe umblătură!
Copacii
murdari la gură
se topeau de râs prin vii
când plecat c-o plecăciune
un sărut să-ţi priponesc
pe obraz la tine-n şură
viiturii să-i vorbesc
Dumnezeu în chip de cal
ne păştea o rugăciune
ţolul ierbii infernal
moartă ne stătea păşune

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vara în burta unei feline

Se-aud tuşind poeţii în peştera cuvântului
pe zi ce trece verbele din ouă
se sparg pocnind în fierberea de rouă
morile vântului
scăldate în catrene
schimonosite valuri cu catarg
copacii pasc din toamnă prin bărbile de lene
cotoiul ce aleargă prin valuri către larg...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii

Primăvara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până îşi pierd
Speranţa.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Şi mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Şi mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Firul de lână

Ies dealuri din caii răstigniţi pe fire de iarbă
un copil plimbă de un fir de lână
o potcoavă în loc de zmeu
soarele îşi face cruce cu lumina strâmbă
greu se naşte în piatră
o tăcere să latre la sine mereu
de ogarul îngropat sub stână
ce aleargă de la pământ la pământ
să-i aducă în gură apă ciobanului
să-şi spele faţa de ruşine
cu mâna dată din mână în mână
de el de mine de tine
de firul de lână!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până şi copacii tineri au albit
de bătrâneţea ce a înflorit.
E somn în aer şi parcă se trezeşte
cel ce-nfloreşte adormit...

rubaiat de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea-şi numără copacii

S-ar răsuci-n morminte dacii
De-ar auzi despre ce zic.
Pădurea-şi numără copacii,
Iar numărul e tot mai mic...

Ici, colo, câte-un brad visează
Că va ajunge pân' la cer.
Pădurea se tot micşorează
Şi cântăreţii, trişti, îi pier.

Când cerul lacrima îşi varsă,
Că nu mai poate îndura
Să vadă cum pădurea-i ştearsă,
Copacii prind a lăcrima.

Pădurea-şi numără copacii
Făcându-şi loc în umbra lor,
Iar cântăreţilor, buimacii,
Le dă mult spaţiu pentru zbor.

Ne mor copacii sub securea
Inconştienţilor avari
Care consideră pădurea
Un loc din care poţi să cari

Din bogăţia lumii, verde,
Şi-n locul gol să nu plantezi.
Pădurea,-n viitor, se pierde,
Pe lângă ea, şi noi, nu vezi?

poezie de Lidia Iustina Terecoasă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ardea scara! Treptele ţipau...
Un copil îşi scotea din piept o vioară.
Dansau copacii şi de vânt se rugau
să nu piară...

catren de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Treceam noi doi

Treceau doi iepuri şi în dreptul nostru
a mai rămas doar unul.
Ne-am aruncat urechile în aer
şi cădeau pălării din care ne scoteam de picioare
şi aplaudau copacii uimiţi de magia frunzelor.
Trecea un om şi în dreptul nostru
unul din noi a devenit om!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parcul cu şuviţă

Taie-mi o şuviţă din părul tău
să o pun după ureche
şi de-o fi să-mi fie rău
să-i fac dorului pereche.
Să te ştiu zicând ceva
Despletitei dimineţi
Cu ţigara lângă ea
De miros să te îmbeţi.
Ghemuit pe banca grea
pe-a aleilor răcoare
să te-ntinzi ca o peltea
să te smulg ca pe o floare.
Cu un graur între dinţi
cuib să-i despletesc din tine
să mă scoţi căprui din minţi
când la rău voi da de bine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Noaptea
peştele cu pălărie
lângă pescarul cu solzi
plutesc pe o păpădie
într-o barcă ciuruită
de licurici...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mâna ningând

Prima oară mi-a nins mâna!
Peste picioare mi-a nins!
Mi-au nins picioarele peste picioare
şi chipul în palmă mi-a nins
întâia ninsoare!

Apoi m-am întins în mine
şi-am bulgărit copacii cu priviri
cu cine oare-aveam închipuiri?
Cu cine
am trăit acoperit?
Cu cine?

Prima oară
când mi-a nins mâna peste picioare
îmi degerau afară
prima şi ultima ninsoare
cu tine!
Cu tine!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tocurile ei batjocoresc

asfaltul când pe îndelete îl calcă
cochet şi ziua intră în ceaţă discret
frunza cade-n patima alcoolului
umblă din toc în toc mânjită de humă
pe lângă copacii despuiaţi în glumă

trec pe o piatră plină de lene din vis
un mic paradis cu miros de ceară

duzii plini de fulgi aruncă puful alb
de porumbel rebel pictat pe lumină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!