Unu... doi şi trei

Motto: Egalitatea nu există decât în matematică. M. Eminescu

Unu... doi şi trei
De când te-am omorât
Şi de patru ne desparte un mileniu
Eminescule, poetul meu iubit
Eminescule, durerea mea
De geniu....

Unu... doi şi trei
De când ai devenit
Un noian de lut în cimitirul Belu...
Eminescule, Tu orizont nemărginit
Eminescule, Poem din alte lumi
Rebele...

Unu... doi şi trei
De când te-ai înălţat
Cum se-nalţă orice suflet după moarte
Eminescule, Hristosul meu sacrificat
Şi de lume şi de vreme şi
De soarte...

poezie de Iurie Osoianu (11 iunie 2012, Basarabia)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă trezesc dimineaţa

mă trezesc dimineaţa cu eminescu lângă mine,
îmi cântă doina şi mai am un singur dor,
privesc pe fereastră spre deliciile răsăritului de soare,
văd ţara în ochii lui luciferici
care se hrăneşte cu speranţe,
privesc pe pernă,
a rămas un fir de păr de aur,
femeia s-a dus în închipuirea mea,
nu vreau să-i ating absenţa
pentru a o sfinţi cu o simplă mângâiere,
poate e veronica, te caută, eminescule,
sau o diană care a fugit de lânga mine,
tu, femeie năucă,
nu vei simti niciodată imensa greutate a iubirii
care a uzurpat noaptea şi stelele ei,
cine te-a furat de lânga mine
şi în ce ţinuturi de taina te-ai ascuns?
am rămas eu cu mine într-o absenţă sură
răspândită printre lucruri.
a plecat şi eminescu în călătoria lui
ca acel om din tinereţe fără bătrâneţe
şi viaţă fără de moarte
să caute taina dorului printre stele.
călătoreşte luceafărul noapte de noapte
prin spaţiile interastrale,
caută speranţa şi dorul şi ţara lui,
noi nu mai avem ţară, eminescule,
fiii noştri s-au mutat în alte spaţii,
noi trăim de azi pe mâine, numărând zilele,
ascultând foşnetul frunzelor uscate
bătute de vântul toamnei.
ţara noastră s-a mutat în suflete, eminescule...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (13 octombrie 2010)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eminescule poete,
Umblai în cabriolete
Zi de zi, şi sat de sat
Şcolile de inspectat...

citat din Junimişti
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

170 de ani cu Luceafărul

Toată lumea te slăveşte
Când îţi e aniversarea
Mai apoi, nu ştiu de tine.
Se aşterne iar uitarea...

Când la Putna clopotarul
Către cer, ridică rugă,
Privim iarăşi calendarul
Şi venim la tine-n fugă

Ca să cerem îndurare
Că uităm de rădăcină
Şi mimăm a remuşcare
Făr' a ne găsi vreo vină.

Nu ne judeca, mărite,
Noi suntem pigmei în scrisuri.
Iar cuvintele rostite
Doar alambicate visuri.

Dar, odihna ţi-i în stele,
Eminescule, ferice.
Tu te roagă către ele
Limba, neamul nu se strice!

Astăzi la mormântu-ţi suntem
Să aprindem lumânare,
Jurând ca măcar post-mortem
Să rămâi în neuitare!

poezie de Carmen Pasat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers

din depărtări cuprinse-n plase fine
de dor, melancolie şi tristeţi
cu tot ce am mai sfânt mă duc la tine
şi ce nu am. Şi când întreg. Şi când bucăţi...

dar fără vreme. Nepăsarea în surdină
de cele trei dimensiuni a dezlipit-o dur
ca să rămâi o floare citadină
îndrăgostită într-un simplu trubadur

la orizont palpită aurore boreale
în suflet-ploi de stele se agită
tu cauţi pentru mine alte areale
eu scriu un vers. În care eşti iubită...

poezie de Iurie Osoianu (3 iulie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De trei zile-s nebună-ntre lumi

De trei zile-ntre lumi
Eu culeg vocea ta albăstruie,
Şi-aş zidi un spital de nebuni,
Dar n-am lemne şi nu am nici cuie.

De trei zile mă rog la apus,
Din aripa lui să îmi dea vreo trei fulgi,
Căci nu ştiu pe ai mei unde i-am pus
Şi nu ştiu, când mă vezi de ce fugi?

De trei zile zidesc un altar
Şi dărâm o biserică-apoi,
Că de mult nu mai am eu habar,
Cât rai şi cât iad se ascunde în noi.

De trei nopţi privesc la o stea,
Sunt nebună, şi nu-mi vine-a crede,
Cum din ochi îmi curge culoarea,
Picurând peste lume doar verde.

De-o veşnicie pictez o zi şi o noapte,
Să îţi fiu numai ţie aleasă,
Căci mă asemăn prea mult cu o moarte
Şi-am să-i fiu numai nopţii mireasă!

poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concluzie la început de mileniu trei

"Trei, Doamne, şi toţi trei"
Mă vândură pe doi lei!

distih de Ioana Voicilă Dobre
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vers onomastic

două treimi de viaţă
uitate-ntr-un mileniu
şi alta ca pe aţă
-din zile în trieniu
şi iată-mă cu faţa
doar cicatrici şi riduri
şi am întreagă viaţa
presată între ziduri

caribda stă şi scila
pândesc poate voi trece
să le încerc argila
când caldă şi când rece
dar nu rezolvă ele
sunt condamnat la moarte
de căzătoare stele
şi discreţii de soarte

iar clipa sorocită
mereu o ştiu departe
şi moartea ostenită
şi ea de-atîta moarte
mai ştiu-în cartea vieţii
e scris că mă voi stinge
odată cu poeţii
din suflet şi din sânge...

poezie de Iurie Osoianu (27 septembrie 2018)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristete

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Oameni reci, inchisi in case,
Stau plangand acest greu an,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sub gigantii de otel,
Cate-un trecator stingher,
Insotit de-un biet catel,
Dardaie cuprins de ger,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Feţe-ntunecoase, oameni
parca scosi dintr-un roman,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Sunt lipsiti de-mbratisari,
Si de-o strangere de mana,
Nu se mai aud cantari,
Iar tristetea e stapana,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Norii gri domnesc pe boltă,
Parca totul e in van,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an,
Inimile-s inghetate,
Sufletele gem de dor,
Lacrimi mari cad cadentate,
Cand pe rand oamenii mor,
In orasu-n care ninge trei sau patru luni pe an.

poezie de Marius Alexandru (6 februarie 2021)
Adăugat de Marius Alexandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trei catarge

motto: Prim-ministrul Vlad Filat a semna o dispoziţie privind executarea lucrărilor de instalare a trei catarge de arborare a Drapelului de Stat al Republicii Moldova, transmite serviciul de presă al Guvernului.

Doar trei catarge, Doamne,
Numai trei,
Numai pe trei coline?!!
Şi vom pluti
În largi globalizări
În frunte cu treimea?!!
Şi fără comunişti chiar vom pluti
Şi fără sărăcia asta izbitoare?!
Şi fără milioane de debili
Ce tot aleg
Deştepţi
La guvernare?!

poezie de Iurie Osoianu (1 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Şi viaţa lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar nepreţuit
Sub formă de scriptură şi de carte
Şi, precum zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Şi sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Când prea puţin din ce le-a dăruit
Împărtăşesc în vieţile deşarte...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vremea florilor de tei

Din când în când murim din doi în doi
Şi înviem cam rar, din trei în trei.
Ne scuturăm ca florile de tei
Şi adormim ca firul de trifoi

Când îl colindă coasa gâfâind...
Atâta tot iar restul e mister?
Precum un câine urlu către cer
Şi zgârâi poarta de-aur mârâind.

Aş vrea să ştiu ce-i dincolo de-apus
Nu prorocii şi bâiguieli deşarte,
Când suflet de ţărână se desparte
De ce se duc în jos ori zboară-n sus?

Aud din cer un murmur:,, Geaba vrei...
Aşteaptă vremea florilor de tei... "

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Morfina celor nenăscuţi

De trei săptămâni, farmacia de la colţ
are în beci trei lingouri de aur.
De trei săptămâni,
De cand scriem.
Trei săptămâni de când,
O dată la trei zile,
Lăsăm fără morfină
Pruncii nenăscuţi.
Procesul creaţiei este unul dureros.

poezie de Viktor Johan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am reuşit

Să ai curaj când pleci la drum
Să te gândeşti că si Columb
Cu trei corăbii a plecat
Pe mare

De fapt era ocean intins
Si-un orizont de necuprins
Si totuşi a plecat râzând
Sub soare

Trei luni trecură tremurând
Strigară toţi in cor "pământ "
Trei frunze când au apărut
Pe valuri

Atunci când iti propui un ţel
Nu renunţa usor la el
E greu la drum si uneori
Te doare

Dar in final in urma ta
Te bucuri c-ai lăsat ceva
Nu-ţi pare rău si spui zâmbind
Am reuşit!

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 104

Frumos amic, tu nu poţi fi bătrân
Splendoarea ta-i la fel ca prima dată,
Deşi trei ierni, la recele lor sân,
Au strâns după trei veri pădurea toată.
Trei primăveri în toamnă s-au schimbat
Ca într-o procesiune sezonală
Şi trei de-April în Iunie au zburat
De când am dat cu ochii de-a ta fală.
Şi totuşi, ca o limbă pe cadran,
Splendoarea ora încet ţi-o şterpeleşte
Şi că tu nu te schimbi, eu cred în van,
Căci tu te treci şi ochiul se-amăgeşte.

De-aceea mă şi tem, că te-ai născut,
Dar frumuseţea ta-i un bun pierdut.

poezie de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geniul...

te-am pierdut, apusă în apus mileniu
colapsandă stea pe fundal de hău
făr-a şti vreodată cum ai fi ca geniu
-geniul meu bun, geniul meu rău

ai secat izvorul dulcei inspiraţii
în adolescenţa sufletului meu
alte stele fost-au flux de revelaţii
geniul meu bun, geniul meu rău

chiar de m-aş întoarce în apus mileniu
la portiţa ta, un frumos flăcău
n-aş vrea alte roluri şi nici alt prosceniu
geniul meu bun, geniul meu rău

n-aş schimba nimic în acest scenariu
rolul principal l-aş juca tot eu
rolul tău în fine-l las să fie variu
geniul meu bun, geniul meu rău...

Moscova

poezie de Iurie Osoianu (24 septembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul - lui Mihai Eminescu

Poetul nu e om, e zeu aparte,
Un ochi ce ne veghează din zenit,
El nu-i născut, el numai e venit
Şi viaţa lui e dincolo de moarte.

Poetul e un dar nepreţuit
Sub formă de scriptură şi de carte
Şi, cum sunt zeii celorlalte arte,
Adesea e un suflet chinuit,

Căci dorul îl resimte infinit,
Durerea unei lumi i-i dat s-o poarte
Şi sufletu-i e foc necontenit,

Când geniul lui de oameni îl desparte,
Căci prea puţin din ce le-a dăruit
Împărtăşesc în vieţile deşarte...

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa oului de ciocolată

Tu eşti ce n-a fost încă oul din câte
Ouă vor mai fi,
Tu eşti bazarul de surprize pentru
Amante
Şi copii,
Eşti simetria maritimă
A două stridii-mpreunate,
Eşti frenezia unui zero
Prins în contururi crenelate,
Eşti taina primelor mistere,
Himera primului cuvânt,
Eşti spasmul
Lenea şi dezgustul
Netălmăcitului avânt
Când panglicele te-nfăşoară
Într-un simbol de veselie,
Parcă eşti capul lui Othello
Când e bolnav de nevralgie!

În burta ta
Cea mai superbă din pântecele care mint,
Am strecurat în perspectivă
Trei trepieduri de argint,
Trei madrigale inutile din
Patru puncte cardinale,
Trei bibelouri musulmane
Cu Vagi culori orientale,
Trei măşti de bronz sculptate-n stâncă:
Mozart, Beethoven şi Chopin
Şi trei flacoane cu miresme
Occidentale de Guerlain...
În burta ta,
Cea mai superbă din burţile de ciocolată,
Am strecurat trei tamburine,
Trei stampe
Şi-un pachet de vată,
Volumele lui "Pirandello"
"Les fleurs du mal"
Şi-apoi în van
Am strecurat şi trei mimoze,
Patru foteluri
Şi-un pian!...

Şi te-am purtat ca pe un rege
Prin Lesbos
Roma şi Corint,
În iahtul nou cu trei catarguri
De alabastru şi argint.

Şi te-am împodobit cu panglici
De roz,
De bleu,
De violet,
Ca să pricepi atunci prin tine
Simbolul unui triolet.

Voiam să te ofer Rozinei, cucernic
În iubire, ca o
Supremă jertfă de sperare
Extras din cupe de cacao!

Dar deodată în tăcerea de spectru verde
A agatei
Un matelot tuşea la proră
În do majorul Traviatei...

Căci te mâncase el, tiranul, crezând că eşti
Ca alte ouă!
Era în anul una mie şi nouă sute două şi nouă!...

poezie celebră de Ion Minulescu din Rampa, XIV, nr. 3357, 31 martie 1929
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarul făcu precum i s-a zis: adună rouă de pe frunze, lăsă peştişorii să înoate în rouă, îi puse la soare şi nu veni până ce razele soarelui nu sorbiră roua de pe ei. Ce-a aflat? Ce-a văzut? Doi copilaşi, feţi-frumoşi cu părul de aur şi cu stea în frunte, unul ca cellalt, încât cine îi vedea trebuia să ştie că sunt gemeni. Copiii crescură repede... În fiecare zi un an, în fiecare noapte alt an, iar în crepetul zorilor, când stelele se stingeau pe cer, trei ani într-o clipită. Şi apoi creşteau precum alţii nu cresc: de trei ori în vârstă, de trei ori în putere şi tot de trei ori în înţelepciunea minţii. Când se împliniră trei zile şi trei nopţi, copiii erau de doisprezece ani în vârstă, de douăzeci şi patru în putere şi treizeci şi şase în înţelepciunea minţii.

Ioan Slavici în Doi feţi cu stea în frunte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lunetistul Bacovia

pac pac pac: un mort doi morţi trei morţi
pac pac pac: un corifeu doi corifei trei corifei
pac pac pac: trei morţi grei
trei morminte a naibii de grele
trei coroane de stele
căzătoare
trei sicrie de plumbi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om de geniu

Om de geniu, Om de geniu
Esti mai mult decit un sfint.
Om de geniu, Om de geniu
Sansa noastra pe pamint.

Nici nu putea sfirsi acest mileniu
Ca toate celelalte cite-au fost,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne invete sa avem un rost.

Nici nu putea incepe un alt mileniu
Reeditind istorii fara sens,
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne reintegreze-n Univers.

Nici nu puteam, mileniu dupa mileniu,
Trai, mintindu-ne-ntre patru ochi.
Era nevoie de un Om de geniu
Sa ne descinte de acest deochi.

Nici nu putem concepe vreun mileniu
In care sa ne vindem iarasi intre noi,
Da-ne, Doamne, Oameni de geniu
In locul multilor eroi.

poezie de Corneliu Calciu
Adăugat de Corneliu Calciu
Comentează! | Votează! | Copiază!