Alegorie

sub pleoapa nopţii plânge un cobzar
cântecul stelei s-a înecat în val
şi-a zidit eşecul într-un os de zar
poartă masca fericirii la carnaval.

după lacrimi amare zâmbete răsar
cearcănul insomniei l-am ascuns sub fard
prin sufletul meu goneşte-un armăsar
caută în mine spiritul de bard.

se hrăneşte numai cu jar şi ovăz
îmi poartă zborurile în necuprins
valuri de lumină curg din văz
o stea din Carul Mare l-a aprins

uniţi pe vecie ca lacătul şi cheia
el îmi e bărbatul eu îi sunt femeia.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul inimii

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii
din dragostea pură mi-am făcut un scop
o apăr cu tărie să nu mi-o fure hoţii.

imagini senzuale curg din caleidoscop
iubirea mea bătrână trece prin echinocţii
cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

mă scufund în mare ca un periscop
la picioarele mele zburdă caşaloţii
propovăduiesc iubirea ca un episcop
icoane de lumină cumpăr la promoţii.

cântecul inimii se-aude-n stetoscop
tăcerile se sparg în valuri de emoţii.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţii

timpul se relaxează în cântec de cobzar
lumini angelice dansează pe strune
eu am dezlegat misterele din rune
şi-am cumpărat iubire de la aprozar.

Neptun mă surprinde cu valuri albastre
marea fericirii mă cheamă la ea
uneori răsar minuni în calea mea
mă ţin departe de drame şi dezastre.

scormonesc în minte după revelaţii
un rai monumental creşte în mine
în oaza mea de linişte îmi este bine
armonii de gânduri ridic în constelaţii.

conjug universul până la plus infinit
lansez spre el versul care m-a definit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fântâna mea

fântâna mea e adâncă
dulce şi rece-i izvorul
a fost săpată în stâncă
cu sufletul şi cu dorul.

fântâna e plină de stele
în ea se leagănă luna
noaptea-i păzită de iele
şi cerul îi ţese cununa.

lacrimi de rouă amare
picură întruna în ea
câteodată şi carul mare
cade în apă stea după stea.

înecată pe veci în lumină
plutea pe valuri de vis
chipul iubitei, divină,
printre stele şi paradis.

izvor fermecat singuratic
adapi trecători rătăciţi
la visul nordului atic
în runile marilor sciţi.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (31 martie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul se scurge

Sufletul se scurge
Ca picurii de ploaie
Curg din vina ta
Lacrimi în şuvoaie

Ploaia care curge
Din sufletul meu
Curg din vina ta
"Îngeraşul meu"

Eu ţi-am oferit
Dragoste, putere
Tu doar suferinţă
Lacrimi şi durere

Nu-i nimic iubire
Timpul o să treacă
Şi din nou vei bate
Tu la a mea poartă

Poartă încuiată
De sufletul tău
Pentru totdeauna
"Îngeraşul meu "

poezie de Loredana Visovan
Adăugat de Loredana Visovan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oda bucuriei

de-aş fi un cântec vesel fără moarte
m-ar intona şi stelele şi corbii
dar sunt o slovă într-o ternă carte
conduce la extaz şi surzii şi orbii.

sunt versul limpede în ocean de amor
mă spală de păcate valuri de smarald
voi iubi cuvântul până am să mor
mă amăgesc cu dorul unui herald.

zămislită din sânge aleasă de soartă
sunt litera zidită în necuprins
transform secundele în pură artă
oda bucuriei în hora m-a prins.

zâmbete stelare pe cer mă poartă
ca pe o flacără cu dor nestins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culorile iubirii

clipe desprinse din zidurile timpului
adună-n poala nopţii zâmbete de stele
iubirea ce mă poartă pe-aripa visului
destramă coşmarul gândurilor grele.

fluturi zamisliti ca-ntr-un joc entropic
invadează inima şi sufletul flămând
de mângâieri exotice cu scop filantropic
sărută-mă iubite să mă auzi cântând.

mă topesc în consistenţa unui ecou
urc trepte de lumină către un extaz
cerul mă îndeamnă să am suflu nou
să răzbat prin viaţă precum un viteaz.

mă simt curcubeul pictat în tablou
empatice culori îmi ţin sufletul treaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vatra de dor

vatră de dor am zidit în univers
pâinea de lumină să se coacă în ea
că să hrănească minunea iubirii de vers
în nopţi întunecate să bucure o stea.

dintre multe locuri dragi şi sfinte
vatra părintească mă mai cheamă
sufletul flămând să îl alinte
departe de tristeţe şi de teamă.

timpul are grijă de casa părintească
de când părinţii s-au înălţat la cer
o udă ploaia să o primenească
nucul de la poartă este bun străjer.

vatra de dor s-a clădit şi în suflet
cu viţa de vie boltă pentru sunet.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonata Lunii

Luna veghetoare pleoapele-şi ridică
lumina solară îi încălzeşte chipul
sufletul meu un poem îi dedică
sub aripile nopţii visează şi Timpul.

un vis mă poartă până la Lună
în înaltul cerului împodobit cu stele
iubirea-i mă îndeamnă să fiu mai bună
aşează peste mine mătăsoase dantele.

străbate cerul printre vise măreţe
şterge lacrimi pe obraji de îngeri
este regina lumii plină de nobleţe
destramă abisuri a nopţii plângeri.

cerne peste mine înţelepte poveţe
electromagnetism să nu cred în înfrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În leagănul luminii

înrădăcinez în Soare spiritul meu
lumina este seva care mă hrăneşte
vaste clarităţi curg de la Dumnezeu
absoluta creaţie în mine doineşte.

în goluri de viaţă gândurile cresc
fericirea ca tristeţea sunt lecţii de viaţă
izvodesc lumina să nu mă rătăcesc
prin întunericul orbit de ceaţă.

avânturi tumultuoase cosmosul ating
dorinţe ascunse ca focul răbufnesc
flăcări prometeice cu lacrimi le sting
ocrotind în mine lumea pe care o iubesc.

cresc în suflet principii care mă definesc
în leagănul luminii vise se împlinsc.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Romantica
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urmându-l pe Sisif

bătrâneţea e grea ca o tristă povară
urc muntele cu ea precum legendarul Sisif
dar se rostogoleşte ca piatra de moară
moartea râde de mine trecută-n catastif.

flăcări nemiloase ard amintiri în mine
blestemata ţigare secunda face scrum
dar beau nectarul zilei cules din stamine
visul de împlinire spre cer îl îndrum.

ascult la miezul nopţii a stelei chemare
cu strălucirea ei optimizez destinul
Cristos îmi este reazem crez de afirmare
în lumina-i sfântă estompez suspinul.

sufletul meu poartă iubirea în samare
din cerul veşniciei absoarbe seninul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi Carpaţii plâng câteodată

(lui Mihai Constantinescu)

chitarele suspină cântecul e în doliu
s-a mai stins o voce în univers
peste ţărână s-a asternt linţoliu
moartea îşi arată rânjetul pervers.

un suflet romantic a plecat la stele
să le cânte îngerilor cu entuziasm
spiritul muzicii îndură vremuri grele
cântecul de-odinioară astăzi este basm.

s-a mai stins o stea pe cerul veşnic
ziua nostalgică scurge lacrimi amare
glia românească a pierdut un sfeşnic
care a ars mereu ca o rază de soare.

moartea face victime printre artişti
lăcrimează Carpaţii şi brazii lor trişti.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intre zambete si lacrime

Atena, tu, zeiţă a gândirii,
Gândit-ai peste tot amprenta fericirii?
Pe chipul oricăruia ce-i subjugat de patimi
Gândit-ai fericirea în zambete şi lacrimi?

Tu, Hades, ascuns în întuneric,
Menit-ai suferinţa din gesturi de isteric?
Sub masca de cenuşă de care nu te saturi
Menit-ai suferinţa din zâmbete şi lacrimi?

Poseidon, tu, al mării dirijor
Văzut-ai amintirea naufragiată în decor?
În ochii-aproape stinşi a celui ce îl clatini
Văzut-ai amintirea sub zâmbete şi lacrimi?

Iar tu, stimată Hera, în ura ce-o respiri
Ai înghiţit vreodată fărâme de iubiri?
Din aerul ce-apasă pe Kama cea curată,
Cu zâmbete şi lacrimi îneacă-te odată!

poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori...

Uneori îmi răscoleşti prin vise
şi sub paşii tăi rămân urme adânci
un lut greu, modelat cu lacrimi amare şi durere.
Uneori, gândurile au mirosul spinilor de trandafiri.
Mă atrag cu aromele lor amăgitoare,
să le urmez adâncul înceţoşat,
din care ies, cu răni adânci,
amintirile scrijelite şi sufletul însângerat.

Alteori, visurile prind viaţă
deschizându-şi aripile curcubeie,
întunericul îşi predă armura,
lumina îşi poartă coroana împărătească,
din slăbiciune se hrăneşte şi se înalţă puterea...
şi deasupra tuturor este iubirea,
iubirea ce poartă chipul şi mirosul tău.

Uneori îmi doresc să pun zăbrele
viselor, gândurilor şi speranţelor,
să îmi zidesc sufletul în stâncă de granit,
să trăiesc rece, fără durere, fără temeri, fără griji,
fără iubirea ce poartă suferinţă în măduva sa
fără dorul de tine...

Uneori mă întreb nedumerită,
dacă sunt eu cea care gândeşte toate acestea...
Suntem două persoane într-un singur trup,
împărţind acelaşi suflet?!
una te cere, alta te alungă...

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ora trei

(In memoriam - Ana Podaru)

E ora trei ce te-a chemat,
în rochie de mireasă te-a-îmbrăcat,
sufletul ostenit ţi-a primenit,
te-a scos din drum întroienit.
Acuma zbori prin galaxii
şi ţeşi marame de lumină,
de sus priveşti copii şi flori
îmbraci pământul în iubire.
Aleargă cai nepotcoviţi
cu coame-n vânt, de dor nebun,
te caută, nechează-n drum
şi lasă-n urma lor doar scrum.
Bat clopote a jale mare,
în plină toamnă răsar macii pe cărare.
Pământu-i înecat de lacrimi
copacii-îmbătrâniţi te cheamă
dar tu continui al tău drum
spre Cerul tău iubit şi bun
dar ne laşi nouă ce ai scris antum.
Aici menirea-i împlinit-o,
te du în pace printre stele,
te-om plânge azi, te-om plânge mâine
căci ai plecat dar eşti cu noi,
Pământ şi Cer i-ai împărţit la doi.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În amurg

plâng şi plâng
mai am cu mine
doar un fluier şi o pană
să plâng într-un cânt
să scriu ultimul rând
cânt, geamăt în gând
geamăt în cânt
lumină nu'i aici
e doar o eternă tăcere şi multă durere
din gene se preling
lacrimi ce curg
curg şi curg
dincolo de nori
aproape de zări
acolo în amurg
de atâtea lacrimi
trupul a prins rugină
s-a frânt într-un cuvânt
mi-e sufletul amar şi trist
şi lacrimi curg acum
iar şi iarăşi curg
mereu mă întreb
şi câte Doamne, nu mă întreb
dar trupu'i rece, ochii goi
de atâtea lacrimi ce au curs în noroi

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căi de purificare

vorbele sunt flăcări care ard în sine
convingerile-s fulgere fără argumente
conştiinţa timpului mă poartă spre mâine
transform în profeţii zeci de sentimente.

când elanul vieţii scade învăt să sufăr
dar muzica mă poartă pe valuri debordante
prilej de sublimare floare albă de nufăr
nostalgie dulce cu vise-n valuri captivante.

setea de absolut îmi străbate fiinţa
în luptă cu tristeţea cu-a ei întunecime
astâmpărată de izvorul sacru... biruinţa
cale de purificare adânc în profunzime.

convertesc la extaz frica, neputinţa
strângând înţelepciune de la Sfânta Treime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea mea nu poartă vina

Iubirea mea nu poartă nicio vină
Şi taina ei pluteşte în ninsoare,
Ne-adăpostim în sfânta ei chemare,
Iar sufletul se-mbracă în lumină.

Când cerul se-odihneşte lângă mare
Şi geana nopţii tremură senină,
Doar liniştea din valuri ne alină-
Un cântec dezrobit de neuitare.

Iubirea este lacrimă de toamnă
Şi soare revărsat în primăveri,
La veşnicie astăzi ne condamnă,

Dar timpul se ascunde-n adieri.
Fără iubire nu am şti ce-nseamnă
Să dezvelim magia unei seri.

sonet de Alexandra Mihalache (20 noiembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet singur

Ştii că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deşi ai minţit şi ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Visul tău rătăceşte-n noapte,
deşi cauţi clipe calde,
ochii tăi s-au înecat în sange
şi viaţa uşor se stinge.
Totul e trist şi îngheţat
pentru că tu-n viaţă ai trădat
şi peste tine uneori cad petale,
că se mai scutură cate-o floare.
Îngerii să te pedepsească,
nimeni să nu te iubească,
ştiu c-ai să strigi rugător
c-ai fost rănit în al tău amor.
În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă,
cred că plânge a ei dramă,
că ea seară de seară scrie
timpul bun n-o să mai vie.
Sufletul tău întristat mai caută,
să deschidă-o altă poartă,
rătăcind în taina nopţii,
uşor să nu trezească morţii.
Noaptea lumina se stinge,
dar s-aude ea cum plânge,
iubirea lui îi lipseşte
şi aşa se stinge-o poveste.

poezie de Eugenia Calancea (9 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipul prieteniei

(lui Ninel şi Mihaelei)

ai venit ca un înger când nici nu credeam
că lui Dumnezeu îi mai pasă de mine
ce fericită sunt prieten să te am
plin de aleanuri de prevestiri senine.

cum ştii tu să-mi aduci cerul aproape
dantelă de mătase e mângâierea lină
îmi vorbeşti ca o mare cu sincere ape
valuri de speranţe-mi fac viaţă deplină.

pe aripi de vis mă urci în lumină
prietenia ta este un dar suprem
să nu mă laşi doborâtă de vină
că prin hazard am să te pierd mă tem.

o odă fericirii vreau să îţi ofer
zâmbetul tău pe chip e giuvaer.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aspecte de vară

păstrez splendorile verii într-un verde cufăr
speranţe vise amintiri s-au deprins cu iubirea
magia romantismului e ca floarea de nufăr
scăldată în valuri împroaspătând gândirea.

fermecate gânduri transcend într-o romanţă
imită ciocârlia cu cântecul ei mândru
pâini de lumină cu dulceagă substanţă
le savurez şi noaptea cu un pahar de cidru.

urmată de speranţă meditez pe un pisc
ocolind pericolul. prăpăstii s-au deschis
din templul muntelui, nu vreau să risc
să pierd din viaţă zborurile din vis.

ecoul rapsodiei îl imprim pe un disc
gustând din pomul vieţii fructul interzis.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!