Ora trei
(In memoriam - Ana Podaru)
E ora trei ce te-a chemat,
în rochie de mireasă te-a-îmbrăcat,
sufletul ostenit ți-a primenit,
te-a scos din drum întroienit.
Acuma zbori prin galaxii
și țeși marame de lumină,
de sus privești copii și flori
îmbraci pământul în iubire.
Aleargă cai nepotcoviți
cu coame-n vânt, de dor nebun,
te caută, nechează-n drum
și lasă-n urma lor doar scrum.
Bat clopote a jale mare,
în plină toamnă răsar macii pe cărare.
Pământu-i înecat de lacrimi
copacii-îmbătrâniți te cheamă
dar tu continui al tău drum
spre Cerul tău iubit și bun
dar ne lași nouă ce ai scris antum.
Aici menirea-i împlinit-o,
te du în pace printre stele,
te-om plânge azi, te-om plânge mâine
căci ai plecat dar ești cu noi,
Pământ și Cer i-ai împărțit la doi.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.