Oda bucuriei

de-aş fi un cântec vesel fără moarte
m-ar intona şi stelele şi corbii
dar sunt o slovă într-o ternă carte
conduce la extaz şi surzii şi orbii.

sunt versul limpede în ocean de amor
mă spală de păcate valuri de smarald
voi iubi cuvântul până am să mor
mă amăgesc cu dorul unui herald.

zămislită din sânge aleasă de soartă
sunt litera zidită în necuprins
transform secundele în pură artă
oda bucuriei în hora m-a prins.

zâmbete stelare pe cer mă poartă
ca pe o flacără cu dor nestins.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căi de purificare

vorbele sunt flăcări care ard în sine
convingerile-s fulgere fără argumente
conştiinţa timpului mă poartă spre mâine
transform în profeţii zeci de sentimente.

când elanul vieţii scade învăt să sufăr
dar muzica mă poartă pe valuri debordante
prilej de sublimare floare albă de nufăr
nostalgie dulce cu vise-n valuri captivante.

setea de absolut îmi străbate fiinţa
în luptă cu tristeţea cu-a ei întunecime
astâmpărată de izvorul sacru... biruinţa
cale de purificare adânc în profunzime.

convertesc la extaz frica, neputinţa
strângând înţelepciune de la Sfânta Treime.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serenitate

când mă simt floare când mă simt pom
petale şi frunze sunt gândurile mele
s-au trezit sentimente cu esenţe de rom
emoţii solare circulă sub piele.

zilele-s decorate cu corole de lumină
vise curcubeice prind ritmuri şi culoare
romantismul verde mă menţine senină
prietenii solare vreau să mă înconjoare.

mă poartă în extaz aripi de anvergură
splendori din univers strâng cu ardoare
iubiri fără păcate vibrează în nervură
surprizele nopţii sunt mângâieri stelare.

am primit de la viaţă tot ce mi-am dorit
visul de afirmare pluteşte-n infinit.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între splendori de vară

stau plină de vrajă la marginea splendorii
munţii se oglindesc în lacul de smarald
împodobiţi cu brazi sunt fraţi cu condorii
care zboară liberi cu poveşti de herald.

în poiana verderazele frenetice se joacă
căprioare zburdă, se-adapă la izvor
fericirea verii nu aş vrea să treacă
să mă plimb desculţă pe floral covor.

mă scald în valuri limpezi diafane
pe culmi de extaz mă mângâie lumini
le recunosc smerită naturale icoane
le aşez în suflet lângă mândri crini.

într-un sărut de raze uit de vechi canoane
iubirea lor ajunge până la rădăcini.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În templul credinţei

lumini mă îmbracă în mătăsos fald
sărbătoarea cuvântului e o feerie
transpusă-n poeme cu sclipiri de smarald
nici urmă de tristeţe sau furie.

nu mă amăgesc cu cuvinte deşarte
hrănind cu vise o lume imperfectă
dar ştiu că sunt datoare cu o moarte
că dincolo de viaţă e lume selectă.

trimit către arhangheli acatiste
invoc iubirea lor fără păcate
invoc iertarea gândurilor anarhiste
să cumulez în suflet reflecţii fermecate.

urmez şi eu drumul care duce la îngeri
credinţa mă dezleagă de grave constrângeri.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegorie

sub pleoapa nopţii plânge un cobzar
cântecul stelei s-a înecat în val
şi-a zidit eşecul într-un os de zar
poartă masca fericirii la carnaval.

după lacrimi amare zâmbete răsar
cearcănul insomniei l-am ascuns sub fard
prin sufletul meu goneşte-un armăsar
caută în mine spiritul de bard.

se hrăneşte numai cu jar şi ovăz
îmi poartă zborurile în necuprins
valuri de lumină curg din văz
o stea din Carul Mare l-a aprins

uniţi pe vecie ca lacătul şi cheia
el îmi e bărbatul eu îi sunt femeia.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultim extaz

îmbrăţişez cu-ardoare florile, surorile
îmi fac ziua frumoasă şi plină de parfum
pentru fluturii suavi ele sunt comorile
fără de care viaţa ar fi nori de fum.

îmbrăţişez pământul ca pe-un prieten drag
el ne susţine viaţa cu energii supreme
e planeta iubirii şi poartă pur şirag
de munţi semeţi de râuri limpezi şi boeme.

îmbrăţişez oceanul cu valuri turcoaz
cu vaste resurse prielnice vieţii
se scaldă soarele în el se spală pe obraz
ascunde în corali consistenţa tristeţii.

îmbrăţişez iubirea într-un ultim extaz
se preling în versuri sudorile frunţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Freamăt şi neastâmpăr

iubirea completează distanţa dintre mine şi stele
pe aripi de vis noaptea plutesc în astral
se extinde cerul cu gândurile mele
sunt izvor de speranţe în timp magistral.

sunt sursă de cântec şi de slovă mândră
o credinţă magică am dezvoltat în suflet
acopăr cearcăne, riduri cu farduri şi pudră
transform în rapsodie şi tăcere şi urlet.

au ritmuri şi culoare gândurile mele toate
Doamne mai dă-mi măcar o zi de fericire roz
freamăt ca o pădure cu ramuri complicate
ridicate spre cer prin talaş şi rogoz.

port în buzunare doruri, amintiri înspicate
le transform minuni ca vrăjitorul din Oz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem în pârg

câmpia de gânduri se-apropie de seceriş
lanuri de grâne se pârguiesc în soare
ploi de lumină se scurg prin pietriş
până în adâncuri şi se-ntorc izvoare.

câmpia mi-e dragă şi muntele mi-e drag
ador profund marea cu valuri de smarald
primesc de la toate învăţături de mag
au lăsat în urmă înscrisuri de herald.

cântecul luminii născut din ciocârlie
se transferă-n mine să-l imortalizez
din litera zilei verde -portocalie
creşte poezia ca s-o analizez...

trăiesc deplinătatea de mare veselie
poeme dau în pârg eu mă extaziez.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ocupaţii potrivite

cel mai aproape mă simt de condei
îmi face timpul vesel să vibreze
ecouri romantice răsar din idei
şi-atunci când parcă stau pe metereze.

veghez cu gândul la armonii lumeşti
mi-s dragi minunile ca lanul de grâu
pâini de lumină împart cu poveşti
până la cerul cu stele la brâu.

prietenii poeţi îmi sunt reale muze
inedite ocupaţii concep cu cuvântul
zilnic să-mi răsară zâmbete pe buze
am înfrumuseţat cu versul pământul.

împrumut extazul în ciuda tristeţii
ascund în metafore regretul bătrâneţii.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iarna din sânge

ninge tăcerea pe ramul ce plânge
dezgolit de frunze tremurând în ger
vitralii pictate cu roua din sânge
pământul trimite suspine spre cer.

ninge pe alei cu sensuri interzise
umbre de felinare tremură în viscol
iubirile din parcuri sunt proscrise
de-aş mai iubi un an şi încă un secol.

ninge pe biserici cu lacrimi de smirnă
timpul geme bolnav în spital
fericirea lumii de Dumnezeu atârnă
şi eu depind mereu de un extaz vital.

cerul îi schimbă culoarea absent
un vis mă străbate cu ritmul cadent.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Experienţe

sângele vuieşte ca lava în vulcan
înrădăcinez cuvântul în extaz
credinţa mea este un vast ocean
cu mărgean de opal cu valuri turcoaz.

revers al focului cascada de lacrimi
care curge nostalgic pe obraz
scot aburi din idei şi patimi
transpun în slovă gânduri de topaz.

nu vreau să cred în moartea haină
cu avântul magic fac haz de necaz
dezleg ecuaţii cu stele de taină
la trenul speranţei schimb un macaz.

pe ţărmul visului lângă marea calină
spumoase sentimente se sparg în talaz.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristă floare

Dacă nu mor, cui rămâi?
Dacă mor, a nimănui.

Viu de ce să fiu aş vrea,
Dacă nu te pot avea?

Mort de ce să vreau să fiu,
Dacă mort înseamnă viu,

Iar viu se traduce prin:
Fără tine? Ca un crin

Rupt de vânt, nepăsător
Dacă mă usuc şi mor

Într-o zi sau, într-o glastră,
Pus de tine la fereastră,

Deşi nu sunt viu, să par,
Cât mai am apă-n pahar...

Versul meu, ce tristă artă,
Vas viu la o floare moartă

Care pică pe-o hârtie,
Dorul tău când o adie,

Mâna mea ce-n tremur scrie,
Frunză-n moarte, frunză-n vie

Literă cu literă
De aripi se scutură

Ca petalele, pe rând,
Până cine ştie când...

Chiar această poezie
Poate ultima să fie.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (7 aprilie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zidire în cuvânt

când soarta mă zideşte în cuvânt
găsesc adăpost în vis efemer
cu pereţi de paie şi pământ
cu acoperiş de albastru cer.

da iubesc viaţa fără pic de rezervă
izvorul poetic mă umple fântână
am ambiţii mari sunt plină de vervă
pe-un romantism sensibil sunt stăpână.

mă transfigurează chemări de smarald
cerul mă întăreşte cu iubiri enorme
noaptea mă îmbracă în mătăsos fald
doruri din adâncuri capătă noi forme.

dependentă de cuvânt ca un herald
idei de lumină se leagă de norme.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Imagini amoroase

[lui Alexandar cu dragoste]

din iubiri de vis şi de poveste
am decupat imagini cu noi doi
doi visători sub zâmbete celeste
născuţi din curcubeie după ploi.

suntem doi miri într-o vie legendă
contemporani cu amorul nebun
fericirea zilnică trecută în agendă
pe fiecare ne formează tribun.

ca doi luceferi ne scăldăm în mare
îmbrăţişaţi de valuri de smarald
perle din adâncuri vuiesc a chemare
spuma marii ne strânge sub fald.

noi nu vom aduna momentele amare
vom trăi cu stelele sublimă animare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În spectru optimist

jubilez că flacăra iubirii nu s-a stins
reverberează în întreg paradisul
pătrunde în suflet ca în necuprins
şi arde regretul decimează abisul.

sunt un spirit vesel şi foarte optimist
am plantat speranţa ca pe un molid
între lumini şi umbre mi se arată Crist
îi stau lîngă inimă cu crezul solid.

stau în faţa cerului cu rugăciuni pe buze
razele mă mângâie din cap până-n picioare
sunt înconjurată de stele şi muze
la izvorul sacru umplu trei ulcioare.

nu rănesc lumina cu gânduri obtuze
mă prind în hora vieţii cu mândre fecioare.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gândindu-l pe Eminescu

dorul mă aprinde ca o flacără vie
vrea să mă gătesc cu flori de agave
în bătaia inimii s- aud o rapsodie
timpul să mă umple cu emoţii suave.

transform sufrageria într-o scenă
şi mă închipui într-un rol fericit
ciudat scenariu îmi circulă prin venă
chipul lui Eminescu îmi zâmbeşte-n zenit.

pe urmele lui cu luceferi vorbesc
lumina iubirii creşte-n sufletul meu
gânduri întunecate se risipesc
slove minunate voi găsi mereu.

pe pajiştea nopţii vise păstoresc
versul cântă-n mine ca în Atheneu.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantezie în blugi

tristeţe nebună de mine să fugi
eu am fericirea zidită în rime
i-am dat lumii fantezie în blugi
adunând avere din emoţîi sublime.

moarte haină să mă laşi în pace
gândurile mele ajung la luceferi
şi romantismul meu este vivace
pe lacrimile mele să răsară nuferi.

în buzunare am vise argintii năuce
nu mi-am împrăştiat păcatele la popi
port versul în sânge ca pe o cruce
ştiu îi îndepărtează pe mizantropi.

sar peste noroiul adunat în gropi
trăirile mele sunt muguri de plopi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În chip de curcubeu

am înghiţit culorile de curcubeu
sunt pe rând albastru şi portocaliu
roşu şi verde aşa mă vreau mereu
ca un arlechin vesel şi hazliu.

mă scufund progresiv în fiinţă
unde se zămisleşte universul meu
unde cunoaşterea e artă şi ştiinţă
unde e prezentă lumea lui Dumnezeu.

vibrez şi ard intens ca focul sacru
scurtând distanţa dintre mine şi soare
prin contemplări lucide mă consacru
fiecare slovă e-o petală de floare.

Logosul din mine derivă din iubire
angelice lumini îmi râd în privire.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţia de poezie

Că Trabantul nu-i BMW,
Ghinionul ăsta e!
Cu puţină simetrie poezia-i geometrie:
Limpede, stelară, vie - floare albă de hârtie.

Dă-i un vis fără hotare şi va fi în toate
Floare limpede, stelară, născută din moarte.
Starea ei dumnezeiască este flacără domoală,
Altfel scrisă n-o să fie decât litere de smoală.

Poezia-i omenească - biblică lumină adâncă,
Ea se arată-n nimbu' florii cântec zăvorât în stâncă.
Altfel doar cuvinte moarte unde glasul nu mai e,
Că le-ascultă numai surdul, A d 1 B d C.

poezie de Ştefan Radu Muşat
Adăugat de Ştefan Radu Muşat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă violet

mi-ar plăcea să fiu un sunet de argint
într-un cântec vesel pur şi minunat
înconjurat mereu de vorbe de alint
cu lumini stelare sublim încununat.

mi-ar plăcea să fiu un cântec de vioară
cu tandreţe mângâiat de un arcuş
să concep o serenadă în miez de seară
în inimi iubitoare să îmi fac culcuş.

mi-ar plăcea să fiu un nufăr pe lac
curtat cu drag de fluturi şi de libelule
dar sunt femeie şi nu am ce să fac
decât să înmulţesc dorinţe în celule.

îmi trăiesc viaţa cu bune şi cu rele
trec cu stoicism şi prin vremuri grele.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!