Poet vagabond la bătrâneţe

Pulberea multor drumuri a fost leşia din vinul meu.
Miraţi, fagii s-au închinat
Împreună cu mine, pentru dimineţile plumburii – melodii
Murmurate, fragile ca pânzele unor parfumuri stinse,
Pentru iubirea lui în mătăsuri aurii – luna-îndepărtându-se.
Fecioare ca nişte statui inundate de trandafiri
M-au îmbăiat în vinul tăcerii lor.
Însă-acum continui să umblu – singur.
Şi numai după ce am traversat multe seri
Dansez o clipă cu un mănunchi clorotic de raze-ale lunii
Pretinzând că sunt tânăr.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi plânge vinul din pahar

pe melodii cu vers posac,
mă arde vinul în stomac,
pe melodii cu dor şi haz,
mă unge vinul pe grumaz.

când traiu-n cântec este greu,
îmi toarnă vinul Dumnezeu,
când te doresc, fără ocol,
îmi toarnă vinul dracul gol.

pe melodii cu ritmuri noi,
ajungem, împreună, goi,
când n-am în casă musafiri,
îmi curge vinu-n amintiri.

pe melodii cu ritmuri vechi,
mi-ajung trei sfaturi la urechi,
să bei, să cânţi, să te distrezi,
că viaţa-i scurtă. nu mă crezi?

pe melodii de la nuntiri,
mă cheamă vinul de te miri,
pe repertoriul funerar,
îmi plânge vinul din pahar.

poezie de Ionuţ Caragea din din volumul în pregătire Căutătorul de amintiri (17 iunie 2022)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfat pentru un fluture

Petală rătăcitoare-a vântului,
Inventând, cu gingăşie, cercuri ciudate,
Pentru florile din apropierea ta
Tu eşti un prinţ beat al mişcării;
Pentru vânturile de sus, în plonjon,
Eşti o fulgurantă indecizie a acestei clipe.

Petală rătăcitoare-a vântului,
Ezită în faţa acestei luni de iunie.
Universul, asemeni ţie, nu-i decât
Braţul amorţit al nemişcării care
Inventează în somnul ei, cu gingăşie, cercuri ciudate.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rochia pe care-o porţi

Curios, rochia pe care-o porţi seamănă cu un sunet –
O simfonie de foşnete-ale daliilor iau forma
Unor tremurătoare, sentimentale pulverizări.
Perpetua călătorie a inimii tale,
Glisând peste o litanie adormită,
Acele adieri de flori stelare aplecate-într-o reverenţă de regrete:
Perpetua călătorie a inimii tale,
un fragil drumeţ al sunetului –
Un murmur în căutarea iubirii care l-a adus în lume.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu plânge pentru Lala

Nu plânge pentru Lala, nu bălmăji cuvinte despre hinduism!
Mai bine bea printre trandafiri, catifelat, un vin rozaliu;
Vinul coboară pe gâtul celui care-l bea
Dăruind ochilor şi-obrajilor roşeaţa lui.

Vinul e chilimbar şi paharul e o perlă
Când o fată cu degete subţiri îţi toarnă vin cu mâna ei
Şi vin din gura ei – iar tu te vei îmbăta de două ori.
Pentru mine plăcerea-i dublă, iar regretul numai unul!

poezie de Abu Nuwas, 756 - 814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna se apleacă peste tăcerea neagră

Luna se apleacă peste tăcerea neagră,
Făcând-o să se deschidă-n flori sălbatice de sunet
Pe care numai lucrurile verzi le pot auzi.
Un vânticel se ridică deasupra unei livezi,
Înfricoşătoare e litania ei mută devenind sunet.
Un fir din lumina unei stele a căzut în acest copac
Şi se mlădie printre frunze, şoptindu-le să tacă....
Stând printre aceste lucruri, Iubito,
Simţim cuvintele pe care inimile noastre nu le găsesc.

poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umblu

prin gândurile mele
cu papamobilul ne
blindat de ştirile ce s-au e
pilat era mai fericit (!?)
întors la tine cu frica de di
vinul urcat în cap
umblu
şi mişcarea îmi răscoleşte
colesterolul (!?)

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

De multe ori vinul...

Binecuvântaţi vinul pentru marea lui generozitate.
Onoraţi-l cu cele mai frumoase nume.
Nu daţi voie apei să-l supună,
Nici nu-l lăsaţi să se înstăpânească peste ape.

Un vin de Karkhiyya, învechit în hrube mult timp –
Încât unui băutor, având aceeaşi vârstă, i-ar mai rămâne
Puţini ani de viaţă pentru a se bucura de savoarea lui –
Va readuce în suflet
Nevinovăţia celui cuprins de focul sacru al iubirii.

De multe ori vinul e băut de oameni care nu-l merită.

poezie de Abu Nuwas, 756-814, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat că nu merită să plâng după oameni care nu m-au iubit şi m-au abandonat. Ca aceia care m-au însoţit o perioadă pe drumul meu, iar apoi au cotit brusc pe alte drumuri, nu au fost decât nişte umbre care m-au privat de soare...

Irina Binder în Cartea Fluturi (decembrie 2012)
Adăugat de Mary Corlan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Străinul şi vi(n)ul

Doamne, cine-o fi străinul
Acesta care sunt eu,
Care bea cu mine vinul
Şi mă-nsoţeşte la greu?

Nu cumva eşti chiar Tu, Doamne,
Şi Te-ai deghizat în mine,
Să bem vinul astei toamne,
Iar la iarna care vine

Să rămânem împreună,
Să ne-ncălzim reciproc,
Spunându-ne-o vorbă bună,
Că n-avem lemne de foc?!

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul din struguri se face numai toamna, după culesul viei; vinul fals se face oricând...

aforism de George Budoi din Vinul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (1 mai 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

atâtea definiţii
i s-au dat
şi toate incomplete
de prea multe adaosuri
ce s-au pus în fiecare

eram tentat să cred
că e un carcalete
din el şi ea
femeia -
viţa vinul
adică viaţa adevărul
iar bărbatul tăria
coniacului
dar nu-i adevărat
abia după ce ai plecat
mi-am dat seama
iubirea
e o unică licoare
din ce-i coniacul
dulce amăruie
pe care toată toată
dintrodată
am băut-o eu

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi place vinul roşu pentru că este mai sofisticat, mai complex şi mai matur. Semănă un pic cu mine, nu mai e tânăr, dar nici bătrân încă.

citat din Mick Hucknall
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un cântec de pahar

Bachus e demult în văile declinului
Azi eu sunt singurul Zeu al Vinului!
Sărăcuţul n-are talentul care se cuvine
Pentru a intra-n competiţie cu mine,

Eu pot, mai mult ca el, bea zece balerci. Pline.
Întocmiţi o altă lume, o, voi, puteri divine!
În care să existe doar Vin cu arome fine:
Unde Vinul să fie singurul produs; în fine,

Să fie aer, mare şi pământul care ne suţine –
Iar tot Vinul... doar pentru mine.

poezie de Henry Carey, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monolog în anotimpuri

Gândurile ce mă inundă
pot fi stele de zăpadă,
fulgi ce cad continuu
peste drumuri îngheţate,
pot fi vânturi obosite
răscolind copacii goi.
Sau vârtejuri înăsprite,
ce gonesc sub nori de plumb,
cai focoşi, înhămaţi la sănii albe
printre brazii falnici.

Gândurile pot fi contopite
într-un dor de ploaie,
ca un cântec de izvoare,
murmurate de copii
ce se aud dinspre munte
către văile în ceaţă.
Zgomote nepercepute
plesnesc în muguri verzi,
clinchete de clopoţei
peste albii ghiocei,
iarba care încolţeşte
printre turme de mioare.

Gânduri către soare
ce atârnă sub azur,
adiere blândă,
ce aleargă peste lanuri,
gânduri ce se coc sub tâmplă
în idei de foc,
se desprind din mine peste tot.
Văd în mine morarul ce aşteaptă
carele pline de rod.
Gândul e dorinţă
de viaţă şi soare,
copilul minune din mine,
e murmur şi tril fără cuvinte
ce se înalţă măreţ
încununat de natură.

Gândul şoptit de pădurea
desenată în amurg,
cuvântul, comoara tăcerii,
se scurge
ca vinul în pocale de aur.
Sunt singur, copac rătăcit
Aştept veşmântul,
Veşmânt ruginiu.
Privesc în mine
abătut şi slăbit
şi-mi adun puterea
scuturându-mi spinarea
de atâta muncă.

Gânduri vii,
gânduri multe,
pogorâte din înalte altare,
sub aripi de îngeri,
aripi albe,
sub care
mă voi odihni!

poezie de Sorin George Vidoe din Hohotul Alb
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Grădina în lumina lunii

O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop şi toate miresmele nopţii.

Grădina stă nemişcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,

Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind şi dispar
Sus, deasupra prospeţimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucuşoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze şi pe garduri de merişor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.

Numai micuţele feţe ale panseluţelor sunt alerte şi curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură şi întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge şi se prelinge de pe o frunză.

Atunci soseşti tu,
Şi eşti tăcut ca grădina,
Şi alb ca florile de bărbişoară,
Şi frumos ca scânteile tăcute ale licuricilor.
Oh, iubire, vezi acei nuferi portocalii?
Ei au cunoscut-o pe mama,
Dar pe cine, care-i al meu, îl vor cunoaşte ei
După ce voi fi dispărut?

poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E vinul...

E vinul de-azi mai rău ca cel de ieri, amicii mei?
Mai bun ca orice vin băut e cel pe care-l bei!

distih de Mihai Eminescu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fotografia reprezintă pentru mine o nouă tinereţe. Sunt un om foarte activ de dimineaţa până noaptea şi continui să dansez şi azi, deşi într-un mod divers.

Mikhail Baryshnikov în interviu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul şi îmbătarea

Vinul dulce-i o licoare
Ce se lasă în picioare.
Şi cel sec îţi dă de furcă:
El uşor la cap se "urcă";
Te îmbată vinul sec,
Cu cât capul e mai sec.

poezie de George Budoi din Elogii vinului şi viei (8 ianuarie 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinurilor de Târnave

Bun îi vinul de Târnavă
Lângă mielu-fript la tavă.
Şi eu nu vă spun o snoavă,
Bun îi vinul de Târnavă.

Bun îi vinul Blajului
Dacă-l bei la frigărui,
Că-i dulceag, nu amărui
Şi de-l bei te predispui.

Bun îi vinul de Ciumbrud
Lângă mielu' fript, nu crud
Şi aş vrea să tot aud:
Ia mai bea vin de Ciumbrud.

Bun îi vinul de Jidvei,
Tot să-l bei şi iar să-l bei
Şi de-aceea, e-he-hei
Tot aş bea vin de Jidvei.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinul a fost dat ca să ne veselim, nu ca să ne face de ocară; ca să râdem, nu ca să fim de râs; ca să ne însănătoşim, nu ca să ne îmbolnăvim; ca să îndreptăm slăbiciunea trupului, nu ca să surpăm tăria sufletului. Dumnezeu te-a cinstit când a dat pe pâmânt acest dar, vinul. Pentru ce te faci de ocară cu necumpătarea ta?

Sfântul Ioan Gură de Aur în Omilii la Matei
Adăugat de Cristian
Comentează! | Votează! | Copiază!