Grădina în lumina lunii
O pisică neagră printre trandafiri,
Brumărele, liliac sub secera lunii noi,
Mirosul dulce de heliotrop și toate miresmele nopții.
Grădina stă nemișcată,
Beată sub lumina lunii.
Întru totul supusă parfumurilor,
Rătăcind printre visele de opium din faldurile macilor.
Felinarile licuricilor se-aprind și dispar
Sus, deasupra prospețimii aurii a bobocilor,
Jos, printre florile de ciucușoară de la picioarele mele.
Licărul lunii pe frunze și pe garduri de merișor,
Lănciile lunii pătrunzând printre tufanii bulgărilor de zăpadă.
Numai micuțele fețe ale panseluțelor sunt alerte și curioase,
Numai pisica, torcând printre trandafiri,
Scutură o ramură și întrerupe simetria modelului,
În vreme ce apa se frânge și se prelinge de pe o frunză.
Atunci sosești tu,
Și ești tăcut ca grădina,
Și alb ca florile de bărbișoară,
Și frumos ca scânteile tăcute ale licuricilor.
Oh, iubire, vezi acei nuferi portocalii?
Ei au cunoscut-o pe mama,
Dar pe cine, care-i al meu, îl vor cunoaște ei
După ce voi fi dispărut?
poezie de Amy Lowell, 1874-1925, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.