Poet vagabond la bătrânețe
Pulberea multor drumuri a fost leșia din vinul meu.
Mirați, fagii s-au închinat
Împreună cu mine, pentru diminețile plumburii melodii
Murmurate, fragile ca pânzele unor parfumuri stinse,
Pentru iubirea lui în mătăsuri aurii luna-îndepărtându-se.
Fecioare ca niște statui inundate de trandafiri
M-au îmbăiat în vinul tăcerii lor.
Însă-acum continui să umblu singur.
Și numai după ce am traversat multe seri
Dansez o clipă cu un mănunchi clorotic de raze-ale lunii
Pretinzând că sunt tânăr.
poezie de Maxwell Bodenheim,1892-1954, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Maxwell Bodenheim,1892-1954. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]Vezi și următoarele:
- poezii despre virginitate
- poezii despre vin
- poezii despre vagabondaj
- poezii despre tăcere
- poezii despre trandafiri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre timp
- poezii despre seară
- poezii despre sculptură
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.