
Un pat de fier
Am prins gustul iubirii într-un pat de împrumut
luat cu chirie de la o mătușă căreia îi era de prisos,
i se simțeau arcurile cum pendulează-n sus și-n jos,
dar a rămas totuși un pat de fier emblematic
în care dragostea se produce ca făina la moară
mai fină sau mai grunjoasă
dar bună pentru hrana cea de toate zilele.
Am știut de la început că e rezistent,
l-am vopsit din nou ca-n epoca sa fanariotă,
femeile care-l văd vor să se culce-n el
și eu îl ofer, doar este de închiriat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre iubire
- poezii despre chirie
- poezii despre început
- poezii despre zile
- poezii despre timp
- poezii despre fier
- poezii despre femei
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Citate similare

Un pat de fier
Am prins gustul Elenei într-un pat de împrumut
luat cu chirie de la o mătușă căreia îi era de prisos,
i se simțeau arcurile cum pendulează-n sus și-n jos,
dar a rămas totuși un pat de fier emblematic
în care dragostea se produce ca făina la moară
mai fină sau mai grunjoasă
dar bună pentru hrana cea de toate zilele.
Am știut de la început că e rezistent,
l-am vopsit din nou ca-n epoca sa fanariotă,
femeile care-l văd vor să se culce-n el
și eu îl ofer, doar este de închiriat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărăcie fără orizont
S-a prins cu mâinile de cer,
i se părea un amplu exercițiu de zbor
fără aripi de înger sau pasăre,
doar cu gândul desprins de trup.
L-am lăsat să plece unde dorește,
în mine a rămas un gol spânzurat
într-o memorie plină de vise
care se războiau cu lumea amorfă.
Cineva îmi tot urmărea mișcările
încât obișnuiam să schimb pașii lucrurilor
cu alte forme de avânt
până să ajung la copia iubirii.
În cercurile ca niște roți de tren
printre care păsările nu se încumetă să treacă,
îmi părea totul trist și fad
ca-n amintirile când eram atât de sărac
de nu mai vedeam orizontul.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre zbor
- poezii despre sărăcie
- poezii despre păsări
- poezii despre îngeri
- poezii despre visare
- poezii despre tristețe
- poezii despre trenuri
- poezii despre schimbare
- poezii despre mâini

Lumea se purifică
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal,
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre durere, poezii despre victorie, poezii despre posibilitate, poezii despre lumină, poezii despre creștere sau poezii despre aripi

Nu tot ce-i dureros e și fatal
Te-ai hrănit cu dragostea mea pe săturate
apoi ai făcut o pauză lungă
și n-am știut ce să cred,
sunt trist ca o pasăre fără aripi.
Am semne în care nu mai cred orbește
și nu mai ofer păcatul,
mă vindec greu, dar nimic nu-i întâmplător
lumea în care mă zbat se purifică.
Nu tot ce-i dureros e și fatal
durerea lasă totuși urme adânci,
siluetele luminii nu se întorc niciodată,
dar fac să crească iarba și pe terenul ars.
Lovirea pe neașteptate e una sigură,
dar nu duce întotdeauna la victoria finală
e mai degrabă o etapă care te fortifică,
să lupți cu toate mijloacele posibile.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou
în spatele gândurilor
se plimbă oameni de ceară
fără căldură
pe drumuri de sare grunjoasă
pașii lor au ecou îndepărtat
și abia se aud
ploile topesc sarea și lasă urme
care dor sub tălpi
mă întorc cu spatele
și-n față coboară de pe acoperișuri
soldații de plumb
pregătiți de luptă
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre plumb, poezii despre ploaie, poezii despre plimbare, poezii despre gânduri sau poezii despre armată

Caut cu lampa aprinsă
Nopțile clădite pe straturi de întuneric,
umbre și ceață
oferă câmp liber fantomelor.
Alungat de lângă tine
nu mai recunosc drumul pe care-l caut
sub presiunea iubirii sfâșietoare.
Nu mai vreau altă dragoste,
sunt măcinat de toate suferințele lumii,
în trupul meu carii rod lemnul oaselor
și vîntul suflă făina din ele.
Nu mai am timp să mă recompun,
am aripile frânte de vijelii,
în cochilia în care locuiesc
nu mai pătrunde lumina,
în afară
caut asemeni lui Diogene cu lampa aprinsă
oameni de încredere
și nu-i găsesc.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre întuneric, poezii despre încredere, poezii despre suferință, poezii despre noapte, poezii despre lemn sau poezii despre fantome

Cruce și pâine
cred în același Dumnezeu
pe care-l reclădesc permanent în suflet
și-l păstrez viu
crucea o duc pe umeri
și în genunchi mă rog pentru viață
în trupul meu înflorești și tu
pe ramuri îndreptate spre cer
rădăcinile absorb durerea-n pământ
și pământul coace pâinea cea de toate zilele
Dumnezeu o împarte la oameni
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pâine, poezii despre cruce, poezii despre viață, poezii despre trup și suflet, poezii despre suflet, poezii despre religie sau poezii despre crengi

Muză în inima cuvântului
Își rememora gândurile și unele i-au zburat,
l-am simțit foarte trist,
dorea să suprapună un gând peste un vis,
nu putea să doarmă,
noaptea s-a scurs alungată pe fereastră.
Aerul dimineții l-am simțit binefăcător,
în pragul casei am îngenuncheat sprinten
și păsările au început să cânte,
se năștea o muză în inima cuvântului
și am început să scriu pe o filă rătăcită
tot ce auzeam în urechi,
toate vocile se uneau în vocea ta
care mă ierta.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre voce, poezii despre urechi, poezii despre somn sau poezii despre muzică

Lumini în aer cristalin
În lume se deschide alba poartă
prin care trece lumea ca la moară,
și se agață de pământ o toartă
să-l ridice la cota necesară.
Te chinui fără a-ți afla ieșirea,
un fluture rămas într-o fereastră
ce nu-și găsește nicăieri iubirea
cu mângâierea florilor din glastră.
Liniștea pe care o vrei aproape
într-un ungher să îți rămân-o clipă,
la ruga lăsată, să te îngroape
un înger al iubirii sub aripă.
Și noaptea să îți fie lungă, blândă
c-o adiere țesută-n somnul lin,
să aprindă sub albia flămândă
lumini cu flacăra-n aer cristalin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre flori sau poezii despre alb

Lumea-i nepăsătoare și zgomotoasă
Dragostea s-a pierdut pe drumul întortocheat
ceva nu s-a legat de întâmplări,
la fiecare răscruce se mai detașa câte o așchie
până la capăt a mai rămas aproape scheletul gol
îmbrăcat în pielea zbârcită a înțelegerii.
Singurătatea nu mai putea urca,
s-a cuibărit la parterul voinței în tăcere
lumea-i nepăsătoare și zgomotoasă,
sufletul ca întotdeauna așteaptă
ghemuit în puținul ce mi-a mai rămas
într-un gând care nu mă mai iartă
și nu uit nimic din splendoarea
iubirii trecute peste zăgazurile plăcerii.
Apele repezi se duc, cele adânci rămân
dar ambele sunt periculoase
și solicită ofrande.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere, poezii despre singurătate, poezii despre plăcere, poezii despre pericole, poezii despre iertare sau poezii despre apă

Într-un târziu
cu multe gânduri răvășite de iluzii
strâng în brațe dragostea rămasă
durerea rătăcirilor de drumurile știute
ce-mi rănesc adâncul inimii
locuiesc în cuvintele care mă mângâie
mă iartă de întuneric și neliniște
și-mi dau pacea rugăciunii
nu vreau să întâlnesc moartea
înainte de iertarea celor dragi
și după căderea din suflet
a pietrelor de moară
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre pace, poezii despre moarte sau poezii despre inimă
Mătușa
Am o mătușă, o comoară...
Cu bani în cont, mașini, palat,
Și-n loc ca dumneaei să moară,
Ne scrie că s-a măritat!
epigramă de Nicolae Nicolae din Epigrame cu și despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre palate, epigrame despre moarte, epigrame despre comori sau epigrame despre bani

Ca într-un templu
Mă închid într-un vas așezat pe portalul zilei
și privesc prin clipe cum se scurge viața,
mi-a rămas inima plină de fior
să mă regăsesc în poeziile lui Eminescu
ca într-un templu,
sufletul meu e plin de trăirile iubirii,
nici o minune mai mult
decât florile teiului sfânt.
În irisul ochilor mei se deschide nesfârșitul
și luceafărul apune pe brațul iubitei
cu sânii înfloriți în veșmintele nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tei, poezii despre sâni, poezii despre sfinți sau poezii despre sfințenie

Palmele cu degetele ridicate
N-am încăput în groapa comună,
mi-au rămas gândurile afară
și fiecare a început să se întrupeze la loc,
lumina lor s-a mutat într-un schit la înălțime,
palmele au rămas cu degetele ridicate
și orice zăvor sare prin atingerea lui.
Din câte am văzut doar tu știi să privești cu sufletul
urmele lăsate pe cer
de păsările universului.
Totul s-a întâmplat pe tăcute
cu limba sporită-n cuvinte scrise,
timpul nu ascultă de nimeni
și pleacă cu clipele înșirate pe ață.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre degete

Temperatura fluidă
N-am fost niciodată întors din drumul cunoașterii
doar acum am înțelegerea mai târzie,
am rămas undeva între vocație și informație,
nu pot sta toată ziua cu ochii în telefon
și mă tem să mă înscriu în obișnuința vremii,
dar nici nu-mi doresc.
Gândesc cum să mă apăr de angoasă și nebunie
și nimic nu mă lasă străin,
îmi beau vinul cu aceeași plăcere pământeană
cu care îmi acopăr dragostea cu inima,
drumul meu este din ce în ce mai scurt
și nimeni nu-i știe capătul.
A rămas între tine și mine temperatura fluidă
și anotimpurile trec peste orice obstacol
cu razele singurătății frânte.
Când mă voi desprinde de norii de ploaie
fără să se transforme în lacrimi,
voi simți totuși lipsa iubirii.
Când totul se va preface în ruină
și lumea mea s-a mutat în majoritate dincolo,
mă voi îngropa în liniștea cuvintelor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vin, poezii despre temperatură, poezii despre telefon, poezii despre ochi sau poezii despre obstacole

La pragul singurătății
în preajmă ruine
timpul se clatină în părți
într-un balans lipsit de remușcări
pentru noi totul e o părere de rău
la pragul singurătății
rupe dintre noi vieți
care ating sau nu ating cu sufletu cerul
și se instalează deșertăciunea
mai penibilă decât destinul
plâng apoi
de nu mai am lacrimi
și vorbele sunt de prisos
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre plâns
"Moștenire" străveche
Primesc somații chiar din zori,
Ca-n epoca fanariotă:
Strămoșii mei erau datori,
Cu întreținerea la grotă.
epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre moștenire

Într-un târziu
Abia cînd întunericul mușca din zi
am început să împachetez gândurile fără tristeți
și am plecat cu ele să le împrumut.
Noaptea se dădea peste cap, nu voia nimic,
aștepta să-i fugă stelele din buzunare,
luna își scuipa în sân să nu dea de vreun pocinog
și se ascundea sub norii lăptoși.
Venea dimineața
vedeam cum se deschid toate visele și dispar în uitare
cu tăceri coborâte pe scări de bumbac,
oamenii se grăbeau să intre în malaxorul activității
odihniți și atenți la detalii.
Într-un târziu
mâinile mele prelungite în lucruri
mă priveau cu ochi de broască țestoasă
ori de pasăre mută, fără aripi
cum mă zidesc într-o coloană fără sfârșit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre stele sau poezii despre sfârșit

Fulgerul, izvor de lumină
Îmbrac în mici emoții, cuvintele,
îmi strecor pe nesimțite iubirile
și mă intorc acasă în singurătate
cu toate femeile îndrăznețe și fugare.
Mă pierd în ochii lor lunatici
ca într-o fântână albastră
de unde au fugit stelele verzi,
au rămas durerile îmbătrânite în apă,
fulgerul, izvor de lumină.
Noaptea-i o consolă susținută de pilaștri
pe sub care trec femeile singure,
dincolo așteaptă bărbații veleitari
roși de nerăbdare.
Nu mai e mult pănă se nasc întâmplări
care se-ngroapă-n uitarea lumii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre verde, poezii despre naștere sau poezii despre femei și bărbați

Am prins o sărutare ...
Am prins o sărutare pe un pahar cu vin;
Ți l-am întins alene, cu gustul lui divin.
Tu l-ai luat, și-n grabă, după ce gura ta,
Gustă din sărutarea-mi ce sufletu-ți trata,
Mi l-ai întins asemeni, ca dar, ori cu-mprumut,
Să se atingă-n treacăt, sărut peste sărut.
Pe buze umezite, pe-un vin ca un sonet,
A-nmugurit un zâmbet ca într-un vechi portret.
E zâmbetul ce-mi pare când adevăr, când vis,
Ce netezește drumul ce duce-n paradis.
Ne-apropiem și-n treacăt ne-atingem înadins,
Ca să simțim de flăcări de patimi s-au aprins.
Înmuguritul zâmbet dă-n floare negreșit,
Când suflete pereche sunt puse pe iubit.
Dorinți nestăvilite ne sfâșie pe rug.
Fiorii de iubire scăpați din frâie mug.
Cât nopțile vor trece și zilele se scurg,
Eu răsăritu-ți fi-voi, tu îmi vei fi amurg.
poezie de Mihaela Banu (26 mai 2021)
Adăugat de Mihaela Banu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zâmbet, poezii despre sărut, poezii despre suflete pereche, poezii despre rai sau poezii despre portrete