Palmele cu degetele ridicate
N-am încăput în groapa comună,
mi-au rămas gândurile afară
și fiecare a început să se întrupeze la loc,
lumina lor s-a mutat într-un schit la înălțime,
palmele au rămas cu degetele ridicate
și orice zăvor sare prin atingerea lui.
Din câte am văzut doar tu știi să privești cu sufletul
urmele lăsate pe cer
de păsările universului.
Totul s-a întâmplat pe tăcute
cu limba sporită-n cuvinte scrise,
timpul nu ascultă de nimeni
și pleacă cu clipele înșirate pe ață.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre lumină
- poezii despre înălțime
- poezii despre început
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre suflet
- poezii despre păsări
- poezii despre gânduri
- poezii despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.