
Roșu sângeriu - tăcere
Vine o vreme când asculți tânguirea timpului,
păcălit își plânge cu lacrimi secunde în barbă.
N-a reușit să plece cu toate cele ale cerului
nici seva din albastrul de credință să ți-o soarbă.
Te-a prefăcut în nescrisă pulbere de cuvânt.
Ai îmbrăcat cu litere de- o șchioapă veșnicia,
filele goale ale vieții aruncate pe pământ
le-ai transformat în arta de-a scrie poezia.
Acum când timpul te trezește din visare
zâmbești șăgalnic florilor de mac,
saruți petalele ce stinse în uitare
apleacă lin corola, plâng... și tac.
Tu mângâi roșul sângeriu
al macilor, mâinile îți tremură ușor,
tăcând te-ndepărtezi întrun tîrziu
spre visul din eternul florilor.
poezie de Marioara Vișan
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre roșu
- poezii despre visare
- poezii despre plâns
- poezii despre zâmbet
- poezii despre viață
- poezii despre uitare
- poezii despre tăcere
- poezii despre secunde
Citate similare
Zâmbete
Zâmbești cu mulțumire când toate îți merg bine,
Zâmbești cu încântare norocul când revine,
Zâmbești cu modestie spre lauda adusă,
Zâmbești simțind plăcere de gluma bine spusă.
Zâmbești cu resemnare când totu-i doar trecut,
Zâmbești plin de visare spre drumul început,
Zâmbești cu supărare când nu ai de ales,
Zâmbești cu indulgență când nu ești înțeles.
Zâmbești plin de speranță, luând viața în piept,
Zâmbești satisfăcut spre omul înțelept,
Zâmbești plin de iubire spre omul ce ți-e drag,
Cu dragoste zâmbești copilului din prag.
Zâmbești cu nostalgie spre ziua cea de mâine,
Zâmbești cu grea tristețe când nu ai bani de pâine,
Zâmbești cu ironie când unii mari se cred,
Zâmbești cu răutate când și bogații pierd.
Zâmbești dulce și tandru când visul te dezmiardă,
Zâmbești cu înțeles când alții știu să piardă,
Zâmbești cu simpatie spre un copil deștept,
Zâmbești plin de acreală când omul nu e drept.
Zâmbești cu mare spaimă când răul l-ai făcut,
Zâmbești cu întristare găsind alt început,
Zâmbești plin de uimire surprizei neașteptate,
Zâmbești surprinzător când inima mai bate.
Zâmbești făcând cu ochiul, cu înțeles complice,
Când șeful bine înfipt nu vrea să mai abdice,
Zâmbești cu oboseală la un sfârșit de drum,
Zâmbești și după moarte, dar nu știi cui și cum.
poezie de Viorica Pop
Adăugat de Alexandra Tudoran

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre tristețe
- poezii despre iubire
- poezii despre copilărie
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre început
- poezii despre șefi
- poezii despre viitor
- Ne poți propune o poezie de dragoste?

Rondelul florilor de tei
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Când aerul din jur devine
Înmiresmat, iar pe alei
Se joacă niște prichindei
Frumoși, cu glasuri cristaline.
E vremea florilor de tei,
Cu păsări, fluturi și albine,
Pe-o bancă stau doi bătrânei;
Vorbesc, iar vocile blajine
Nu mai atrag priviri străine,
Dar tremură, ca-n anii-acei...
E vremea florilor de tei.
rondel de Daniel Vișan-Dimitriu din Gândul pierdut
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vorbire, poezii despre voce, poezii despre păsări, poezii despre jocuri, poezii despre frumusețe, poezii despre fluturi, poezii despre flori, poezii despre devenire sau poezii despre bătrânețe

Iubește-mă
Iubește-mă cât sunt;
Cât sunt cuvânt;
Cât mai pășesc pe acest pământ;
Iubește-mă ca nu sunt sfânt!
Iubește-mă;
Cum florile-s iubite;
Trezește petalele adormite;
În dimineții vrăjite.
Iubește-mă în vise;
Când flăcările par stinse;
În nopți de indigo;
Albastrul nopților!
Iubește-mă prin roua dimineții;
Prin alte gânduri, prin alte vieți;
În tot ce sunt, în tot ce ești ;
În clipa ce mă regăsești!
Iubește-mă-n culori;
Dincolo de nori;
Când alți mor, tu n-ai
Să mori!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre noapte, poezii despre somn, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre rouă, poezii despre nori sau poezii despre moarte

Sonetul florilor de mai
Știam că florile de mai,
Când strălucesc în lumea lor,
Îți umplu sufletul de dor
Și cer iubirea să le-o dai,
Iar ție, floarea mea de mai,
Ți-am dat-o și-n a mea grădină
Mi-ai fost a florilor regină
Și mi-ai adus în suflet rai.
Îmi ești mireasma dintr-un vis
Când, dintr-al florilor alai,
Ai vrut iubirea mea s-o ai.
Și te-am cules, și mi te-am scris
Pe-al sufletului manuscris,
În veșnicia lunii mai.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre suflet sau poezii despre monarhie
Și fluturii plâng, nu-i așa?
Plâng când văd petalele florilor
rupte de vânt;
în nopți,
cerniți
de singurătate
Plng când se îneacă în roua ierbii
și in ploi;
când nu zăresc copii
purtători de bucurie și viață
în jurul lor.
Plang când le este întrerupt valsul cu soarele
și nu mai aud
simfonia pământului;
când le sunt strivite aripile.
Prinși devin triști,
se lasă ofrandă
și mor.
Sunt simbolul
sufletului și al femeii.
Ea - plânge în singurătate
când îi sunt ucise
visele.
Zborul amândurora
în lumină,
o zbatere pentru viață
și de trecere în lumea
de dincolo!
poezie de Angelina Nădejde (1 februarie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zbor, poezii despre vânt, poezii despre vals sau poezii despre singurătate
Când tu zâmbești
Zâmbește!
Zâmbetul tău e mai luminos decât razele de soare.
Când tu zâmbești, întreaga natură intră în sărbătoare.
Când tu zâmbești, coboară îngeri pe pământ și cântă.
Când tu zâmbești, spre ceruri, păsări în zbor se avântă.
Când tu zâmbești, văzduhul se luminează.
Când tu zâmbești, viața-n Univers vibrează.
poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2018)
Adăugat de Dumitru Delcă

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre lumină, poezii despre îngeri, poezii despre sărbători, poezii despre natură, poezii despre muzică sau poezii despre Soare

* * *
Alunec pe o pojghiță de gheață,
cu un vis mă echilibrez
și trec în uitare
filele de cec aruncate
în patul ce ne ținuse o vreme
promisiunile calde...
Candela se stinge
oprind timpul.
Diminețile par mai obosite
între pereții universului meu!
Sunt fericită când mă întâlnesc
cu urma parfumului tău,
pe obiectele neînsemnate
din inima mea.
poezie de Any Drăgoianu din Stelele nu mor niciodată (2009)
Adăugat de Any Drăgoianu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Any Drăgoianu despre timp, poezii despre promisiuni, poezii despre inimă, citate de Any Drăgoianu despre inimă, poezii despre gheață, poezii despre fericire, citate de Any Drăgoianu despre fericire sau poezii despre dimineață
Gogyohka
o pană frântă
va scrie poezia
care va plânge
cu ochii
dragostea florilor
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie sau poezii despre ochi

Să știi că te iubesc
Să știi că te iubesc mai mult decât ți-o spun
Te simt aici fără să am nevoie de cuvinte,
Să nu te prefaci că nu mă ai și tu în minte,
Căci sunt jurământul florilor cu același parfum
În visul tău tresar când tu nici nu-ți dorești,
Să nu crezi că mă pierzi printr-o uitare
Sunt clipa sufletului ascunsă într-o floare
Lăsând iubirea mea sinceră s-o primești
Să știi că te iubesc, chiar de nu ți-o spun
Sărutul ce ți-l dau în somn să-ți aducă aminte
Că te iubesc fără să folosesc mii de cuvinte,
Că sunt și rămân parfumul vieții pe-al tău drum.
poezie de Amelia Florentina Glava din Ochii tăi (2016)
Adăugat de AMelia

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre sărut sau poezii despre sinceritate

Doar albastrul
Cum să priponesc albastrul, când e-atâta depărtare
Între mine și seninul florilor ce cresc în cer?
El rămâne veșnic singur într-un semn de întrebare
Și în ochiul meu albastru, enigmatic pasager.
L-aș picta pe ramuri goale și în toamnele din mine,
Pe fereste când îngheață iernile orice cuvânt.
Ți-aș picta și ție pașii când te-ndepărtezi, străine
Și i-aș pune mamei cruce, tot albastră, pe mormânt.
Câte-un strop, în ploi nebune,-aș picura să nu mai doară
Griu-acela fantomatic ce inundă amintiri.
Și pe voalul de mireasă aș picta o primăvară
Cu albastru de ciocare pe suspinele de miri.
Și-aș mai rupe o bucată mare cât o Atlantidă,
Să-mbrac vântul ce mă-ndoaie, în azur nemuritor.
Și ți-aș face, Ție, Doamne, o albastră piramidă,
Unde să primești nebunii, când vor cere ajutor.
Aș mai colora și gânduri negre ce mă-mpovărează,
Ca o vină neștiută îngropată-n eu-l meu.
Doar albastru-acela tainic din altare mă salvează,
Zămislit de rugăciune și credință-n Dumnezeu.
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre albastru, poezii despre religie, poezii despre nuntă, poezii despre vinovăție, poezii despre toamnă, poezii despre salvare, poezii despre primăvară sau poezii despre ploaie

Instictul poeziei
Mă dor genunchii de Brâncuși
și mâinile mă dor de Eminescu
într-un marfar am plâns la Huși
cu merele din rai se-ocupă restul
De mâinile mă dor de Eminescu
când mângâi coapsele-ți cu elegii
numai ca poet eu m-am ales cu
frumoasa toamnă a florilor dintâi
Când mângâi coapsele-ți cu elegii
și-într-un marfar mai râd la Huși
în rapidul amintirii dragoste rămâi
mă dor genunchii de Brâncuși
Și mâinile mă dor de Eminescu
Shakespeare și el să dea tot testul
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (2019)
Adăugat de Costel Zăgan

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mâini, poezii despre mere sau poezii despre amintiri

Edmund Pollard
Să fi vrut, mi-aș fi înfipt mâinile din carne pieritoare
În discul florilor pline de albine,
În oglinda ca o inimă de foc
Sclipind în lumina vieții, soarele minunii.
La ce folosesc pistilul plin de polen sau petalele,
Sau razele care formeaza aura? Farse, umbre
Ale inimii florilor, flama centrală
Este toată a ta, trecătorule;
Intră în sala de banchet de-a dreptul,
Nu te strecura ca și cum ai avea dubii
Dacă ești bine primit agapa este a ta!
Nu lua puțin, refuzându-ți multe
Cu un timid "Mulțumesc", când ești flămând.
Îți este sufletul viu? Atunci lasă-l să se ospăteze!
Nu lăsa balcone unde poți să te cațeri,
Nici sâni albi ca laptele unde poți să te odihnești,
Nici capete aurii să împartă perna singure,
Nici cupe cu vin cât vinul este dulce,
Nici extazul trupului sau al inimii.
Vei muri, nici o îndoială, dar mori trăind
În adâncimi de azur, contopit și logodit,
Sărutând regina stupului, Viața!
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre apicultură, poezii despre vin, poezii despre trup și suflet sau poezii despre sâni

Poem
Acum, haideți să înălțăm un cimbal deasupra pământului.
Și, vă rog, notați: cimbalul e vechea voastră lună,
care a împuns pădurile lui august multă vreme,
iar acum este rotundă ca hangița de la cele șapte hanuri.
Noi îți vorbim într-o limbă pe care tu ți-o poți imagina
ca venind de jos din mijlocul mlaștinilor și de sus din cer;
noi vrem să înnoim ce-i vechi și să pipăim stelele,
și să insuflăm o nouă mireasmă florilor voastre.
Și frate, frate, orice se va întâmpla
curvăsărie și foc și răzmerițe pe fața pământului,
întotdeauna amintește-ți, o, frate, aceste cuvinte:
DĂ MIREASMĂ FLORILOR.
poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre stele, poezii despre păduri, poezii despre imaginație sau poezii despre cuvinte
Copacul- Inima
Sunt copacul inimă
Ce-și trage seva din adâncuri.
Primăvara,
Culori de catifea
Îmi înfloresc pe ramuri.
În adâncul ființei mele,
Cântec de iubire răsună.
Un cântec ce viețuiește
În sămânța roadelor mele.
Dragostea lor, mătase diafană,
Îmi învăluie tulpina
Și zboară odată cu fluturii
Și cu petalele florilor,
Amestecându-se
Cu albastrul Curcubeului.
Din inima sacră a trunchiului meu,
Cresc frunze și flori
Cu fața către Dumnezeu.
O privire arunc în adâncuri,
În templul sufletului meu,
Unde un cântec de harpă s-aude,
Cântat de mâini nevăzute,
Un cântec închinat lui Dumnezeu.
Parfum amărui și verde
Urcă pe Coloana Infinitului
Până sus, spre Albastru.
Mi se înfig rădăcinile în Ceruri,
Prelungindu-se până la stele.
Din ele cresc ramuri
Înmugurind spre soare.
Sunt acum,
Copacul - inimă
Cu rădăcinile în Cer
Și ramurile în Pământ,
Cuprins de vârtejul amețitor
Al vieții
Sunt un arc între Cer și Pământ,
Precum Curcubeul este
Un arc prin care curge neîntrerupt
Viața, Iubirea, Speranța...
citat din Floarea Carbune
Adăugat de Adina M. Neghirla

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate despre viață, citate despre iubire, citate despre flori, citate despre muzică, citate despre inimă, citate despre curcubeu, citate despre crengi, citate despre albastru sau citate despre zbor
Iubește
Iubește clipa trecătoare,
Eternul răsărit de zi,
Apusul sângeriu de soare,
Vântul hoinar de miazăzi!
Iubește macii din câmpie,
Clepsidra veche cu nisip,
Visul pierdut în veșnicie,
Iubirea ce nu are chip!
Iubește țărmul, depărtarea,
Adâncul mării necuprins,
Inima tristă și uitarea,
Scrumul iubirii ce s-a stins.
Iubește fiecare clipă,
Ochii în lacrimi ce au plâns,
Eternul fâlfâit de-aripă,
Durerile ce-n trup le-ai strâns!
poezie de Olga Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre nisip

De ce?
Scherzo
De ce, când o furtună,
S-bate pe pământ
Cu furie nebună...
Cânt?
De ce, când luna plină
Revarsă peste crâng
Divina ei lumină...
Plâng?
De ce, când treci semeață
Și nu-mi zici un cuvânt,
Nici nu-mi privești în față...
Cânt?
De ce, când brațe goale
La piept cu dor mă strâng...
În de mătase poale
Plâng?
De ce? Că știu: părere
E tot pân' la mormânt!
Plăcere plâng... Durere...
Cânt.
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Simona Enache

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre Lună, poezii despre plăcere, poezii despre lună plină, poezii despre furie sau poezii despre durere
Caută-mă
Caută-mă... în nopțile cu lună,
Sărut să pun pe-a-tale pleoape,
Pe frunte să pun o cunună,
Din flori de nuferi, de pe ape.
Caută-mă... în visele tale,
Când dormi să uiți amarul,
Să fiu eu, perina cea moale,
În somn când treci hotarul.
Caută-mă... în lacrimile tale,
Ploaie ce udă aridul pământ,
Să crească flori pe o cărare,
Să vin pe ea... să te alint.
Caută-mă... în vântul ce-adie,
Să-asculți șoapte de amor,
În zborul florilor de păpădie,
Am să te mângâi cu mult dor.
Caută-mă... în roua florilor,
Și am să-ți dau sărutul dimineții,
Nectarul dulce-a viselor,
Pe-altarul dragostei și-a vieții.
Caută-mă în gândurile ascunse,
Iar eu voi ști ce îți dorești,
Și cu dorințele aprinse,
Te voi găsi... oriunde ești.
poezie de Vasile Lihăt
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre dorințe
Prizonieri ai depărtării
Privesc cum roua dimineții
se transformă
în flori de crin,
elixirul vieții
din roșul macilor
se revarsă peste dorul nostru,
lacrimi vărsate
în marea uitării
împrăștiate de vânt
sunt pietre poleite de argint,
fulgii de păpădie
se aștern ca un covor alb
de lumină,
acoperind pământul
dorul tău deapănă firul
smerit al timpului
o adiere rece
și îngândurată
ne trezește din rătăcire
suntem prizionierii depărtării
flori desperecheate
din amintiri.
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de Maria Ciobotariu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre smerenie
Din înalt
Din înalt privești spre mine cu ochi blajini,
așa cum făceai tot timpul,
erai lângă mine și mă purtai în gând
chiar și în momentele când îți era greu.
Eu te întâlneam rar, crezând că-i mai importantă
rutina mea zilnică, alergarea după himere.
M-ai trezit din amorțeală printr-o strângere de mână,
o strângere blândă și plină de iubire,
dar era prea târziu.
Cineva te-a iubit mai mult decât oricine,
de aceea te-a chemat la el, printre stele.
Ce a rămas în urma ta sunt doar amintirile,
alergând prin pustietatea acestor vremi,
în speranța reîntâlnirii.
Când plângeam,
plângeai cu mine pentru visul meu,
când râdeam,
erai o primăvară superbă cu apusuri vulcanice.
Acum... chiar de îmi continui visul,
știu că soarele și vântul te iubesc ducând
pulbere de stele spre locul din care mă privești,
tu fiind sora mea sub soare,
iar eu, frate pe pământ.
poezie de Ioan Forgaci (14 noiembrie 2011)
Adăugat de aer nelu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre înălțime sau poezii despre gânduri

Ceasul inimii
Merg să repar ceasul inimii... Punct!
Nu-s înger de ceară, nu-s nici zeu pe pământ...
Îmi sună haotic, de praf încărcat
Timpul inimii mele, ca un pas pe asfalt.
În țărâna durerii văd secunde uitate,
Sfâșiate poeme, amintiri sângerate
Tăiate în ciobul clepsidrei... De ce
Ca un val, ca un vis, pier mereu clipele?!
Secundarul răsună deodată în van...
Se înalță spre mâine în limbi de vulcan...
Mă ustură timpul trecând peste noi,
Mă arde de-o vreme tăcerea în doi.
Privesc minutarul - e o harpă de stele,
Un zumzet de taină al inimii mele...
Transcendent, un miracol - chemarea spre moarte,
O ultimă șansă în marea de șoapte.
De-acum ca un clopot e limba orară...
Se-aude o ploaie de lacrimi de ceară...
Se stinge tăcerea-n apus de cuvinte,
O candelă vie lucind pe morminte.
Secunde mârșave, secunde murdare
Furând fericirea... Ce-i viața când doare
La tâmplele albe și rostul de-a fi?!
Ni-i trecerea taină... În suflet copii,
Cu tălpile goale, căutăm un răspuns
În nisipul clepsidrei clipelor ce s-au scurs
Și întorși la esențe, secundar și lumină,
Scormonim în tăcere după pace și tihnă.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu

Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vulcani