Poem
Acum, haideți să înălțăm un cimbal deasupra pământului.
Și, vă rog, notați: cimbalul e vechea voastră lună,
care a împuns pădurile lui august multă vreme,
iar acum este rotundă ca hangița de la cele șapte hanuri.
Noi îți vorbim într-o limbă pe care tu ți-o poți imagina
ca venind de jos din mijlocul mlaștinilor și de sus din cer;
noi vrem să înnoim ce-i vechi și să pipăim stelele,
și să insuflăm o nouă mireasmă florilor voastre.
Și frate, frate, orice se va întâmpla
curvăsărie și foc și răzmerițe pe fața pământului,
întotdeauna amintește-ți, o, frate, aceste cuvinte:
DĂ MIREASMĂ FLORILOR.
poezie de Harry Martinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.