De pe la noi...

A fost demisă Abramburica,
S-a dus frumos la "vizuina" ei,
Ne "evaluează" străbunica,
Dar nu mai taie legi dintr-un condei.

Ne-au copleşit cu tomuri de hârţoage,
Într-un vacarm injust, necontenit,
Sistemul nostru este plin de tare,
Prea schilodit şi-atât de obosit.

Reforma nu se face peste noapte,
Iar dascălii nu s-au născut roboţi,
Dorim egalitatea de şanse,
Într-o democraţie pentru toţi!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măcelarii de la Mureş

Într-o minunată seară,
Îmi amintesc, era primăvară
La Mureş s-a declanşat
Un măcel ce m-a şocat.

ASA, echipă fără antrenor,
A-nceput un război major.
Încă din minutul 4, Nicoară
Suferise o accidentare uşoară.

Iar Ţucudean, fost stelist,
Jucător ghinionist
A primit o lovitură,
Peste ureche, foarte dură.

Aşa accidentat,
Galben a încasat.
Şi cu urechea tăiată
Roşu s-a făcut îndată.

Mult a pătimit...
Terenul l-a părăsit
Foarte, foarte şifonat,
Dar mai ales, eliminat!

Jucătorii s-au tot faultat
Fotbal nu prea s-a jucat.
Cu 13 galbene într-un meci,
Bucură-te că-ntreg pleci!

A fost spectacol incendiar,
Cu multe faulturi la adversar.
Această partidă a făcut istorie,
E clar, ne rămâne-n memorie.

Un sport cam periculos,
Trebuie să fii norocos.
Mai bine zis, foarte tare
Dacă rămâi în picioare!

Regulile sunt încălcate...
Fotbalul e luptă peste noapte.
Respectul, frumos s-a dus
Vremea lui a cam apus.

Acum mureşenii sunt terminaţi
Cu-a lor patru-eliminaţi.
Ce vor face oare,
În etapa viitoare?

poezie de Alina-Georgiana Drosu (7 martie 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

Ce sfântă icoană, iubirea de mamă!
Ca un Sfânt Dumnezeu,
Chipul tatălui meu.
Şi ce sfântă minune
Un prieten pe lume.
O lumină în noapte
E iubirea de frate.
Şi iubirea de soră
Este blând lampadar,
O scânteie de aur
Pe tărâmul de jar.
Şi ce blândă lumină
Pentru pruncul din pântec,
Viaţa-ţi este deodată
Şi miraj, dar şi cântec.
Dar ce sfântă iubire pentru pruncul născut –
O suflare de viaţă
Într-un pumn de pământ.
Ce creaţii divine!
Dumnezeu e stăpân
Peste toate acestea...
Slavă Lui de acum!
Căci ce sfinte biserici ne-au unit cu Hristot,
Şi în rugi şi-nchinare
Ne-au hrănit voluptos
Cu aleasă credinţă...
Drumul nostru spre cer
Peste crucea purtată,
Este parte din El.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia: Eşti mândru ca un soare, scumpule! În jurul tău se rotesc despuiate, planete blonde, planete brunete, planete roşcate...
Autorul: Ai aflat că...
Femeia: Sigur că am aflat! Sunt o femeie bine informată. Crezi că nu ştiu cât de afemeiat este sistemul nostru solar? Saturn este singura planetă serioasă, cu verighetă la vedere... (Tare, isteric.) Celelalte corpuri cereşti se complac într-un desfrâu total! Orgia cosmică e infinită, în spaţiu şi timp... Meteoriţi incandescenţi se aruncă, noapte de noapte, peste sânii fierbinţi ai stelelor. Cerul e plin de găuri negre! Pe firmament îşi fac de cap asterozi în formă de falus şi miliarde de comete despletite... (Îl sărută, strângându-l, sufocant, în braţe.) Astronomia este atât de excitantă! Iubitule! Mi-e tare dor de telescopul tău...

replici din piesa de teatru Herghelia albastră (Forţa imaginaţiei), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi...

La noi, şi dascălii-s înjunghiaţi
De sceleraţi, în ziua mare,
Copiii noştri mor în chinuri, torturaţi
Şi nimeni nu ne dă crezare.

Ministrul nu ştie româneşte,
Iar demnitarii dorm prea liniştiţi
Şi cetăţeanul flămânzeşte,
Căci ne consideră nişte tâmpiţi.

La noi, hoţia e în floare,
Corupţia se simte peste tot,
Iar legile admit prea tare
Realitatea neputinţei lor.

La noi, se dă frumos din coate,
Prostia iese la iveală,
Am vrea să meargă ca pe roate,
Dar nu se poate fără şcoală.

Confraţii noştri dorm pe-afară,
În Europa sunt extrem de buni,
Căci omenia se măsoară
Puţin mai nobil, chiar de sunt români.

Suntem pierduţi pentru vecie,
Într-un hăţiş destul de-ngrozitor
Şi n-om schimba o Românie,
Căci nu avem un bun conducător.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logicienii şi juriştii spun că dreptul ar fi ceea ce legile dintr-un anumit loc şi o anumită epocă au susţinut şi susţin că este... Dar problema de a şti dacă ceea ce ele prevăd este just şi ceea ce este just sau injust le va rămâne obscură, dacă nu abandonează un moment criteriile empirice şi nu caută sursa acestor judecăţi în simpla raţiune (deşi aceste legi le-ar putea servi într-un mod excelent drept fir conducător), pentru a stabili temeiurile unei posibile legislaţii empirice. Asemenea capului de lemn din fabula lui Fedru, o ştiinţă pur şi simplu empirică a dreptului este un cap care poate fi frumos, dar are un mic defect: este lipsit de creier.

citat celebru din Immanuel Kant
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecaterina Andronescu (PSD), numită de presă Abramburica, care, la cei 71 de ani, ocupa a 4-a oară funcţia de ministru al Educaţiei, a fost demisă astăzi de premierul agramat Vasilica Dăncilă (PSD), numindu-l interimar pe agramatul Daniel Breaz (pamflet)

Agramată Vasilică,
Ce-ai avut în bibilică?
După-Abramburica rea,
Doar un Breaz ne mai lipsea!

Doamne, fă Tu o minune,
Scapă-această naţiune,
De-agramaţi şi de netoţi,
Fă-i să plece-acasă, toţi!

pamflet de George Budoi din Aceşti Agramaţi care ne conduc (2 august 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai ieri

Mai ieri mi-a dat o bere clopotarul,
Să-i trag o sfoară pentru zile mari,
Iar popa s-a-ncruntat de o sprânceană
Că nu vreau să dau mită la gropari.

Un popă n-ar avea nimic de spus
În faţa-Nalt Sfinţiei Sale, Statul...
Că s-au tras sfori, s-au tras, nimic de spus,
Dar s-a-nălţat c-o treaptă plagiatul.

Şi la putere, (Dumnezeu să-i ia!),
De când cu noua mea candidatură,
Se luptă toţi lingăii pe ciolan,
Deşi sunt cei mai mulţi doar buni de gură.

Să vezi şi în sistemul sanitar,
De n-or să-şi scoată ochii cu penseta,
Şi promovând gropar după gropar,
Îşi vor toca degeaba clarineta.

Învăţământ?! Poveste de doi bani...
Toţi vor plăti gratuităţi şcolare
Şi dascălii pe drumuri vor porni
Stăpâni pe ei, dar pe doi cai călare...

Salut din plin dezastrul! M-aţi convins!
Mai bine nu mai merg la vot... adică
Pe cine ar fi cazul să votez?!
Căci peste tot este aceeaşi clică.

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţie înseamnă egalitate. Se înţelege deci ce uriaşă însemnătate are lupta proletariatului pentru egalitate şi lozinca egalităţii dacă aceasta este just înţeleasă în sensul desfiinţării claselor. Dar democraţia înseamnă numai o egalitate formală. Şi, de îndată ce a fost înfăptuită egalitatea tuturor membrilor societăţii în ceea ce priveşte stăpânirea mijloacelor de producţie, adică egalitatea muncii, egalitatea salariului, se va pune în mod inevitabil în faţa omenirii problema de a păşi mai departe, de la egalitatea formală la cea de fapt, adică la înfăptuirea principiului: "de la fiecare după capacităţi, fiecăruia după nevoi".

citat clasic din Lenin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada blondelor iubiri

E frumos, e prea frumos la tine-n suflet
E târziu, e prea târziu la mine-n gând
Împărtăşim, împărtăşim aceeaşi taină
Dar nu se ştie, nu se ştie până când.

Prea multe păsări cardinale
Între iluzii se rotesc
Contaminând cu ascensoare
Misterul nostru pământesc.

Îmbătrânim de fericire
Într-o mansardă fără flori
Lăsând păpuşi fără adresă
Pentru serbările din zori.

Visăm frumos aceeaşi moară
Ascunsă-n tragicul decor
Şi măcinăm aceleaşi lacrimi
Când dau părinţii telefon.

Suntem lucizi până la sânge
Nedespărţiti până la cer
Şi nici nu ştiu după iubire
Ce se cuvine să-ţi mai cer.

Cuvintele îşi pierd căldura
Într-un sărut de protocol
Şi tot mai vinovate păsări
Dau eşafoadelor ocol.

Sub fruntea mea se face noapte
În ochii tăi se face zi
Şi renunţăm să mai cunoaştem
Ce stele ne-ar putea păzi.

poezie celebră de George Ţărnea
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pruncul minunat

Vremea e în fapt de seară
Totul este liniştit,
Doar păstorii cu mioare
Stau şi totu-i neclintit.

Jos, în staul, lângă vite
Maria e frământată,
Iosif cu blânde cuvinte
Aşteaptă să nască odată.

Singuri sunt, vin de departe
Şi abia s-au aşezat.
Au cătat la multe case
Pentru noapte un loc de stat.

L-au găsit cu greutate
Fiindcă toţi i-au refuzat
Dar, afară nu se poate
Să rămână de-nnoptat.

Maria este trudită
A făcut un drum prea greu
Iar vremea e împlinită
Pentru Copilaşul său.

Liniştea şi pacea adâncă
E-ntreruptă... Vin din cer
Îngeri care slavă-I cântă
Pruncului plin de mister.

S-a născut Cel aşteptat
Fiul Tatălui Ceresc,
Pământul s-a luminat
Toate despre El vorbesc.

Îngerii, roată au făcut
Şi-n onoarea Lui cântau
Întreg Cerul a văzut
Osanale se auzeau.

Păstorii când au aflat
Grăbiţi au venit să-L vadă
Pe Pruncul cel minunat
Căci, nu le venea să creadă

Că atâta de aproape
S-a născut un Prinţ Ceresc
Într-un loc umil, în noapte.
Acum să-L vadă doresc.

Ei tare s-au minunat
De Pruncul cel luminos
Mieluşei în dar I-au dat
Celui Sfânt, Isus Hristos.

Pretutindeni au vestit
De minunea cea văzută
Despre Prunc toti au vorbit
Şi de îngerii ce-I cântă.

Magii de la răsărit
Conduşi de o stea veneau
Şi cu toţi când L-au văzut
În faşa Lui se-nchinau.

Daruri multe I-au adus
Pruncului din cer venit,
Lui Irod nu i-au mai spus
Despre Prunc, că L-au găsit.

Pe altă cale s-au întors
Pe Irod l-au păcălit,
Să nu-i spună de Hristos
Locul, unde L-au găsit.

Peste tot e bucurie
Scriptura s-a împlinit
Din a Lui Împărăţie
Pruncul cel Sfânt a venit.

Cântă Cerul şi Pământul
Pentru Pruncul minunat
Iar vestea zboară ca gândul
Şi de ea, toţi au aflat.

Amin

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (13 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uniţi

Eu ştiu că mie nu-mi poţi spune "te iubesc";
Prea des şi prea uşor l-ai spus până la mine;
Dar ce înseamnă "a iubi" abia acu-nţelegi:
Numai eu ţi-am predat iubirea pas cu pas,
Fiindcă numai eu ştiu cum meriţi să fii iubit
Şi numai tu mă vezi dincolo de măşti şi sulimanuri!
Pentru ce simţim noi, nu s-au născut cuvinte,
Pentru ce dorim noi, n-a fost creată-o lume,
Pentru ce cuplu formăm noi, nu există mariaj,
Totul e prea banal pentru simbioza noastră!
Între noi e o veşnică luptă cu bulgări de zăpadă,
O bătaie cu perne, un duel de cuvinte,
Ce ne despart zilnic, dar ne unesc permanent,
Într-un perpetuum colorat, într-un carusel muzical,
Iubirea ce nu seamănă-a iubire
Şi nu seamănă cu nimic din ce există,
Ne topeşte lent, dar flacăra ei ne ţine-n viaţă,
Despărţiţi... dar totuşi, strâns uniţi!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele timpului

Trecut-au multe primăveri
Şi vor mai trece încă.
Vom obosi în multe veri
Sătui de-atâta muncă.

Toamnele ne vor bruma.
Va trece timpul peste noi.
Anii ce-i vom aduna
Amprente vor lăsa pe noi.

Cu iernile ne vom lupta
Fără să ştim cine învinge.
Să ne opunem n-om putea
Şi peste noi, ele vor ninge.

În zbor trec multe primăveri.
Verile o iau la goană.
Trec toamnele parc-au fost ieri.
Iernile vor da năvală.

Primăveri, ne-au înflorit,
Verile ne-au ofilit,
Toamnele ne-au cărunţit,
Iernile ne-au zăpezit.
Sufletul a obosit,
Corpul a îmbătrânit,
Ajunge cât am trăit.
Timpul nostru s-a sfârşit.

poezie de Dumitru Delcă (21 octombrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninge...

Ninge peste mine, ninge ca-n poveşti,
Mă topesc în faldul umbrelor lumeşti.
Şi mi-e dor de mâna gândurilor tale,
Tot altarul nostru strigă în petale.

Nu mai ştiu nici ora care să te-aducă,
Te-ai pierdut în toamna visului-nălucă,
Mi-este gri în sânge şi te-aştept sfioasă,
Ninge cu iertare din iubirea noastră.

Suntem două unde ce nu s-au văzut,
Două cânturi-sfere care au tăcut,
Mi se face moarte-n gleznele cărunte
Şi-ţi adorm privirea-n triste amănunte.

Te iubesc de-o eră şi încă pe-atât,
Ninge-mă în clipa zborului durut,
Mi-este teamă iarăşi de plecări de humă,
Vino să petrecem într-un fulg de spumă!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

10 august

Să mai răsară-o primăvară,
În satul nostru fără câini,
De două mii de ani e toamnă,
Nedemnii se tot vor stăpâni.

Penalii să se ducă-acasă,
Ne-am săturat de infamii,
Vrem adevărul pus pe masă
Pentru-ai noştri dragi copii.

Să ne mobilizăm cu toţii,
Să milităm pentru dreptate,
Să anihilăm netoţii,
Care ne-atacă pe la spate.

Un 10 august să răsune
Şi forţele să ne unim,
Dorim integra naţiune,
În care liberi să murim!

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

acasă, oamenii tăcuţi
au simplitatea înscrisă în gesturi mărunte,
palmele lor bătătorite vorbesc despre grijile peste care s-au culcat stelele aburinde,
mersul lor aşezat pregăteşte creanga de brad
pentru lumea de apoi,
colindele frâng cerul din care se prelinge dorul de cei care s-au dus,
încă un an îşi pune pecetea peste frunţile lor
încreţite de curgerea timpului, înfiorător de năvalnic,
casele par mai mici, cu ochii mijiţi către soarele palid,
iar fulgii firavi cern linişte pentru încă puţin...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Văd oameni revoltaţi că roboţii înlocuiesc multe job-uri pe care le au acum oamenii. "Vaaai, ajungem să trăim între roboţi!" Noi trăim deja într-o lume în care oamenii sunt roboţi. Mă întreb cum de nu se revoltă aceşti oameni atunci când un om merge 12 ani la şcoală, apoi mai câţiva la facultate şi apoi îşi petrece 10-12 ore pe zi vânzând la Kaufland, sau făcând munci care îi irosesc, unii poate pentru tot restul vieţii. Da, milioane de job-uri vor dispărea peste noapte şi vor fi înlocuite de tehnologie, inteligenţa artificială şi roboţi. Multe din job-urile pentru care facultăţile îi "pregătesc" azi pe tineri nu vor mai exista în 5-10 ani. Asta lasă loc job-urilor şi ocupaţiilor care necesită ceva ce Ai-ul, tehnologia şi roboţii nu vor avea prea curând: suflet. Şi dacă psihologia este la origini ştiinţa despre suflet, pregăteşte-te pentru o lume în care psihologia şi vocaţia sunt noua religie.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nouă ne venea să intrăm în pământ, când zicea: "Măi domnule!"şi se uita urât la noi. Îmi aduc aminte ce zarvă a fost când, într-un rând, s-a zvonit că pe Domnu nostru are să-l mute într-o altă comună, peste Siret. Ne-am strâns sara toţi băieţii, am vorbit, unii plângeau, şi am luat o hotărâre mare, să ne ducem şi noi cu Domnu peste Siret. Dar Domnu nu s-a dus nicăieri; a rămas acolo pe pământul nostru; şi în pământul nostru l-au şi îngropat.

Mihail Sadoveanu în Domnu' Trandafir
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare despre zădărnicie

Iubite, se scutură salcâmii în ploaie de miresme.
Ireversibila clipă mă taie pe creştet c-o întrebare adâncă-
Dacă povestea luminii de noi ne-a sculptat zădărnicia curgerii definite,
atunci cum am mai putea reclădi zborul unei iubiri adevărate?
Vezi, dintre toate câte sunt pe pământ, cel mai aprig
e dorul de minunile trecute prin sângele nostru bătrân...
(Mai ştii când ţi-am spus că Cioran afirma că-n viaţă nu poţi înainta
decât regresând în amintire?)
Aşa a fost, iubite şi cu visul nostru ucis în muntele singurătăţii ce
mi-am ales.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Te văd, priveşti la ceasul vechi agăţat pe perete,
scorojit de însingurare şi doruri ascunse...
Ai vrea să opreşti timpul
la o secunda perfectă...
în care să ţi se taie răsuflarea...
chiar de ultima secundă ar fi...
ultima clipa a vieţii ăsteia ruginite de umezeala lacrimilor...
La secunda aceea perfectă, să oprim toate ceasurile.
Rotim împotriva lumii de-o cheiţă năstruşnică...
ca să-l dăm înainte...
În speranţa că începe o altă clipă,
o clipă care ne înfăşoare pe-amândoi
într-o singură bătaie de inimă...
Clipă fără legi... în care timpul se măsoară doar în respiraţii furate lumii...
Dar e la fel... seacă şi şubrezită de timp şi de oameni grăbiţi...
Răsucim... răsucim... până ne ia foc pielea...
parca aşteptând viaţa viitoare...
Aş vrea să împart cu tine una din acele secunde... şi-atât...
Să... ni se taie răsuflarea într-un singur ticăit de ceas...
fără reguli şi legi...
Nu vreau să aştept până când
când toate ceasurile vor bate peste ochii închişi
şi mâinile reci...
iar timpul nostru, demult apus.
Dacă te temi de legile oamenilor, ale lumii...
Tu nu trebuie să faci nimic
le voi încălca eu pe toate...
Ce-mi pasă mie,
câtă vreme le încalc frumos?
Voi respecta doar legile iubirii...
Şi mă voi aşeza la poalele munţilor care plângeau între apus şi răsărit... împărţindu-ne...
Şi te voi aştepta,
Te voi aştepta cuminte...
cu ceasul inimii mele în mâini.
Şi vei veni... ştiu...
În acea secundă perfectă...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!