Umbră în eter

Am vrut să-ţi construiesc altare,
Eu însămi m-aş fi pus ofrandă,
Dar tu mi-ai oferit spre alinare,
Un zâmbet măsluit de-otravă.

În timp ce îţi sculptam ferestre,
În orizontul mării străvezii,
Mă alungai, fără să-ţi pese,
În alte graiuri plumburii.

Eram numai o gravă simfonie,
Pe clapele-unui destin hingher,
Şi totul fuse-o nebunie,
Căci tu plecaseşi, umbră în eter.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul din umbră

Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te ştiam: frumoasă;
Erai la uşa mea, sunând,
Şi te-am poftit în casă.

-De ce eşti trist? – m-ai întrebat –
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu eşti doar o umbră.

-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în braţe să mă iei,
A vrut să-ţi fie bine.

-Greşeala ei, greşeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.

Acum şi-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot să-ţi fiu
Decât o amintire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş pierde...

Dacă m-aş pierde într-un fulg de nea,
te-aş săruta
în fiecare dimineaţă din care-ar ninge
dragostea...
Dacă m-aş preschimba într-o frunză arămie
de toamnă târzie,
aş şuiera prin vântul durerii tale
numai inima mea
să-ţi fie veşnică stea..
Dacă în muguri de fericire aş renaşte
primăvăratic
lângă sufletul tău singuratic,
aş fi eu...
Dacă în aripa mea stângă
ţi-ai anina,
din nou, zborul,
ai afla serafica înălţare
spre soare
mereu...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu m-ai cheltuit

N-am vrut să-ţi dau totul
era ca şi cum
m-aş fi dezgolit definitiv, m-aş fi descărnat
când trupul mi-ar fi fost rănit de mângâieri trufaşe
rămas cu ochii trişti de ciută între vânător şi vânat

N-am vrut să ştii totul
numai aşa
nu m-ai cheltuit
(e atât de puţin mister în lume...)

poezie de Marieta Căprăruşi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Am uitat să-ţi mai spun că tristeţea mi-e soră de cruce,
Încă din clipa naşterii mele am primit ceea ce alţii s-ar îngrozi să cunoască,
Unii au crezut că pe umeri m-apăsa nenorocul,
Ori blesteme adânci mi-au atins inima,
Nimeni n-a ştiut câtă luptă m-a încăput în tăcere,
Cât cer s-a sfârşit pentru mine într-un timp fără margini,
Aş fi vrut să-ţi repet filmul durerii din pelicula căreia
Răstignirea se zbătea să nu piară,
Îmi privisem retrospectiv carnea înecată de spaime,
Dar pe tine nu te-am mai găsit în pridvorul
Cu îngeri de-o zi...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copilul nimănui

COPILUL NIMĂNUI

De ce-ai plecat fără să-mi spui
o vorbă de alinare?
Să fiu copilul nimănui,
cu-a lumii stigmatizare?!

M-ai lăsat, fără să-ţi pese,
când nu învăţasem să scriu.
Mai târziu, din interese,
voiai alăturea să-ţi fiu.

Nu-mi doream avere mare
ori susţinere bănească,
ci caldă îmbrăţişare
de iubire părintească.

Paşii pe cărarea vieţii,
Dumnezeu să mi-i îndrume,
mă rugam la miezul nopţii,
când eram singură-n lume.

Cum am crescut, n-ai vrut să ştii,
când te-ntâlnesc, să nu te ştiu.
Aveam la masă-n orice zi,
gustul sufletului pustiu.

Tată mi-ai fost în suflet frânt,
prin vremuri rele bune,
să nu uit, cât sunt pe Pământ,
că n-am tată, cui a spune.

Drama vieţii trecătoare
în vremelnicia sorţii,
voi duce cu resemnare
prin eternitatea morţii.

*Prima poezie scrisă în adolescenţă

Maria Filipoiu

poezie de Maria Filipoiu din Copiii - muguri de suflet
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă rog să-Ţi fiu

Mă rog să-Ţi fiu un vas ales de Tine,
să foloseşti din plin viaţa mea
spre slava Ta, spre tot ce este bine,
să fiu al Tău întreg pe veci aş vrea.
Mă rog, Isus, ca ochii mei să plîngă
numai de dragul Tău cît voi trăi,
viaţa mea de Tine să se strîngă
şi numai voia Ta s-o ştiu grăi.

Doresc, Isuse, scumpa mea Comoară
şi preţiosul meu Mărgăritar,
să-Ţi pot purta şi eu a Ta povară,
să-Ţi fiu şi eu alături pe Calvar.

Ajută-mă, căci făr' a Ta putere
şi fără harul Tău nimic nu pot;
nu sunt nimic, nimic e slaba-mi vrere,
ci numai Tu şi Harul Tău e Tot.

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Divină

Oriunde gând mi-absoarbe trup
Şi ochi, din trupu-mi, iau lumină,
Eşti numai tu! Timp ce-am, mi-l rup
Să-ţi fac eternul dar... Divină!

În visul zilei te am sor
Şi-n nopţi, lunatic, stau planton
Să-ţi fiu de scut şi eu să mor...
Să te apăr, chiar de rău-i zvon.

Sunt tot un cald fluid, mă curg
De mintea mi te dă adiere.
M-aş face cum pământ în amurg;
Să mă arzi, soare, de plăcere!

Doar rază de ţi-ai îndrepta
Din mijlocul caldului iris,
Pe veci aprins m-aş aluma...
Mi-ai fi eternul, din vis... Vis!

De ce oare exişti, din cine
Te-ai pogorât ca o cometă
Şi cum de eşti al lumii bine
Doar tu... şi singura-n planetă?

Mă rog la îngeri să-ţi păzească
Sufletul şi timp să-ţi ţină
În puful lor; să nu-l rănească
Nici secole trecând... Divină!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am vrut cu Tine

Am vrut cu Tine să fiu de mult
Am vrut pe Tine să Te ascult
Am vrut ştii bine să fiu a Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.
Eram o frunză, Tu m-ai cules
Stăteam în lume, Tu m-ai ales
Mi-ai pus pe frunte pecetea Ta
De-aceea, Doamne, nu mă uita.

Răsare luna se-ascunde-n nor -
Flutur de noapte Te-aştept să zbor
Ţine-mă, Doamne, în mâna Ta
Tremur de aripi, nu mă uita.

Numai la Tine să vin am vrut
Numai pe Tine Te-am cunoscut,
Ia-mă cu Tine în casa Ta
Să-Ţi fiu mireasă, nu mă uita..

poezie de Adriana Cristea (7 iulie 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-ai ascuns visele într-un crâmpei de zâmbet firav. Cu picioarele goale, încă sărutând umbra chipului tău, oglindit în apusul razelor străvezii, caut să-ţi sorb apele gândurilor.

Andreea Palasescu (7 august 2016)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gând către tine

Te aştept de mult pe aici,
Chiar frunza umbrei tale pică,
La cotituri de clipe reci,
Mănunchi de gânduri se despică.

Nu mai am timp pentru poveşti
Şi bruma dintre noi m-apasă,
Printre cărări aşa lumeşti,
Uitarea şi-a brodat cămaşă.

Trec păsări spre un alt ţinut
Şi-n armonia nopţii caste,
Îmi joc destinul ce-am avut
A-l scrie spre a-l recunoaşte.

Nu mai sunt eu, deşi aş vrea
Să-ţi vântur iar lumini de stele,
Sunt umbra care te iubea,
Atunci când toate ţi-erau grele.

Nu are rost să te opreşti
În pragul care-a plâns de doruri,
Eşti fraged şi tăcut te-ndrepţi,
Să-ţi joci sarcastic alte roluri.

Adio, deşi vreau să vii
Şi atât de mult mă doare,
Din visul nostru de copii
S-a scuturat ultima floare.

E toamnă şi-i pustiul mat
Prin cărăruile de humă,
Din gândul sorţii alambicat
Un dor cu tine se cunună.

Rămâi acolo, sol celest,
E alb târziul pentru mine,
Trecutul e-un prezent funest,
Căci nu sunt eu fără de tine.

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua unei mame

În poala ta aştept de-atâta vreme,
E obosit şi doarme-al tău destin,
Măicuţă,-ţi fac sărate, lungi poeme,
Ţi le recit şi-adorm şi eu puţin.

Am să te port de mână până-acasă,
Căci cerul ei demult e fără stele,
Stau toate căzătoare-aici pe masă,
Căci greu e fără tine printre ele.

Am să-ţi citesc cum îmi citeai odată,
Am să-ţi recit cum tu m-ai învăţat,
Un pic doar să-ţi fiu mamă şi tu fată,
Şi să-mi zâmbeşti în somnul alintat.

Şi am rugat vioara mea căruntă,
Să-ţi cânte-n visul tău un cântecel,
Ca tu măicuţă-n adormirea sfântă,
Să deschizi ochii somnului, cu el.

poezie de Mircea Trifu (7 martie 2016, Arezzo, Italia)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai ştiut

Tu mi-ai fost cântec,
când plângeam ca un copil.
Tu mi-ai fost sprijin,
când am fost disperată.
Tu mi-ai fost zâmbet,
când eram tristă şi supărată.
Tu mi-ai fost fericirea,
când eram pierdută în gânduri şi sufeream.
Tu mi-ai fost adevarul,
când în jur era numai minciună.
Tu m-ai învăţat multe în viaţă,
când eram neputincioasă.
Tu ai ştiut să-mi atingi sufletul,
când alţii au ştiut să mă rănească.
Tu ai ştiut ce e iubirea,
pe care mi-ai daruit-o mie.

poezie de Eugenia Calancea (4 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suferinţa ta

A pornit odată ca un mic simplu gând
Impus de un prieten cam flămând
Un gând ce avea să-ţi roadă inima
Şi sufletul, starea, mintea ta

Te uitai în jur, pe trepte lăcrimai
Oameni fericiţi, în jur, tu auzeai
Dar tot ce privirea-ţi arăta
Era numai suferinţa ta

Într-un moment de panică ai vrut să scapi
Trecutul tău, cu totul, să-l îngropi
Ai vrut de viaţa ta mereu să uiţi
Doar să vezi cum e să nu mai simţi

E atat de simplu să renunţi, să te dai bătut
Să priveşti în jos, să te arunci fără avânt
Este simplu să nu-ţi pese de ceva
Să nu crezi că eşti mai jos ca altcineva.

poezie de Costel Obadă
Adăugat de Costel Obadă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni (2)

am intrat ştiind că mă asculţi, aşa cum numai un tată iubitor o face
voiam să-ţi spun cât de însetat eram când mi-ai dat dulceaţa cuvântului
iar gura mea, pară de foc, striga într-una: mi-e foame, mi-e foame
şi tu mi-ai dat povara iubirii cu toată îndestularea ei
te-am rugat să-mi dai liniştea şi pacea uitării
dar tu mi-ai suflat duhul iertării şi regretul de a nu fi parte
mi-ai dat răsărituri şi apusuri, şoapte şi mângâieri
mi-ai arătat simplitatea în toată splendoarea ei
şi mai ales nu m-ai întrebat nimic
pentru că mă ştiai.
mi-ai dat încercări şi mi-ai aflat deznădejdea
mi-ai pus piedici în cale şi mi-ai netezit furia
mi-ai desluşit cât de dulce e aerul la prima suflare a dimineţii
şi cât de plăcută e moleşeala unei zile ostenite
mi-ai dat cuvântul ştiind că voi trăi în el
căci numai cu el pot ridica scară la cer
despărţindu-mă de urma lăsată

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Personificare

Trăim laolaltă de multă vreme,
Singurătate
Zaci în inima mea de ani
Mi-ai hrănit-o şi încolţit-o
Fără să-ţi pese de nimic.
Eu te-am gonit, dar n-ai vrut să pleci
Şi într-un fel mai bine c-ai rămas
Tu! Ai făcut ca apusurile sângerii
Să nu fie triste,
Ci melancolice.
Dar..., singurătate,
Eu te-am primit,
Te-am voit şi nu regret
Căci cu tine m-am înfrăţit.
Acum... însă... ia-ţi zborul
Fâlfâitul aripilor tale
Îmi vor reda speranţa şi bucuria.
Aşa că, în seara aceasta,
Draga mea
Ne vom despărţi
Şi nu vom mai păşi
Pe treptele întunecate ale nopţii,
Ce duc spre bucurie şi durere
Mult iubita mea singurătate!
Te anunţ că, în pragul inimii mele
A răsărit un ghiocel
Scăldat în raze de lumină şi căldură
Ce va creşte, va înflori
Şi mă va călăuzi
Spre tărâmul de vis al iubirii.

poezie de Elena Buţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am fost...

Mi-ai fost şi muză, dar şi scuză –
De-a-mi lăsa sufletul pătruns...
Ai fost şi râset, dar şi plâns,
Ţi-am fost "muşcat de buză".

Mi-ai fost şi lună, dar şi soare,
Mi-ai luminat întreaga nebunie...
Ai fost tristeţe, dar şi bucurie,
Ţi-am fost ce ai vrut la picioare...

Mi-ai fost şi înger, dar şi necurat,
M-ai luminat, dar şi întunecat...
Ai fost bordei, dar şi palat...
Ţi-am fost ce am, ce ai visat.

Mi-ai fost gând negru, dar şi alb,
Mi-ai fost şi ploi, şi curcubeu...
Ai fost şi "noi", şi "tu", şi "eu",
Ţi-am fost ce ai avut mai dalb.

Mi-ai fost şi minus, dar şi plus,
Ne-am înmulţit, ne-am împărţit...
Ai fost şi nou, dar şi-nvechit,
Ţi-am fost ajuns şi neajuns.

Mi-ai fost şi-ntreg, dar şi pustiu,
Complici ne-am fost în toate...
Ai fost şi viaţă, dar şi moarte,
Ţi-am fost ce nu o să-ţi mai fiu...

poezie de Andrei Ş.L. Evelin din Începuturi (7 septembrie 2019)
Adăugat de Andrei Ş.L. Evelin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare cerească

Am vrut să-ţi scriu o poezie,
Dar versul m-a abandonat,
Nici el nu poate să descrie
Ce iarnă grea ne-a condamnat.

Am vrut să-ţi spună trandafirii
Câtă durere-i pe pământ,
Dar azi e ziua nemuririi
În cer, în doruri şi-n cuvânt.

Am vrut să-ţi las un vers din soare
Aşa cum tu ai fost mereu,
În ceruri azi e sărbătoare
Şi-a lăcrimat şi Dumnezeu.

Am vrut să-ţi cânte primăvara,
Dar anul ăsta n-a venit,
N-am versuri să descriu povara
Şi iarna care ne-a lovit.

Am vrut să-ţi scriu o poezie,
Să urce ea la cer apoi,
Dar azi serbăm o veşnicie
Ce a rămas să plângă-n noi.

poezie de Alexandra Mihalache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Depresiv

Am suflet nor,
Sunt trist de plumb.
Gândesc să mor...
Mi-am pus în gând.

N-am meteor
Şi ceru-i plin...
Sufoc în dor,
Mă sting în chin...

De singur... zac,
M-au lăsat toţi;
Ca-necu-n lac
Când ştii să-nnoţi!

Mai am o şansă...
Dă-mi semnal
Să ies din transă,
Din letal...

Un colţ de zâmbet,
O esenţă,
Tremuru-ţi, zumzet
D-existenţă.

De mă refac
Să-ţi fiu covor,
Poţi să mă calci
Şi să-ţi fiu zbor.

Umbră să-ţi fiu
Îmi e de-ajuns...
Talpa să-ţi ţiu,
De toc străpuns!...

Doar să mă ai
Să mor de tine
Să-ţi faci alai...
Din mii... de mine!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lasă-mă femeie

Lasă-mă, femeie, să mă închin în faţa ta,
Căci fără tine lumea un pustiu ar părea.
Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut piciorul gol,
Căci fără tine dorul nu ar mai fi dor!

Lasă-mă, femeie, să-ţi sărut buzele tale dulci,
Căci fără tine zilele sunt prea scurte şi nopţile prea lungi.
Lasă-mă, femeie, să-ţi admir chipul tău divin,
Căci fără tine soarele ar lumina mult mai puţin.

Lasă-mă, femeie, să-ţi mângâi palmele tale moi,
Căci fără tine pământul ar fi pustiit de vânturi şi inundat de ploi!
Lasă-mă, femeie, glasul tău blând să-l ascult,
Căci fără tine începutul nu ar avea niciun început.

poezie de Vladimir Potlog (6 martie 2023)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cărarea vântului

Când m-am făcut cărare spre limpede izvor,
Nu mi-ai călcat pe pietre, nu mi-ai strivit din dor,
Căci n-ai ştiut de truda – din suflet când le-am scos
Şi mi-a rămas cărarea pustie de folos.

M-am preschimbat în munte cu gândurile-n cer
Şi-am aşteptat să treacă zăpada şi să sper
Că-ţi vei dori urcuşul spre culmi pierdute-n nori,
Dar codrii de la poale ţi-au fost neprimitori.

Şi-am zis atunci: "Pădure, pădure-am să mă fac,
Să pot să-ţi fiu răcoare, să-ncerc să-ţi fiu pe plac.",
Dar paşii tăi, cu teamă, îndat-au ocolit
Tot verdele prin care potecă ţi-am croit.

Mi te-am dorit aproape şi m-am topit în vânt,
Să-ţi vin pe neştiute, să nu te înspăimânt
Cu adierea-mi blândă în visul tău târziu,
Să te sărut pe umăr şi numai eu să ştiu.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!