Cântai cam lung scumpa-mi Doină și parcă nu mă puteam despărți de ea! Mi se părea că miliardele de stele și steluțe ce se uitau la mine din mare sclipeau ves...
Cântai cam lung scumpa-mi Doină și parcă nu mă puteam despărți de ea! Mi se părea că miliardele de stele și steluțe ce se uitau la mine din mare sclipeau vesel-unduioase, precum era și inima mea, cufundată întreagă în mlădioasele acorduri a Doinei, ce iarăși mi se părea că nu o cântasem cu atâta simț ca acum.
Ciprian Porumbescu în jurnal (1882)
Adăugat de Simona Enache
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.