Dezîmpovărarea

Mă despoi de ţepii vremii, încrustări de ploi pe floare,
Mă dezic de rug cu neguri, încordat e să pocnească;
Mă dezbrac de lupii genii ce-au zăcut pielii ninsoare
Şi mi-apropii zorii zilei, lungi otrăvuri să sfârşească.

Mă despoi de hoarde oarbe ce-am zis: - Doamne-s trandafirii!
Mă dezic de roşul negru ce mi-a adumbrit zefirii;
Mă dezbrac de adâncimea fără leac în dezertare
Şi-o să scriu versuri pe aer cu-oglindire-n cai de mare.

Mă despoi de mine toată, de hidoasele-mi iubiri,
Mă dezic de risipirea îngerilor falşi Luminei;
Mă dezbrac de neştiirea c-am avut prevară-n firi
Şi mă scot de la blestem cum că i-aş fi soră Vinei.

Mă despoi de harul beznei, spulber deşirat corneei,
Mă dezic de planul umbrei cu sălăşluire-àripei;
Mă dezbrac de cataclisme ce-mi pun piedici la condei
Şi mă dau cu ochii-închişi neputreziciunii Clipei.

Mă despoi de roua-n două jinduind la cea întreagă,
Mă dezic de timpii vechi ce mi-au smuls alb de sub vulturi;
Mă dezbrac, jelindu-mi plânsul, de pădurea mea cea vagă
Şi-mi încredinţez ţărână unui CRESCĂTOR DE FLUTURI.

Mă despoi de bobul fricii, gândul veşnicirii sumbre,
Mă dezic de la trişori, sfinţii-aceia cu trup noapte;
Mă dezbrac de hiroshime, cenuşarele din umbre
Şi-mi veşmânt lutu-n firesc, viu în poame, spice coapte.

poezie de Cipriana Tanu din Les fleurs de la tendresse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dezbrac de toate relele

De veşminte te dezbrac,
cu gându-mi delicat în flori te-mbrac.
Te dezbrac de toate relele,
de toate visele şi sfredelul-rusaliilor
acumulate pe parcursul anilor.
Îmbrăcat de margarete şi maci,
poţi vedea sub candoarea petalelor,
urmele buzelor şi frenezia florilor
din infloriri confuze si lungi
în vârtejuri de vânt,
înainte de-a le coborî în cuvânt,
cu stelele înfrânte, lipsite de-avânt,
în extazele unei nopţi de dor prăbuşit
şi a unei zi fără sfârşit...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adam

Dezic, şi mă dezic de tot ce am.
În fapt, ce vrea să-nsemne a avea?
Sunt singur. Sunt căzut. Sunt ha'adham*.
Şi lângă mine stă femeia mea.
Ca ins primordial în Paradis,
N-am ascendenţă. Cât despre urmaşi,
Vrăjmaşi îşi sunt. Şi mie-mi sunt vrăjmaşi.
Urmaşii mei trupeşti m-au compromis.
Iar Eva, dăruită de Acel
Ce m-a creat, e-un dram din trupul meu.
Un unic trup clădim în Dumnezeu.

În lume, deci, suntem doar eu şi El.

_____
*ha'adham (ebr.) – omul de pământ.

poezie de Eugen Dorcescu din Elegiile de la Bad Hofgastein (26 septembrie 2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dezbrac, femeie

de toate frunzele
să-mi fii etern evă
să te privesc întreagă
să mi te împletesc în suflet
să te supun clipei cu sălbăticie
tu nu te lăsa
luptă
domesticeşte-mă
dar lasă-mi cărări de întors
prin labirintul fierbinte
unde niciodată nu caut dezlegarea
doar mă afund cu dorinţă
spre înainte
mereu înainte
ca într-un amăgitor joc
de-a cercul

te dezbrac femeie
de toate pădurile
de absolut toate poienile
apoi ca dintr-un neant în alt neant
fără disperare
mă înec în tine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui cămătar

Deşi despoi pe toată lumea,
Ca să devii mai mulţumit,
Nu vei putea să iei vreodată
Cămaşa celui fericit.

epigramă de Sofronie Ivanovici din Epigramişti români de ieri şi de azi (1975)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa secretă când despoi un trandafir este de a găsi sub petale un trup de fată...

citat celebru din Lucian Blaga
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dezbrac cu privirea

Te dezbrac cu privirea
De fiecare celulă.
Trec prin lavă de sânge...
Îţi prind sângeri de mână.
Trandafiri în privire,
Ca un vis încolţesc.
Eşti lumină şi înger!
Oh, ce mult te iubesc!
Te îmbrac în privirea-mi
Şi cu ea te sărut,
Catifea de lumină,
Din lumină-ai crescut.
Trec săruturi spre mâine...
Un sărut te-am aflat.
Sufletu-ţi, far în noapte,
Noaptea mi-a luminat.
Trec quasari prinprejuru-mi,
Nemilos mă lovesc.
Prin furtuni, trec lumină...
Tot mai mult te iubesc!

poezie de Rodica Nicoleta Ion din ROGVAIV-ul stărilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când nu pot să mă dezic
Nici să mă contrazic
Pentru ca să iasă bine
Fac abstracţie de mine.

catren de David Boia (21 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi dezbrac cuvintele

îmi dezbrac cuvintele de pietre şi ape
ajung la tine cu litere curate
pot aprinde cu ele o utopie
în care tainele se strâng în braţe
într-o pată de lumină respirând în voie
fără apăsare

îmi visez aripile rămase la tine acasă
ştiu că exişti acolo dar eşti în altă parte
şi sunete domoale plutesc în depărtare
printre fisuri de argint neinventate
plutind în timpul de nisip

şi pentru că există jos
există genunchi
loviţi de alte aripi trecând în zbor
şi o pană de vultur mă taie în două
o parte-s în aer
o parte-s de plumb

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamele nu se dezic niciodată de copiii lor, nici chiar în cele mai terifiante împrejurări.

Oleg Serebrian în Pe contrasens (20 martie 2021)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascador între două lumi

În
fine

Mi-a
reuşit
o
cascadă

Dezbrac
din
priviri

Orice
zăpadă

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalm

O durere totdeauna mi-a fost singurătatea to ascunsă,
Dumnezeule, dar ce era să fac?
Când eram copil mă jucam cu tine
şi-n închipuire te desfăceam cum desfaci o jucărie.

Apoi sălbăticia mi-a crescut,
cântările mi-au pierit,
şi fără să-mi fi fost vreodată aproape
te-am pierdut pentru totdeauna
în ţărână, în foc, în văzduh şi pe ape.

Între răsăritul de soare şi-apusul de soare
sunt numai tină şi rană.
În cer te-ai închis ca-ntr-un coşciug.
O, de n-ai fi mai înrudit cu moartea
decât cu viaţa,
mi-ai vorbi. De-acolo unde eşti,
din pământ ori din poveste mi-ai vorbi.

În spinii de-aci, arată-te, Doamne,
să ştiu ce-aştepţi de la mine.
Să prind din văzduh suliţa veninoasă
din adânc azvârlită de altul să te rănească subt aripi?

Ori nu doreşti nimic?
Eşti muta, neclintita identitate
(rotunjit în sine a este a),
nu ceri nimic. Nici măcar rugăciunea mea.

Iată, stelele intră în lume
deodată cu întrebătoarele mele tristeţi.
Iată, e noapte fără ferestre-n afară.
Dumnezeule, de-acum ce mă fac?
În mijlocul tău mă dezbrac. Mă dezbrac de trup
ca de-o haină pe care-o laşi în drum.

poezie celebră de Lucian Blaga din În marea trecere (1924)
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inscripţie pe o bancnotă

Ah, fire-ai tu, fiţuică ruptă,
Că veşnic duc cu tine luptă!
Îmi fugi din palmă şi ursuză
Îmi smulgi paharul de la buză,
Îmi furi iubirea, mă despoi,
Copiii-mi ţii flămânzi şi goi.
Îi laşi pe gâzi să-şi bată joc
De mine, om fără noroc.
O, cum în pumni i-aş mai lua,
De n-ar fi fost puterea ta,
Pribeag de nu mă alungai,
Să nu-mi mai văd străbunul plai.

poezie clasică de Robert Burns, traducere de Igor Creţu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sclipire de Divin

Aş vrea să mă dezbrac de mine
Până la ultimul veşmânt.
Pe rând, le las să cadă pe podele
Ca să descopăr că sub ele...
Nu mai sânt!

Şi-aş vrea ca să-ncetez să mă mai caut,
Căci m-am pierdut pe când încă eram
O tulbure şi vagă amintire
A unei umbre, pală licărire,
Un abur desenat pe geam...

Şi-apoi, asemeni unui vas din templu
Umplut cu undelemnul cel mai fin,
Aş vrea ca să mă umpli de iubire
Şi să mă regăsesc într-o sclipire
De Divin!

poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş vrea...

Aş vrea să mă dezbrac
de piele,
în clipa plină de durere!
această senzaţie stranie
apare din sentimente certe,
spunându-mi clar
că pielea-i doar un înveliş,
ce ţine strâns şi-încorsetat
al meu suflet supărat,
ce-ar vrea să zburde
peste poienile cerurilor,
ţinându-se de mână cu inima lor,
ce pată roşie i-ar da
şi norii gri ar lumina!
aştern pe-o pagină din piele
imagini calde, din Lumină,
ce cad pe-o muchie terestră
şi-o integrează-n infinit!
Aş vrea să mă dezbrac de piele,
de haina ce ţine strâns
nişte organe prea cuminţi,
ce îşi doresc să fie independente,
să poată zbura spre luminiş,
conduse de sufletul-pereche!

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt o naivă! Nu ştiu ce văd bărbaţii la mine când mă dezbrac.

citat din Anne Nicole Smith
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Liberală

E crezul meu şi nu-l dezic:
În viaţă ca şi-n epigramă,
Tot Mircea Quintus mi-e amic...
La cataramă.

epigramă de Traian Gărduş din Caleidoscop epigramatic (decembrie 2000)
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am sa te uit

Am sa te uit, te sterg din minte
Si de iubire ma dezbrac,
Si de plang, de nu-s cuminte
Ii spun inimii c-am alt leac

Am sa te uit, am sa reusesc
Am sa te uit, má hotarasc
Apoi ma jur ca te urasc,
Dar inca stiu ca te iubesc

Am sa te uit, am s-o fac
Nu te mai vreau, nu te mai plac
Si-n fiece zi mi-aduc aminte
Ca de te uit, tot mi-esti drag.

poezie de Amelia Florentina Glava (29 iunie 2018, Asturias, Spania)
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Priveghiul"

De prietenii nu mă dezic,
Ţin la tradiţii negreşit
Şi-azi noapte, nu am ocolit,
"Priveghiul" unui bun amic
Acolo, de la mare, mic,
Am petrecut şi-am chefuit,
Părea şi "mortul" cherchelit,
Şi vesel tare, nu un pic
Se jubila cu pompă mare,
Ca la orice aniversare
Şi-al său "priveghi", ca o poveste,
Urma o straşnică povaţă:
Oricare om în lume este,
Un mort, ce-i temporar în viaţă...

sonet epigramatic de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Oarecum sonate (2011)
Această poezie face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudat. Analizându-mă, simt o relaxare a nervilor, o spargere de diamante. Senzaţia că gesturile sunt sacre se dizolvă. Gesturile sunt sacre? Vreau să le despoi de sacralitate. Eu, care sunt aşa o transcendentală, eu sunt înfrântă de gesturi. Acord importanţă gesturilor. Gesturile sunt ultimul meu duel cu viaţa. Pe planul imaginaţiei, stăpânesc. Pe planul experienţei, mă tem.

Anais Nin în Incest
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua lenei

De mă-ntreabă oarecine,
Cum de m-am "scăpat" pe mine?
Îi răspun: n-am ce să fac,
Mi-e lene... să mă dezbrac...

epigramă de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!