Te dezbrac, femeie

de toate frunzele
să-mi fii etern evă
să te privesc întreagă
să mi te împletesc în suflet
să te supun clipei cu sălbăticie
tu nu te lăsa
luptă
domesticeşte-mă
dar lasă-mi cărări de întors
prin labirintul fierbinte
unde niciodată nu caut dezlegarea
doar mă afund cu dorinţă
spre înainte
mereu înainte
ca într-un amăgitor joc
de-a cercul

te dezbrac femeie
de toate pădurile
de absolut toate poienile
apoi ca dintr-un neant în alt neant
fără disperare
mă înec în tine

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am învăţat în sfârşit să râd precum dacii

acum sunt pregătit
să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc
privind lumea la microscop
caut doar vârfurile
de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii
pentru veşnicie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi las inima pe spate într-un hohot liber

nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte spre singurătate
în locul unde sunt în sfârşit învingător
este doar un nebun de negru şi un turn rece
aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea
apoi înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele doar aşa
ca să găsesc un sprijin înălţimii
steaua polară încă se mai crede regina nopţii
iar afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
nici înaripaţi nici cu potcove de 99 de oca
dar zboară totuşi pe orice himeră

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi cireşii înfloriţi sunt perfecţi

ca şi cerul sub care mor samuraii
pentru a nu mai exista niciodată dezonoare
deşi între două războaie pierdute
câştigătoare este doar pacea
poate şi fluturii de pe un câmp cu margarete
sau liniştea imensă de sub pătura pământului
înainte de a-mi lăsa din nou iarba să crescă
din inimă din ochi din toate lacrimile

fericirea că în sfârşit nu mă mai doare nimic
precum şi sentimentul că între doi paşi de furnică
este loc de atâta nemărginire cât să-i spun dumnezeu
nu pot decât să facă timpul imponderabil
iar toate clipele atunci se vor naşte rotunde
din lacrimi de înger sau de mamă
şi cele care vin şi cele care pleacă

trebuie doar un suflet care să le consume liniar
înainte de a redeveni nemărginite

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te dezbrac de toate relele

De veşminte te dezbrac,
cu gându-mi delicat în flori te-mbrac.
Te dezbrac de toate relele,
de toate visele şi sfredelul-rusaliilor
acumulate pe parcursul anilor.
Îmbrăcat de margarete şi maci,
poţi vedea sub candoarea petalelor,
urmele buzelor şi frenezia florilor
din infloriri confuze si lungi
în vârtejuri de vânt,
înainte de-a le coborî în cuvânt,
cu stelele înfrânte, lipsite de-avânt,
în extazele unei nopţi de dor prăbuşit
şi a unei zi fără sfârşit...

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmi sunt din ce în ce mai străin

în oglindă nu mai zăresc copilăria
nici liniştea nici zbuciumul
nici măcar ultimul scrum
doar un palid sentiment de tip deja vu
cu un om răsucind cărări albe
când spre nicăieri
când spre cine ştie ce mister

mă înec cu mine însumi
într-o sufocare din ce în ce mai perfectă
lacrimă neagră lângă altă lacrimă
din care îmi mai scriu scrisori
ca să nu-mi uit numele
ca un ecou întors pe dos
dintr-o altă zi de 12 iulie
poate dintr-o pădure cu fluturi albi
sau poate doar din copacii tăiaţi
între două cuvinte de-alint
şi-o promisiune

unde doamne-iartă-mă să mă mai caut
cui să-i cer să mai fugă din visul meu
parcă din ce în ce mai scorojit
la intersecţia cu umbra mea de om
cu mult înainte de ceaţa de azi
în care măgar mă pierd

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea tinde spre 0

aspiră dementă cu o constanţă demnă
spre nimic şi neantizare
dar o face cumva tridimensional
cum îşi caută firul de grâu spicul
ca şi cum l-ar căuta pe dumnezeu
chircit în momentul facerii
când articula particulele de infinit
la început ca pe o joacă de-a fluturii
apoi desăvârşind căderile de rouă
prin exerciţiul lacrimii

eu sunt poetul de nota zero
unde iubesc aşa mult cercul
locul acela din care se pot aşeza
toate cifrele ascuţite
născătoare de întrebări
dar şi toate cuvintele nerostite încă

poate de aceea mă tot mă străduiesc
să învăţ tăcerea
precum învaţă munţii să se ploconească
la întâlnirea cu cerul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poezia mea tinde spre 0

aspiră dementă cu o constanţă demnă
spre nimic şi neantizare
dar o face cumva tridimensional
cum îşi caută firul de grâu spicul
ca şi cum l-ar căuta pe dumnezeu
chircit în momentul facerii
când articula particulele de infinit
la început ca pe o joacă de-a fluturii
apoi desăvârşind căderile de rouă
prin exerciţiul lacrimii
.................................................
eu sunt poetul de nota zero
unde iubesc aşa mult cercul
locul acela din care se pot aşeza
toate cifrele ascuţite
născătoare de întrebări
dar şi toate cuvintele nerostite încă
..................................................
poate de aceea mă tot mă străduiesc
să învăţ tăcerea
precum învaţă munţii să se ploconească
la întâlnirea cu cerul

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate am învăţat în sfârşit să râd precum dacii

acum sunt pregătit să întâmpin toate dezastrele
nu mai clădesc aiurea baricade
nu mai vreau să obosesc privind lumea la microscop
caut în schimb vârfurile
de unde să văd totul ca în palmă
ca pe un destin gata desenat
ca pe o cărare fără alternative
înainte de a închide ochii pentru veşnicie

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu mor în fiecare dimineaţă

mă las apoi îngropat de realitate
de la inimă în jos spre rădăcină
să-mi caut seva prin măruntaiele pământului
defect profesional-desigur
minerul din mine nu a uitat întunericul
doar partea aceasta care se visa marinar
mai strigă cerului sufocarea vieţii
mă străduiesc să învăţ tăcerea
nu mai şoptesc nici ierbii dorinţa
desfac doar piatra-n patru să-i caut centrul
între timp mă întorc în mine
din ce în ce mai adânc
până la înec
să-mi găsesc în sfârşit atlantida
să desfac minunea minunilor
în atomi

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi de ceară se strivesc de asfalt

cu o anume indecenţă zgomotoasă
ca pe la un show păcătos
apoi îmi las inima pe spate într-un hohot liber
doar nu sacrific niciodată pionii inutil
fiecare jertfă e un pas înainte
spre singurătate
locul unde sunt în sfârşit învingător

aici amestec lacrimile într-un singur sens
să nu se taie fericirea asta atât de absurdă
după aceea înmulţesc cu doi fiecare gol alb
împletesc diagonalele să găsesc sprijin înălţimii
în niciun caz pentru steaua polară
doar nebunului de negru rătăcit în turnul rece
care încă se mai crede prinţesă

oricum afurisiţii aştia de cavaleri nu mai au cai
dar îndrăznesc să zboare pe orice himeră

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt fericit că pot număra stelele fără a fi dus la ospiciu

e felul meu de a da gaura clipelor
cu speranţa că infinitul va curge lin
impasibil
prin toate stările mele de agregare
prin toate
chiar nu am o evidenţă
sunt din ce în ce mai dezordonat
când sunt puf de păpădie în luptă strâmbă cu gravitaţia
când delfin în căutarea atlantidei
din când în când sunt zmeu în vreo poveste cu happy-end
iubesc cu şapte inimi din cele zece
dar nu uit niciodată şirul stelelor
număr şi număr
contabilizez şi aşez la dosar
fiecare cădere de stea
toate promisiunile făcute sub lună plină
pecetluite cu sărutări
fiecare dorinţă
fiecare dans
doar sunt cel mai fericit numărător de stele
lacrimile mele nu mai ştiu să curgă
sunt imponderabile

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca într-un etern joc de-a prinselea

uliul clipei aleargă bezmetic
după un stol de vise
pintr-un labirint de evadări succesive
prezentul încremeneşte aproape instantaneu
în felii colorate de trecut
iar realitatea e precum o libelulă răstignită
sub un geam de insectar
întind mâna spre ceva veşnic de neatins
dar de fiecare dată la doar o atingere
ca după un fel de resort de tip balansoar
aproape invizibil
care mişcă secundele la un viitor absolut

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu onor înainte spre neant, România Arm, prezintă:

mi se prezentau cu strângeri fierbinţi de mâini
toate onorurile
căzut din neant la datorie pentru patrie

salvat planeta de gunoaie
premiul pulitzer pentru negarea mea
prezentat în patru acte pentru fiecare punct cardinal
ba chiar condoleanţe pentru cel mai distins
mort în viaţă

toate acestea numai şi numai pentru meritele noastre

pentru dorinţe o scrumieră adâncă
sau o scorbură din trunchi de copac bolnav
din care să ies cenuşiu o pasăre phoenix
vă dau şi vouă ce a mai rămas din coajă

toate acestea numai şi numai pentru faptul că aţi sperat

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De cer agăţat trag soarele spre atlandida

calc apoi pe ape prin scufundare
ca un tsunami după alt tsunami golesc
un ultim pahar cu apă vie înaintea naşterii

nu veţi crede nici dacă completez procesul verbal
cu demonstraţii lipsite de orice cusur
absolut toate prăpăstiile dintre întrebări
aşa că e inutil să-mi consum viaţa consemnând
tac şi tac ca un vârf de munte ştirb
unde nici zăpezile nu-şi maai găsesc loc
de atâta linişte

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tac şi tac ca un vârf de munte ştirb

unde nici zăpezile nu-şi mai găsesc loc de atâta linişte
oricum nu veţi crede nici dacă completez procesul verbal
cu demonstraţii lipsite de orice cusur
absolut toate prăpăstiile dintre întrebări
aşa că e inutil să-mi consum viaţa consemnând
cum de cer agăţat trag soarele spre atlandida
apoi calc pe ape prin scufundare
ca un tsunami după alt tsunami golesc
un ultim pahar cu apă vie înaintea naşterii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două călătorii spre limite absurde

întotdeauna voi căuta odihna la pieptul tău
apoi mă voi gândi ca prostul
înainte de a nu mai fi
dacă peste cine ştie câte mii de ani lumină
cineva va privi pe cer
chiar spre clipa aceasta

aşa cum privesc acum
spre cine ştie care lume albă
gândindu-mă cum răzbeşte lumina prin univers
dintr-un gând trist de cetăţean universal
prin mii şi mii de ani pământeni
ca o fantomă plasmatică
a ceva stins poate
sau doar ca o fotografie sepia
a unei clipe de realitate
de dincolo de orice altă realitate

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe această lume în care nu aveam ce căuta

nu mai vreau decât un colţ întunecat
de unde să-mi chem moartea ca pe o binecuvântare
cu o jumătate dintr-o lacrimă amară o să plătesc cucul
să-mi cânte alintat balada impară a cuiburilor străine
cu ce mi-a rămas din toată bucuria florilor de cais
o să răsfăţ câmpiile sub care îmi vor creşte munţi din suflet
aşa ca să aibă cărarea neumblată unde căuta vârful
apoi ca şi când aş număra invers toate stelele necăzute
o să-mi numesc gândurile iarbă
şi le voi cosi dimineaţa
înainte să-mi cânte toţi greierii a dincolo
pe această lume în care nu-mi găsesc locul
o să-mi dau şi jumătatea dulce din lacrimă
pe un cântec de privighetoare
cât să-mi crească înapoi tăcerea

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă zbat precum un făt cu lumea de dincolo

lovesc cu un fel de disperare
fiecare centimetru pătrat de infinit
găsesc înainte de naştere
formule de împachetat neantul
dintr-o rădăcină în altă rădăcină
prin ascultarea firului de iarbă
apoi îmi văd de lichidul amniotic din inerţie
de libertatea cordonului meu ombilical
din prea multă iubire
sau de cine mai ştie ce altă legătură cu universul
din speranţă
mai mult sau mai puţin închinată clipei

săvârşesc botezul cuvintelor în lacrimi de buburuză
îmi cresc visele din fiecare îmbinare cu realul
ca un fel de nituri rotunde şi de netăgăduit
pe un pod aproape albastru şi uşor absurd
ca mai toate încercările mele de a respira
înaintea de a articula primul ţipăt

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericita adiere mortală

ca o iertătoare lamă de ghilotină
îmi desparte gândul de inimă şi teama de teamă
ca într-un ciudat star wars rulat pe un ecran plat
multiplicat la infinit într-un tunel fără cap
precum într-un aparat cu rezonanţă magnetică
iar dintr-un scaun kaki prăfos de regizor
un pic cam rupt de atâtea foieli
se aude un sec "tăiaţi"

mă uit cu gura căscată cum alunec în neant
cum o umbră în propria-i umbră
trei doi unu
start

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori îmi vine să înot spre lună până la epuizare

doar afurisitul instinct de supravieţuire mă opreşte
teama de moarte de neant mă face să fiu mic
din ce în ce mai mic până la dispariţie
supus trupului supus păcatului supus ordinii
sclavul simţurilor sclavul viselor
îmi apăr cu disperare fiecare clipă de suferinţă
uneori lup câteodată hienă alteori vierme
doar când scriu fluture
deschid ochii minţii şi privesc în mine
trec cu greu prin hăţişul de oglinzi derutante
nu mai ştiu cât sunt din ce văd
doar un pitic chinuit de ego
mult prea atent să nu mă-nţep în talpă
mult prea ocupat cu ocolitul ghimpilor
devin neatent la înfloritul trandafirilor

dimineţa desfac fereastra spre răsărit
deschid şi inima să-mi curgă cerul lin
dau bineţe soarelui ca şi cum m-ar putea auzi
mă las mângâiat de cântecul păsărelelor
articulez câteva frânturi de gând frumos
apoi îmi văd de viaţă ca şi cum aş fi nemuritor

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!