Geneză

îmi spuneai că femeia e neînţeleasă
ţi-ai fost prins altfel destinul în păr
şi-mi părea că e viţa de vie rămasă
când mă vindeai şarpelui pe un măr

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de nisip

îmi spuneai că ai nevoie
de depărtare
ca să mă doreşti mai acut
spuneai că dacă îţi va fi dor
mă vei găsi oricând
în celălalt capăt al meu

şi-mi strigai din nisip
-închide ochii, închide ochii
când plec!

ştiai că
valurile se aud mai frumos
atunci când nu le mai vezi
niciodată?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind un duh

erai nebună
spuneai că iubeşti un duh
sechestrat într-o idee
cu coperţi
de culoarea penumbrei
casei
în care locuiesc

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe câmp

îmi spuneai odată cu noaptea
pe câmp
- iubirea nu-i decât rădăcina ierbii
plăpânde
toamna e doar o răcoare pe fruntea
de sânge

îmi spuneai odată pe pământ
necosit
într-o noapte de spini
şi de sare
că trăieşti doar în gând
cu un suflet păgân
decupat dintr-o mare
uitare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer violet

Câteodată te văd la fel de frumoasă
Mai demult te pictam goală pe-un şevalet
Uneori plecai prea departe de casă
Prea aproape îţi părea trist şi desuet

Altădată rămâneai neînţeleasă
Când nebuni se iubeau sub un cer violet
Doi copaci încercau în noaptea ploioasă
Un tango ce-a devenit un trist menuet

Alteori te vedeam în trup de vioară
Rătăcind într-o lume cu sens indecis
Prin sânge-mi pulsa o planetă vulgară
Dar afară îmi ploua cu flori de cais

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mere şi ciocolată de casă

mă insinuez într-o majoritate confortabilă
de înfometaţi de viaţă
şi de iubire,
de diletanţi în ale artei,
şi în dragoste,

cum spuneai tu într-o iarnă asemănătoare
cu iernile copilăriei,
mâncând mere şi ciocolată de casă.

bineînţeles că-ţi făceam cadouri
de Crăciun,
eu voiam doar să mă iubeşti etern,
cadourile ţi le ascundeam
sub brazii de lângă casă.

tu le căutai râzând prin nămeţi
şi-mi spuneai că încă nu înţeleg,
că iernile nu există într-adevăr,
sunt doar o stare de spirit,
că am intrat în sufletul tău
pe o sinusoidă prea complicată
pentru mine,

ca un fulg de nea
pe drumul dificil
de la cer la pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am fost om

am fost cer şi pădurile
împungeau veşnicia
cu coarnele
am fost pajişte şi gândurile
tropoteau de mătase
am fost apă şi sufletele copacilor
veneau să se-adape
am fost om şi iubeam pământul
cu mâinile

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deget cu inel

femeia învârte lumea
pe degetul
cu inel

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de salcâm

spuneai că înfloresc târziu,
ca un salcâm alb
pe nisipuri mişcătoare,
că spinii mei suportă
capriciile tale
şi anotimpurile secetoase
din lăuntrul oamenilor,
că uneori
pot creşte frunze
în lumina altor ochi
pe pământ,
că ploile nu-mi pot pătrunde
lemnul galben de piatră.

spuneai că florile-mi
înnebunesc,
că primăvara s-ar pustii fără
de albine,
că iezii nu ar mai avea
umbre înalte
şi porţi albastre
la care să se închine.

spuneai că nu mă poţi atinge
pe buze
decât în april,
când abia începe să-mi crească
coroana de spini,
de suspine,
că fără de floare,
n-ai putea veni la mine
să-mi veghezi amurgul
arid.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuvinte

la început
a fost cuvântul
după aceea au fost cuvintele
amândurora
la urmă
a fost cuvântul tău
împotriva cuvântului meu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie de zăpadă

spuneai într-un timp că iubirea-i eternă
trăiam între gheţuri şi-n lumea modernă
dar n-ai mai lăsat nimic să se vadă
din tine, femeie de om de zăpadă

acuma când vine o altă stihie
te caut în mine şi în erezie
pe tine, aceea ce n-a fost să-mi fie
pe niciodată şi pe veşnicie

tu vii înspre mine, ai coapsele albe
şi ninge a tine din florile dalbe
şi cu zăpada ce n-a vrut să-mi vie
în inefabila copilărie

mi-e dor cel mai tare când ninge a tine
ca în calendarele precreştine
şi-n imaculata calamitate
mi-e dor de trecutele noastre păcate

bate un crivăţ a viaţă şi-a moarte
şi ninge cu margini de eternitate
şi ninge acut să nu se mai vadă
femeia iubită de-un om de zăpadă

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din cub

îţi începeai misterul cu mine
eram într-o angoasă existenţială
aş fi făcut gesturi definitive pentru
intensitatea dintre noi

începeai cu mine
experienţa unei enigme
luai decizii pripite
în nesfârşitul lumii
oscilai între tandreţe
şi ostilitate

îmi reduceai la minimum necesar
drumul meu sfios printre iluzii

spuneai că eşti prizonieră
într-o piramidă
într-un cub de sticlă
că eu sunt o sferă
inconsistentă
o idee cosmică
un balon de săpun pe
muchiile tale ascuţite

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flamenco

Îmi vinzi miraje, iluzii,
Clipeşti din ochii tăi migdalaţi,
Mă înconjuri parcă
Într-un dans de Flamenco
Mie mi se face rău de emoţie,
Şi ce e mai crâncen
Decât faptul că tu jubilezi?
Ţi-ai prins o roză roşie în păr,
Pletele tale mă mângâie uşor
În adierea vântului
Şi în mine se topeşte un gheţar.
Îmi vinzi iluzii,
Fata Morgana,
Nu mă privi cu ochii tăi
De jăratec violet,
Migdalaţi,
M-ai prins într-un joc nebun
De fuste parfumate,
De crinoline,
Într-un dans de Flamenco.
Tu jubilezi,
Iar în mine se topeşte un gheţar.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai în umbre

-ia-ţi umbra de căpăstru şi pleacă
eşti un armăsar prea bleg pentru mine
îmi spuneai tu
dându-mi să mănânc din şalele tale
cabrate,
-în afară de asta
ţi-am pus coarne de lopătar
încă de când visai iepe verzi pe pereţi

-ia-ţi umbra de cabalin şi pleacă
îmi spuneai,
îţi tremură zăbala în gură
când mă săruţi pe crupe
şi eşti deşelat de vicisitudini
nu cunoşti profunzimea eternului
în concepţia femeilor sirepe
şi nu ştii să tragi în ham
pentru doi

-ia-ţi hainele de cal şi pleacă odată
în buiestru
nechezai tu în două picioare
în timp ce puneai şeaua
pe un june prim,
-ai coama şi copitele cărunte
şi rănile tale încep să mă doară
şi pe mine uitându-mă în urmă pe cer
când încercai să mă paşti
în galop

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sensul unui nonsens

mereu aşteptăm ceva,
sau altceva,
o cauză mai dreaptă, o luptă, o iubire,
o moarte mai rapidă,
o groapă mai adâncă,
o dragoste eternă,
o vară mai blândă,
o bătrâneţe uşoară,

ieri părea a fi o zi
mai rea decât alaltăieri,
nu suntem niciodată mulţumiţi,
nu putem alerga
după două vieţi în acelaşi timp,
am putea alerga singuri
după nimic
în fond,

am văzut un moş care
părea mai tânăr în spirit decât mine,
nu a vrut să-mi vândă pontul,
alt moş mi-a arătat apusul
şi m-a întrebat dacă am idee
câte răsărituri,
câte sensuri,
câte dimineţi fără sfârşit
s-ar putea afla dincolo de
moartea oamenilor,

părea un fel de patriarh,
poate era un fel de sfânt
atotştiutor,

- ţi-ai imaginat vreodată
sensul
unui nonsens?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Salt în cer

saltul în cer devine sublim
cu adevărat
pe înserate

când orizontul cade arzând
la hotarul
dintre grădini

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sui generis

aveai
un fel de relaţie aparte
sui generis
cu toamna

când venea ea
plecai
tu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui epigramist

Atunci când face-o epigramă,
El se pretinde-a fi artist.
Şi-atunci când face panaramă,
Spune c-ar fi epigramist.

epigramă de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Destinul ningea în sens interzis

undeva cerul încerca să se înfiripe
din noapte,
zorii erau târzii,
târzie era şi lumea s-o mai cuprind,
coroane de mesteceni se învârteau deasupra noastră
într-o conjuraţie a tăcerii,

noi încercam să ne ţinem cu mâinile
ca într-o rugăciune
de coaja copacilor,
de clipa aceea de răscruce,

agonia despărţirii era mai crudă decât
incertitudinea existenţei,
cuvintele nespuse mureau încet
pe obrajii de fier,

în goana mea prin aer,
nu mai ştiam dacă alerg după tine
sau după o părere de rău,
destinul ningea într-un
sens interzis
şi iarna se prefăcea în necuvinte.

undeva se închideau porţile unei
cetăţi,
iar primăvara murea atât de departe,
încât părea puţin probabil,
vreodată,
s-o mai ajung.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rai

raiul era peste tot
de sus până jos

oriunde m-aş fi uitat
erai doar
tu

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Volatilitate

era atât de frumoasă
păşea pe aer proaspăt
părea un nufăr ziua
părea o lebădă
noaptea

trupul ei era din lut mlădios
de amforă pierdută-n nisipuri
de vestală neprihănită în temple

ochii ei erau ca oceanul primordial
neatins de furtuni
de corăbiile aspre

glasul ei era de-argint înaripat
pielea de fluturi sălbatici
de mătase albă
era atât de frumoasă
încât i s-ar fi închinat
zeii străvechi
sihaştrii din peşteri
tiranii din cetăţi
şi castele

era frumoasă ca un tărâm
nepângărit de om
era atât de volatilă
ca un orizont

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!