Mere şi ciocolată de casă

mă insinuez într-o majoritate confortabilă
de înfometaţi de viaţă
şi de iubire,
de diletanţi în ale artei,
şi în dragoste,

cum spuneai tu într-o iarnă asemănătoare
cu iernile copilăriei,
mâncând mere şi ciocolată de casă.

bineînţeles că-ţi făceam cadouri
de Crăciun,
eu voiam doar să mă iubeşti etern,
cadourile ţi le ascundeam
sub brazii de lângă casă.

tu le căutai râzând prin nămeţi
şi-mi spuneai că încă nu înţeleg,
că iernile nu există într-adevăr,
sunt doar o stare de spirit,
că am intrat în sufletul tău
pe o sinusoidă prea complicată
pentru mine,

ca un fulg de nea
pe drumul dificil
de la cer la pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe câmp

îmi spuneai odată cu noaptea
pe câmp
- iubirea nu-i decât rădăcina ierbii
plăpânde
toamna e doar o răcoare pe fruntea
de sânge

îmi spuneai odată pe pământ
necosit
într-o noapte de spini
şi de sare
că trăieşti doar în gând
cu un suflet păgân
decupat dintr-o mare
uitare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubind un duh

erai nebună
spuneai că iubeşti un duh
sechestrat într-o idee
cu coperţi
de culoarea penumbrei
casei
în care locuiesc

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia din cub

îţi începeai misterul cu mine
eram într-o angoasă existenţială
aş fi făcut gesturi definitive pentru
intensitatea dintre noi

începeai cu mine
experienţa unei enigme
luai decizii pripite
în nesfârşitul lumii
oscilai între tandreţe
şi ostilitate

îmi reduceai la minimum necesar
drumul meu sfios printre iluzii

spuneai că eşti prizonieră
într-o piramidă
într-un cub de sticlă
că eu sunt o sferă
inconsistentă
o idee cosmică
un balon de săpun pe
muchiile tale ascuţite

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de nisip

îmi spuneai că ai nevoie
de depărtare
ca să mă doreşti mai acut
spuneai că dacă îţi va fi dor
mă vei găsi oricând
în celălalt capăt al meu

şi-mi strigai din nisip
-închide ochii, închide ochii
când plec!

ştiai că
valurile se aud mai frumos
atunci când nu le mai vezi
niciodată?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Pe-ascuns te tot frămânţi. Dar văd prea bine.
Priveşti afară trist şi abătut...
Mai mult ca viaţa mă iubeşti pe mine?
Doar aşa spuneai anul trecut...

Tu râzi, dar undeva-ţi ascunzi misterul.
Te uiţi la nori, spre cer, mereu tăcut...
Nu mai sunt eu oare lumina şi cerul?
Doar aşa spuneai anul trecut...

poezie celebră de Maria Pawlikowska-Jasnorzewska din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Geneză

îmi spuneai că femeia e neînţeleasă
ţi-ai fost prins altfel destinul în păr
şi-mi părea că e viţa de vie rămasă
când mă vindeai şarpelui pe un măr

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de salcâm

spuneai că înfloresc târziu,
ca un salcâm alb
pe nisipuri mişcătoare,
că spinii mei suportă
capriciile tale
şi anotimpurile secetoase
din lăuntrul oamenilor,
că uneori
pot creşte frunze
în lumina altor ochi
pe pământ,
că ploile nu-mi pot pătrunde
lemnul galben de piatră.

spuneai că florile-mi
înnebunesc,
că primăvara s-ar pustii fără
de albine,
că iezii nu ar mai avea
umbre înalte
şi porţi albastre
la care să se închine.

spuneai că nu mă poţi atinge
pe buze
decât în april,
când abia începe să-mi crească
coroana de spini,
de suspine,
că fără de floare,
n-ai putea veni la mine
să-mi veghezi amurgul
arid.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cai în umbre

-ia-ţi umbra de căpăstru şi pleacă
eşti un armăsar prea bleg pentru mine
îmi spuneai tu
dându-mi să mănânc din şalele tale
cabrate,
-în afară de asta
ţi-am pus coarne de lopătar
încă de când visai iepe verzi pe pereţi

-ia-ţi umbra de cabalin şi pleacă
îmi spuneai,
îţi tremură zăbala în gură
când mă săruţi pe crupe
şi eşti deşelat de vicisitudini
nu cunoşti profunzimea eternului
în concepţia femeilor sirepe
şi nu ştii să tragi în ham
pentru doi

-ia-ţi hainele de cal şi pleacă odată
în buiestru
nechezai tu în două picioare
în timp ce puneai şeaua
pe un june prim,
-ai coama şi copitele cărunte
şi rănile tale încep să mă doară
şi pe mine uitându-mă în urmă pe cer
când încercai să mă paşti
în galop

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia XIV

Tu îmi spuneai: - Iubite! - Iubito! îţi spuneam.
- Ninge! spuneai, şi: - Ninge! spuneam privind pe geam.

- Încă... spuneai, şi: - Încă... şi gura mea spunea.
- Aşa... spuneai, şi gura mea îngâna: - Aşa...

Iar mai târziu: - Pe tine cât te iubesc! mi-ai spus.
- Eu şi mai mult pe tine! îţi răspundeam. - S-a dus,

Spuneai, frumoasa vară! Eu: - Toamna e-n pridvor!
... Dar vorbele-şi pierduseră asemănarea lor.

Şi a venit şi ziua aceea, în sfârşit.
Când m-ai numit pe nume: - Prietene iubit!

(Din Vasta Întomnare era doar un ecou!)
Şi-ţi răspundeam: - Repetă! Vreau să aud din nou!

poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire după amiază

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îţi răspundeam,
aşa cum fredonai tu răzleţ
într-o după amiază.

mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îţi răspundeam,
doar le mai cad petalele puţin
după o ploaie răzleaţă
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,

mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărţiri,
nu, ţi-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puţin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiţi
într-o după amiază
răzleaţă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relicve

Ştii când spuneai că n-am să mor vreodată?
Că visul va ţinti spre veşnicie?
Ei bine, pot măcar să spun: “Am fost odată”,
Dar n-am trăit să-ţi spun şi ce-o să fie.

Ai refuzat să îmi clădeşti un piedestal,
Şi te-am urât şi te-am iubit nelimitat
Şi într-o zi, un gând patriarhal
S-a strecurat în mine nechemat.

Nu. Tu-nţelegi mai mult decât vroiam,
Tu mă cunosti şi făr’ de veşnica-mi armură
Doar tu spuneai “Ridică-te!” când des cădeam
În mine, în ei, mereu făr’ de măsură.

Ce timp cu viaţă! Ce palpite! Ce cânt edenic pe pământ!
Ce singur sunt! Ce viaţă de relicve ţinute strâns în gând…

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mona Suciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de vară

Coborâi astăzi pe vale, gândul dincotro m-ar bate,
găsii dorinţele tale pân' la râu împrăştiate.
Pas cu pas le luai urma şi văzui că nu se poate
să păzesc eu singur turma vorbelor nemăsurate.
M-aşezai uşor pe iarbă cum făcurăm toată vara
când iubirea sta să fiarbă şi ne-astâmpăram povara.
Ce mai trai şi ce mai viaţă petrecurăm doar în tihnă
când ne-nvăluiau în ceaţă zori din zi de neodihnă!
Când te ţineam strâns în braţe nu te dezlipeai de mine,
îţi sorbeam vorbele hoaţe spuse cum nu se cuvine.
Erai galeşă-n tocmeală, priviri tandre, desluşite,
şi-mi spuneai cu plictiseală cuvinte înăbuşite.
Mă minţeai cu nonşalanţă şi ziceai că nu vezi rostul
să-ţi pun dragostea-n balanţă, iară eu făceam pe prostul,
ştiind că ai spus în lume că mă ţii doar ca pe schivnic,
şi mă prefăceam, anume, să-ţi pot rămâne ibovnic.
Tot te lăudai cu mine că fac dragoste zăludă,
minţeai că mă iei la tine şi spui lumii că-ţi sunt rudă.
Asta a fost toată vara, aş vrea să mă mai distrez,
de cu zori şi până seara doar pe tine te visez.
Acum urc dealul spre casă doar cu griji şi fără faimă,
amintirile mă lasă, îmi trezesc regret şi spaimă.
Iar la mine în iatac le descos, le oblojesc,
le-ntreb ce vor, ele tac, parcă, totuşi, te doresc!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Utopia iubirii

într-o parte a lumii
mă aşteptai fără a şti
că nu sunt
încă
eu nu ştiam că ai putea fi
într-o zână
într-o obsesie
în umbra unei idei

erau timpuri când oamenii se priveau
cu nălucile în ochi
iubirea zbura
utopic
printre gânduri

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

In memoriam, Ionel Arădoaie

Cum pot să merg prin viaţă fără tine?
Mi-e stihul doar un strigăt de durere...
Cuvintele ne-au împletit destine,
Acum te cer oceane de tăcere...

Prin galaxii nu mai voiesc să zbor,
Spre munţi nu îndraznesc să mai privesc
Doar tu îmi făceai zborul prea uşor...
Azi pleci înspre Tărâmul Îngeresc.

Odată îmi spuneai că mă iubeşti,
Prin mii de versuri mi-ai şoptit iubirea,
Cum pot să cred că n-o să-mi mai vorbeşti,
Că nu-ţi voi mai vedea nicicând privirea?

Noian de lacrimi scaldă ochii mei,
Iar plânsul nu mai pot să-l stăpânesc,
M-aş război cu-ai Poeziei Zei,
Să nu te ia, când încă te iubesc.

Să-ţi fie drumul lin înspre Lumină,
Etern să ne vegheze al tău vers
Tu, nume scris în glia carpatină,
Al meu Luceafăr cald prin Univers!

Dumnezeu să te odihnească în pace!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câine de pripas

eu sunt ucisul visului de lut
din gândul ars mă fac ulcior
adun umbra din spatele casei
şi o torn în pridvor

eu sunt străinul din mine
mi-am săpat singur groapa lină
într-un sărut
am iubit prea mult drumul spre casă
şi primul văzduh

eu sunt ucisul din mine care umblă
pe cărări căutând un popas
teiul mă linişteşte spunându-mi
- oricum nu te aşteptă nimeni mâine
odihneşte-te,
câine de pripas

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copacii fără vânt sunt trişti

Nu cunosc unduirea
Şi freamătul frunzei.
Pământul fără nori e sterp,
Nu gustă ploaia!
Orele fără secunde sunt vide,
Nu cunosc şi nu văd clipa de miraj şi durere.
Eu fără tine,
Sunt doar o formă care există!
Prezenţa ta lângă mine,
Îmi umple sufletul de dragoste şi iubire,
Tu îmi dai viaţă!.
Te iubesc femeie!
Şi-mi eşti singura si ultima speranţă,
În scurta mea călătorie, prin viaţă!

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă de lângă mine vis urât...

Fug şi mă ascund în adâncul mării profund,
ca ochii mei să nu-i vezi plângând,
dar visul urât pleacă şi se ridică,
stau şi te aştept, iar somnul vine într-o clipă,
iar eu strigăm din nou ca să rămâi,
că tu eşti dragostea mea dintâi.
Tu îmi spuneai "adio" şi te urcai la cer încet
şi nu mai aveai nici un regret,
tăcerea din flori o simţea doar vântul,
mă urc şi eu spre cer şi văd apoi pământul,
cobor din nou prin frig şi ceaţă,
îmi simt mâinile reci, dar mă întorc la viaţă.
Mă trezesc când zorile coboară,
găsesc la ochi o lacrimă amară,
tu eşti lângă mine, o mare iubire
şi las cu drag inima să te admire.

poezie de Eugenia Calancea (15 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Halouri

eu locuiesc într-un semn
al întrebării
şi când mai moare câte o zi
în chinuri
mă enervez şi devin eu
cu picioarele pe pământ

şi îţi mai trimit câte o mirare
sensibilă pe hârtie
şi atunci tu te enervezi
sub pretextul că scrisorile sunt desuete
şi te prefaci că zâmbeşti
înrămată sofisticat
într-o poză alb-negru
ca o după-amiază pătrată
fără cuvinte
temându-te să nu regret şi eu
dintr-un halou cenuşiu
spânzurat
pe undeva prin casă,
chiar toată nebunia
pe care am împărţit-o
cândva
ca pe un codru de pâine

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis de iarnă

Te-am privit
când era linişte...
Şi îţi simteam
toate cuvintele.
Tu îmi spuneai
că sunt un mic nor
ce îmi trec ploaia
în timp ce visele se-ntrec
cu noaptea
ca şi copacii
ce trec prin anotimpuri.
Ochii iţi străluceau
într-o nebunie
ce tremura în lumină.
Poate eram doar
aproape de iarnă.
Am îmbrăcat surâsul tău
cu inima zăpezii
numindu-mi visele
din palmele tale
TU...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două mere

Două mere mi-a adus mama în casă,
Erau mari, roşii şi frumoase.
Le-a pus pe fereastră
Lângă o floare care înfloreşte într-o glastră.

Mă uit la ele cu mare bucurie
Şi vreau să scriu o mică poezie...
Două mere mi-a adus mama în casă
Şi cu ele toamna cea frumoasă.

poezie de Vladimir Potlog (2 octombrie 2017)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!