Îţi aduci aminte plaja?

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

poezie de Ana Blandiama
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveam paşii tăi

Veneai din depărtare şi te vedeam trist,
Tu care erai un mare umorist,
În gând marea şi vântul se-adunau,
Printre stele cu luna desculţă luminau,
Dar tu te-ai aşezat în poala sufletului meu
Ş-adormi uşor în surâsul tău.
Ne plimbam pe malul mării
Şi urmele de tălpi le lăsăm în spatele zării,
Voiam să-ţi pun şi eu o-ntrebare,
Dar tu ai venit să-ţi ceri iertare.
Erai nedumerit că poate nu-ţi dau crezare,
Iar eu priveam paşii tăi ieşind din mare.
Zâmbitor, îngăduitor te uitai la mine
Şi urmele noastre îmi spuneau că e bine.

poezie de Eugenia Calancea (24 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi mai aduci aminte, doamnă?

Mai ştii, doamnă senatoare,
Cum strigai în gura mare:
"Ceauşescu preşedinte!"
Cum? Nu-ţi mai aduci aminte?

epigramă de Tiberiu Zamfir din Epigrame cu şi despre femei (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea fierbe...

Marea fierbe ca o şampanie amestecată
Cu căpşune strivite în hău de marmeladă.
Marea am turnat-o într-un pahar de sticlă
Cu peşti şi căluţi de mare scoşi la plimbare
În mare am dizolvat zahăr brun
Şi-am plimbat-o pe aripi de lăstun,
Să cunoască nemărginirea,
Şi să-şi răspândească iubirea...

poezie de Silvia Filip (11 martie 2020)
Adăugat de Silvia Filip
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Eu cred că marea, care stăpâneşte zarea,
S-a îndrăgostit de soare, să fie nemuritoare.
De aceea când voi fi mare, am să merg la mare,
Să privesc în zare, să văd cum răsare,
Pe cerul fără nori, soarele în zori.
Să văd pescăruşii, în zbor cum se adună,
Când soarele, la mare, e gata să apună.
Să văd cum răsare luna peste mare.
Cum se oglindeşte,(când lumea odihneşte,)
În apa întunecată, în noaptea fermecată.
Vreau să văd cum marea, marea cea albastră,
Îşi schimbă culoarea, sub privirea noastră.
Când adie boarea, vreau să simt răcoarea
Şi s-ascult cum marea îşi plânge culoarea.
Aşa aş vrea ca să petrec
La marea cea mare.
O zi cu mult soare,
O noapte cu răcoare,
Şi-apoi, să nu mai plec.

poezie de Dumitru Delcă (13 august 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

George: Marea era înfuriată în ziua aceea, prieteni, precum un bătrânel care încearcă să ducă înapoi o supă la autoservire! Eram la 50 de picioare depărtare şi, deodată, marea bestie mi s-a arătat. Băi, vă zic: dacă se ridica, era înalt de zece etaje. Simţindu-mi prezenţa, a scos un mare răget. Am zis "Uşor, băiete!". Şi apoi, pe când îl priveam chinuindu-se, mi-am dat seama că ceva îl împiedica să respire. De unde stăteam puteam privi direct în ochiul marelui peşte!
Jerry: Marelui mamifer.
George: Bine, bine.

replici din filmul serial Seinfeld
Adăugat de Alina-Olimpia Miron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cred că cel mai mare păcat din lume este să aduci pe lume copii care au boli de la părinţii lor, care nu au practic şanse să fie fiinţe umane, delicvenţi, puşcăriaşi, tot felul de lucruri, însemnaţi astfel de când s-au născut. Pentru mine, acesta este cel mai mare păcat pe care oamenii îl comit.

Margaret Sanger în interviu (septembrie 1957)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Necredinţa

Felul în care soseşte
Iarna pe turla bisericii,
Felul în care poetul
Merge printre nenorocirile
Altora,
Felul în care
Tu plângi
Poezia copilului
Părăsit
În maternitate...

Este felul în care
Soseşte necredinţa
Pe turla bisericii!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de nisip

îmi spuneai că ai nevoie
de depărtare
ca să mă doreşti mai acut
spuneai că dacă îţi va fi dor
mă vei găsi oricând
în celălalt capăt al meu

şi-mi strigai din nisip
-închide ochii, închide ochii
când plec!

ştiai că
valurile se aud mai frumos
atunci când nu le mai vezi
niciodată?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Pân' m-au dus
Ai mei la mare,
Crescui mare.
Mă uitai
Hăt-hăt-hăt
În zare
Şi văzui
Un hău de mare.

poezie de Nicolae Esinencu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apus

Pe cerul cu peşti de argint,
Văd cum se ascunde
În marea înfometată
Rana sângerândă a soarelui.
Zarea este o mare în flăcări,
Tulbure şi dezinteresată
De trena de neguri.
Tainele nopţii o ascund sub doliul
Pătat de stelele-lacrimi.
Şi când cerul tot devine mormânt
Iar zarea se coboară ca o pleoapă
Peste truda pământului,
Adormim în lumea speranţei
Alergând spre o nouă zi -
Mântuire.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Abanos albastru de Baleare

Incognito mergeam în Baleare,
Păream un prinţ la mare depărtare,
Un menechin în plină disperare,
Implozie ce nu are căutare.
Aceste clipe, risipite în ispite,
Viaţa-i vulgară, vorba ta – amară,
Spuneai, dă-i dracului, uită-i pe vârcolaci,
Apoi cădeam, râzând, îmi spuneai – Taci,
Din două respiraţii cristaline,
Redeveneam copii, călini, căline,
Călugăr-prinţ plecat în Baleare,
Un abanos albastru, mările amare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea copilăriei (Codruţei)

Mi-a spus o steluţă
De mare, drăguţă,
Marea-i bucurie
De lumină vie.

Soarele apare
Chiar direct din mare;
Cât ai zice "peşte"
El ne încălzeşte

Plaja aurie,
Bună ca să fie
Pentru toţi: fetiţe,
Băieţi, mămăiţe,

Boabe de nisip,
Îmbrăcate-n slip.
Poţi vedea la mare
Bărcuţe, vapoare,

Peşti şi pescăruşi
Şi chiar spiriduşi.
Marea-i jucărie
Din copilărie...

poezie de Gabriela Genţiana Groza (31 august 2011)
Adăugat de Gabriela Genţiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mare a nimănui

marea e a nimănui
şi a tuturor
mă întreb cum poate mângâia
cu atâta tandreţe
singurătatea unor ţărmuri
şi nisipurile din oameni
tăcerile de sidef ale tristeţilor
în lumina pustie a lunii
şi urmele trecătoare ale iubirilor
în intensitatea deşertului

cum poate legăna cu atâta fervoare
corăbiile pierdute
în sufletele oamenilor

şi pescăruşii aceştia albi
care despică orizontul
care sfâşie stâncile
şi sarea valurilor
şi insulele din oameni
şi inima oamenilor
cu un ţipăt
primordial

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vrem sau nu să recunoaştem, felul în care arătăm determină felul în care ne simţim... şi felul în care decidem să ne proiectăm ca imagine în fata celorlalţi.

citat din Iulia Albu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret cu mare

Valurile atinse de vânt aduc flori tălpilor tale.
Cerul se apleacă peste noi,
Sprijinit pe aripi de pasăre.
Tu stai în soare,
Cu marea pe umeri -
Şi aprinzi aerul
Cu trandafirul sălbatic al părului tău.

poezie de Tadeusz Kijonka din Lirică poloneză (1996), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felul în care un om dă din umeri când ai nevoie de el aduce cu felul în care un om dă din om în om când are nevoie de alţii.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evadare

Printre pietrele înşiruite respectuos,
Mă îndrept spre ţărmul mării.

"Vorbeşte!
Înţeleg toate limbile din lume!"

Marea râde
Şi-mi arată
Păsări care pot înota,
Peşti care pot zbura
Şi nisipuri care pot cânta.

Şi nu pomeneşte nimic
Despre eternitatea contradicţiei.

poezie de Gu Cheng, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea

Marea-i mare
Oriunde în zare.
Soarele răsare,
Tot în ea dispare

Marea-i mare
Cu valuri călătoare.
Mii de-notătoare
Îţi apar în cale.

Marea-i mare
De la munte pe cărare,
Serpuită pâ-n la vale,
Pân ce dă în largul mare.

Marea-i mare
Cu-a sa zbuciumare,
Cu zbor de păsări călătoare,
În glas doar a lor chemare.

Marea-i mare,
Clară îndrumare
A vaselor fărmare
Spre veşnică uitare.

Marea-i mare,
Totuşi nu atât de mare.
Poate fi o rezumare
Şi putină informare.

poezie de Camelia Natalia Ignat din Alter ego (mai 2018)
Adăugat de Camelia Natalia Ignat
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceasul meu

ceasul meu a stat cândva
la răscruce de timpuri,
atunci am pierdut clepsidra
în nisipul de pe plaja pustie.
de-atunci ratăcesc fără timp
ca un Ulise pe-o mare agitată,
o mireasmă aspră de aer marin
şi mirosul cărnii, mătăsoase,
care respiră dorul după senzaţiile
atât de dulci şi atât de amare.
amintirile
mă inconjoară ca nişte păsări heraldice,
pescăruşi ce-şi iau zborul spre infinit.
cu fiecare rază de soare la apus
inima-mi devine tot mai grea,
marea stinge în căuş
ultimele licăriri,
vin
nopţi exotice
în care mă risipesc
ca un praf cosmic
în infinitul stelar...

poezie de Ion Ionesci-Bucovu
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kat Stratford: Urăsc felul în care vorbeşti cu mine şi felul în care te tunzi. Urăsc felul în care îmi conduci maşina. Urăsc atunci când te holbezi la mine. Urăsc ghetele tale de soldat şi felul în care îmi poţi ghici gândurile. Te urăsc atât de tare, încât mi se face rău; şi asta mă face chiar să vorbesc în rime. Urăsc faptul că tu ai mereu dreptate. Te urăsc atunci când minţi. Te urăsc până şi atunci când mă faci să râd şi e şi mai rău atunci când mă faci să plâng. Te urăsc atunci când nu eşti lângă mine şi urăsc faptul că nu m-ai sunat. Dar cel mai mult urăsc faptul că nu te urăsc. Nici măcar pe aproape, nici măcar puţin, chiar deloc.

replică din filmul artistic 10 lucruri nu-mi plac la tine
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!