Abanos albastru de Baleare

Incognito mergeam în Baleare,
Păream un prinţ la mare depărtare,
Un menechin în plină disperare,
Implozie ce nu are căutare.
Aceste clipe, risipite în ispite,
Viaţa-i vulgară, vorba ta – amară,
Spuneai, dă-i dracului, uită-i pe vârcolaci,
Apoi cădeam, râzând, îmi spuneai – Taci,
Din două respiraţii cristaline,
Redeveneam copii, călini, căline,
Călugăr-prinţ plecat în Baleare,
Un abanos albastru, mările amare.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un oarecare-n Baleare
De-o neghiobie fără de hotare.
Sta morfolind pe scară
Câte-un măr, câte-o pară,
Imprudentul oarecare din Baleare.

limerick de Edward Lear din A Book of Nonsense
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profesorul de geografie

Nu mă iubea profesorul de geografie,
ştia el de ce,
eu coloram cu albastru câmpiile, munţii,
iar mările, fluviile erau purpurii.
Se enerva rău dascălul,
Îmi punea numai note mici,
Dar am câştigat iubirea Krimhildei,
ştia ea de ce.
Simţea că e sânge bun în artere,
Am avut cu ea şapte copii,
Apoi am murit fericiţi, împreună,
Albastrul cobora în câmpii.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de MG (Ματθαιο`
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigăt de nisip

îmi spuneai că ai nevoie
de depărtare
ca să mă doreşti mai acut
spuneai că dacă îţi va fi dor
mă vei găsi oricând
în celălalt capăt al meu

şi-mi strigai din nisip
-închide ochii, închide ochii
când plec!

ştiai că
valurile se aud mai frumos
atunci când nu le mai vezi
niciodată?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduci aminte plaja?

Îţi aduci aminte plaja
Acoperită cu cioburi amare
Pe care
Nu puteam merge desculţi?
Felul în care
Te uitai la mare
Şi spuneai că m-asculţi?
Îţi aminteşti
Pescăruşii isterici
Rotindu-se-n dangătul
Clopotelor unor nevăzute biserici
Cu hramuri de peşti,
Felul în care
Te îndepărtai alergând
Înspre mare
Şi-mi strigai că ai nevoie
De depărtare
Ca să mă priveşti?
Ninsoarea
Se stingea
Amestecată cu păsări
În apă,
Cu o aproape bucuroasă disperare
Priveam
Urmele tălpilor tale pe mare
Şi marea
Se-nchidea ca o pleoapă
Peste ochiul în care-aşteptam.

poezie de Ana Blandiama
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elegia XIV

Tu îmi spuneai: - Iubite! - Iubito! îţi spuneam.
- Ninge! spuneai, şi: - Ninge! spuneam privind pe geam.

- Încă... spuneai, şi: - Încă... şi gura mea spunea.
- Aşa... spuneai, şi gura mea îngâna: - Aşa...

Iar mai târziu: - Pe tine cât te iubesc! mi-ai spus.
- Eu şi mai mult pe tine! îţi răspundeam. - S-a dus,

Spuneai, frumoasa vară! Eu: - Toamna e-n pridvor!
... Dar vorbele-şi pierduseră asemănarea lor.

Şi a venit şi ziua aceea, în sfârşit.
Când m-ai numit pe nume: - Prietene iubit!

(Din Vasta Întomnare era doar un ecou!)
Şi-ţi răspundeam: - Repetă! Vreau să aud din nou!

poezie celebră de Francis Jammes din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Victor Tulbure
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea pe câmp

îmi spuneai odată cu noaptea
pe câmp
- iubirea nu-i decât rădăcina ierbii
plăpânde
toamna e doar o răcoare pe fruntea
de sânge

îmi spuneai odată pe pământ
necosit
într-o noapte de spini
şi de sare
că trăieşti doar în gând
cu un suflet păgân
decupat dintr-o mare
uitare

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mere şi ciocolată de casă

mă insinuez într-o majoritate confortabilă
de înfometaţi de viaţă
şi de iubire,
de diletanţi în ale artei,
şi în dragoste,

cum spuneai tu într-o iarnă asemănătoare
cu iernile copilăriei,
mâncând mere şi ciocolată de casă.

bineînţeles că-ţi făceam cadouri
de Crăciun,
eu voiam doar să mă iubeşti etern,
cadourile ţi le ascundeam
sub brazii de lângă casă.

tu le căutai râzând prin nămeţi
şi-mi spuneai că încă nu înţeleg,
că iernile nu există într-adevăr,
sunt doar o stare de spirit,
că am intrat în sufletul tău
pe o sinusoidă prea complicată
pentru mine,

ca un fulg de nea
pe drumul dificil
de la cer la pământ.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de salcâm

spuneai că înfloresc târziu,
ca un salcâm alb
pe nisipuri mişcătoare,
că spinii mei suportă
capriciile tale
şi anotimpurile secetoase
din lăuntrul oamenilor,
că uneori
pot creşte frunze
în lumina altor ochi
pe pământ,
că ploile nu-mi pot pătrunde
lemnul galben de piatră.

spuneai că florile-mi
înnebunesc,
că primăvara s-ar pustii fără
de albine,
că iezii nu ar mai avea
umbre înalte
şi porţi albastre
la care să se închine.

spuneai că nu mă poţi atinge
pe buze
decât în april,
când abia începe să-mi crească
coroana de spini,
de suspine,
că fără de floare,
n-ai putea veni la mine
să-mi veghezi amurgul
arid.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

După ce au plecat hoţii m-am simţit mai bogat, eram liber.

aforism de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sublima agonie

Mă sublimez, an endless war,
Apocalipsă, masca mea de var,
Tu ce te plângi? Ai două inimi stângi,
Extreme drepte, fete ferm deştepte,
În Valea Udului crescu un dud, duduie,
Pe Don Quijote l-au ucis şi nu e,
Iar sanchiulote Sancho zis şi Panza,
s-a ras în cap şi a plecat în Franţa,
Mamzel s-a-nflăcărat cu un mişel,
Are o piele, şapte degeţele,
Şarpele Harpă ne aduse harpiile,
Sus trece luna, zice Lorca,
Ea luminează în albastru morga,
Noi nu ne temem, totul este nou,
Eroic e să nu te crezi erou.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

"A fi sau a nu fi?" nu este o întrebare, ci două, iar răspunsurile sunt nenumărate.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E bine să ascultăm femeile, dar apoi să judecăm la rece.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termen de valabilitate... de gustat!

spuneai ca tu aveai termen de valabilitate
şi visai gesturi, de mama, asistate;
spuneai, credeai şi sfatuita... presiune angrenai
fără sa vezi ca în jur asasinai;
erau clipe, erau stări, erau mai multe
trăiri adulte,
imortalizate în veşnicie, însa acum şterse
de nori storşi de aciditate
ce peste ele au tot avut sa verse
valuri degustate;

dar astea nu mai sunt acum de actualitate!

poezie de Gabriel Anghel (9 septembrie 2012)
Adăugat de Gabriel Anghel
Comentează! | Votează! | Copiază!

Relicve

Ştii când spuneai că n-am să mor vreodată?
Că visul va ţinti spre veşnicie?
Ei bine, pot măcar să spun: “Am fost odată”,
Dar n-am trăit să-ţi spun şi ce-o să fie.

Ai refuzat să îmi clădeşti un piedestal,
Şi te-am urât şi te-am iubit nelimitat
Şi într-o zi, un gând patriarhal
S-a strecurat în mine nechemat.

Nu. Tu-nţelegi mai mult decât vroiam,
Tu mă cunosti şi făr’ de veşnica-mi armură
Doar tu spuneai “Ridică-te!” când des cădeam
În mine, în ei, mereu făr’ de măsură.

Ce timp cu viaţă! Ce palpite! Ce cânt edenic pe pământ!
Ce singur sunt! Ce viaţă de relicve ţinute strâns în gând…

poezie de Andrada Ianosi
Adăugat de Mona Suciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se trăieşte excelent în Baloteşti. Poţi să iei oricând avionul de la Otopeni, să mergi în Baleare.

aforism de Cristinel Mortici (4 decembrie 2019)
Adăugat de Cristinel Mortici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am avut mitologie, apoi teologie, acum – tehnologie. Ce urmează?

aforism de Boris Marian Mehr din Eufuria
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima trădare este mai grea, apoi totul se normalizează.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutare

În căutare este ceva din disperarea
Înecatului, oceane de hârtie,
Versuri scrise pe foile neantului,
Eu caut, tu cauţi, el caută,
Ne alege Diavolul sau Timpul,
poate Domnul,
mai ştii, un cititor atent la virgule,
ieri mi-am pierdut inima pe scări,
astăzi, cheile de la uşă,
mâine va fi pauză de curent,
apoi totul va reveni la NORMAL.

Caut un vers ca pe Sf. Graal,
Ca fecioria în cartierul Crucea de Piatră,
Dau peste mere şi pere,
În Piaţa Matache Măcelarul,
Vagabonzi, oameni şi câini autodidacţi
Se adăpostesc în Grădina Ceşmegiului,
Motanul Behemoth îmi şuieră la tâmplă,
Dar Moartea mea, dacă pun mâna pe tine,
Nu ştiu ce-ţi voi face, că eşti fecioară.

Iubirea din ascunse amintiri,
Le cânt şi cânt fiinţa din aceste cânturi,
Că om sunt eu, ca voi, oameni- lucruri.

Trăim între două eclipse, mai multe,
Trăim, ne iubim între două insulte,
Tu eşti om, eu sunt om, dar nu este destul,
Este greu, cercul Soare prea este fudul,
Prea se crede el mare, iar noi - mult prea mici,
Ne retragem sub lună, nu-i bine aici,
La eclipsa de lună se nasc vârcolaci,
Un sărut, te trezeşti cu o mie de draci,
Toţi îţi joacă în sânge, Domnul tace mereu,
Cu doi sori, două luni parcă n-ar mai fi greu.

Afară se aşternuse o zăpadă proaspătă,
Luna strălucea ca o garoafă,
Singura fereastră a celulei, cu gratii
Lăsa la vedere un chip gălbejit
De vechi locatar.
Pe umărul gălbejitului
trona un papagal imens, roşu.
Acesta era poemul lui Villon.
Cât de târziu o fi? Mă întreabă tâlharul.
M-am ferit să-i răspund.
Lucrătorii lovea cu sete cuiele
Spânzurătorii.
Lemnul vuia vesel.
E cam târziu, i-am răspuns
După un prelung răgaz.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu şi Cindy Crawford

Prin Las Vegas, Baleare,
În Hawai, eu ca flămândul,
Colindăm fără-ncetare
Ea - cu trupul, eu - cu gândul.

epigramă de Adi Sfinteş din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Descoperirea vieţii de apoi ar fi cea mai valoroasă realizare ştiinţifică, restul nu contează.

aforism de Boris Marian Mehr din Afurisme
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!