Timpuri noi şi timpuri proaste

C-o lună înainte, îmi năzare,
Să fac şi eu, la medic, programare.
Nu că aceasta ar avea vreun rost,
dar crede-ţi-mi, nu vreau să pic de prost.

Să spunem că am viziuni sinistre,
Că mi s-au arătat probleme-n vise,
Deci am sunat şi un robot răspunde:
"Maternitatea... Unde mergeţi?" Unde?!

În primul rând doresc o programare...
"În două luni jumate s-ar putea!
Să respectaţi, vă rog data şi ora!"
Problema e să nu uităm de ea.

Noroc că morga e mereu deschisă.
Unii nu pleacă nici în patru blăni...
Căci legea-i respectată când e scrisă...
Aşa se-ntâmplă-n ţară uneori.

Of, Doamne, timpuri noi şi timpuri proaste!
Sistemul card e uneori blocat...
Vom fii cu toţi un cimitir de oase,
Oniric, dacă nu avem contract.

Morala?! Învăţaţi să faceţi faţă,
Altfel riscaţi, degrabă s-o sfecliţi.
Viaţa se ţine într-un cap de aţă...
Când sunteţi programaţi, să mai veniţi!!!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incontrolabil

Ce programare curioasă;
să fac copii
care plecând de-acasă
vor să nu-i mai ştii!?

Ce programare curioasă;
să îmi propun argumentat ceva
ce nu pot face -ah cum viaţa-i ofticoasă-
de altul nu ar exista!?

Ce programare curioasă;
să n-am nicicum habar de mine,
nici de la naşterea-mi pompoasă
şi nici când "exit" intervine!?

Ce programare curioasă;
să fiu... şi fără vreun control
să nu pot eu să-mi modelez carcasă...
Să fiu ca un actor în piele, fără rol!?

Ce programare curioasă;
să plec, să strâng, să uit uşor de tot,
să n-am niciun habar de casă
şi-ntr-un final să fiu ca la-nceput... Ne... tot!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La noi...

La noi se poate întâmpla orice
Şi din spital încept belelele.
Cât ai clipi, sistemul sanitar
Adaugă o lege an de an.
Aici nu-s legi, e-ontreagă tavetură
Se minte şi... decât se dă din gură...
Poveştile de adormit sugari,
Făcute însă pentru oameni mari.
De pildă, dacă ai asigurare
E fix acelaşi lucru mi se pare
Ca şi atunci când faci pe bani ceva...
Deci, tu, asigurat, nu te stresa!
La telefon se spune: programare
Faci după-ntâi! Dar asta-i legea, Doamne?!
Căci de m-am dus după cuvântul dat
Că m-au prostit frumos, am constatat.
Alergi ca prostul dup-o programare
Şi mortu-şi trage ultima suflare.
Mai mult, spre-a contata decesul îl consulţi,
‘L-întrebi de taxe şi de bani mărunţi,
Apoi îţi dă verdictul. E normal!
......................................................................
Cu popa-ţi dai examenul final...
Examenul de dizertaţie, deci...
Altfel, ca mort, nu vei putea să treci.
Dar să revin la legea din spitale:
La morgă, mortu-i mort precum se pare.
Rămâne confirmarea, căci se vede
Că în pezent, mai nimeni nu mai crede.
E mortul, mort cumva de-o săptămână,
Dar tot ma mişcă un picior, o mână...
Deci na-ţi-o dreasă, să ţi-o frâng apoi,
Căci lumea asta e un car cu boi.
POFTIŢI VĂ ROG LA MORGĂ! Constataţi
Cu ce-aţi putea să vă mai confruntaţi.
Mortul îşi cere dreptul la-ngropare,
Noi ne luptăm aici, în continuare...
La crematoriu-i cald şi zăpuşeală...
Să mergi acolo, nu-i mare scofală!
Trataţi-vă ad-hoc cu un pamflet!
Eu zic că-i lucrul cel mai înţelept...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un loc

Cunosc un loc, e o splendoare,
O floare plină de noroc,
Unde magia-i călătoare,
Purtând iubirile în cioc.

Un loc miraculos, perfect,
E viaţa mea şi îl ador,
Şi chiar de are vreun defect,
Ca un făcut, eu îl ignor!

Cunosc un loc şi cât mi-e dor,
Când uneori îl părăsesc,
Numai la el şi la izvor,
În pribegie, mă gândesc!

Acolo e sufletul meu,
Căci el nu pleacă niciodată,
Iar eu mă-ntorc mereu, mereu,
Să-mi pun seminţele în teacă!

Cunosc un loc, este o ţară,
Care în gându-mi înverzeşte
În fiecare primăvară
Şi-n simţurile mele, creşte...

poezie de Marilena Ion Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum, unde, când şi de ce?!

Azi, ziua, luna şi anul necunoscute,
"X" decedat... Cum, unde, când dece?!
Oare aştepţi răspuns la-ntrebare?!
Răspunde tu, cel în palma căruia m-am fărâmiţat
Pentru a-ţi fi hrană, cuvânt şi lumină,
Cum, unde, când şi de ce m-ai uitat?!
De ce m-ai adăpostit sub talpa ta
Şi n-ai învăţat, Iroade
Că nu se moare din moarte?!
"X" decedat...
Nu-mi plânge în urmă!
În zadar piesa asta banală...
Nu-mi căuta sufletul! El nu mai există,
Se-ascunde sub haine
De trupuri slute,
Căci dându-mi strălucirea
M-aţi răstignit, dragii mei
Şi m-aţi scuipat cu lutul amar,
Prefăcuţi şi mişei!
Cum, unde, c'nd şi de ce?!
În timp, într-o lume de aduceri-amine...
În timpuri în care sufletele se pot vinde...

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hmm...

Am vis, tot filar, din nopţi dinainte
când încă n-am fost, înainte de zero;
că vise la rece nu sunt, doar fierbinte
şi n-au cum a fi, că nefiind n-are rost,
speranţele, "bine", îs în ziua de post...
totu-i alb, prea curat, precum ştersul cu Dero.

Însă mă am, înfiripat
mă trag seve din fire,
din ce nu ştiu mă cos
peste-un "ce"deşirat,
ce-acopăr din "ce", de-unde-mi vin şi-ele gânduri
şi, de timp mi le-a dat, cât de vechi îs... şi-au vreun rost?!

Iar de vis, de se întâmplă
-sau rămâne de mine-
ce s-ar face cu el, că era, îl aveam?
Unde pleacă, ele, gânduri, că mişcau dinspre tâmplă
când mai sus, bine, bine?...
Hmm, deci se pare 's găsite, le-am avut... deci eram...

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 noiembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă proştilor

Motto:
Cu prostul care n-are şcoală
Te lupţi puţin şi-ai câştigat.
Dar duci o luptă colosală
Cu prostul care are şcoală!

De-ar fi să-i luăm pe toţi la rând,
Şi actualii, dar şi foştii,
Cei mai deştepţi de pe Pământ
Au fost întotdeauna... PROŞTII.

Nu te ruga la ursitoare
Să-ţi facă-n viaţa ta vreun rost,
Mai bine urlă-n gura mare:
"Iubite Doamne, fă-mă... PROST!"

De ce să tragi ca la galeră,
Să-nveţi atâtea fără rost,
De vrei să faci o carieră,
Ajunge numai să fii... PROST.

În lumea asta cu de toate,
Unde se-nvaţă contra cost,
Păcat că nici o facultate
Nu dă şi diploma de... PROST.

Avem impozite cu carul,
Dar înotăm în sărăcie
şi ce buget ar avea statul
Dintr-un impozit pe... PROSTIE...

Ei sunt ca iarba, cu duiumul,
Să nu-i jigneşti, să nu-i împroşti!
O, Doamne, de ne-ar creşte grâul
Cum cresc recoltele de... PROŞTI.

Şi-n lumea asta răsturnată,
Unde cei strâmbi sunt cei mai drepţi,
Savanţii noştri mor de foame
Şi numai PROŞTII sunt deştepţi.

poezie celebră de Ion Pribeagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă sunt...

Dacă sunt, unde sunt
în ce cânt
în ce gând
în ce rost muribund
în ce cuget plăpând
descărnat de curând
dacă sunt, până când?

Dacă sunt, eu ce sunt
un mărunt
amănunt
un mereu doar secund
dumnezei înjurând
ori vreun geamăt imund
ăsta sunt, asta sunt?...

Dacă sunt, din ce sunt
din descânt
din pământ
din dezgustul fecund
colcăind furibund
într-un timp ne-afund
din ce sunt, până când?

Dacă sunt, cine sunt
vreun cuvânt
de nesfânt
vreun pascal fredonând
în swahili, vreun rând
vreun temei de mormânt
dacă sunt, de ce sunt?

poezie de Mihail Soare din Eu, Nietzscheanul
Adăugat de Radu Câmpan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alean

Unde sunteţi, vecinii mei?
Acele babe susurând poveşti
Cu zâne, cu balauri şi cu zmei,
Cu Feţi-Frumoşi şi întâmplări crăieşti.

Unde sunteţi, moşnegii mei sfătoşi?
Cu vorba voastră, pururea domoală,
Ce-mi povesteaţi despre haiduci pletoşi
Pân’ ostenit vă adormeam în poală.

Unde sunt, azi, poveştile acele
Care cu limpezi slove s-au săpat
Pe-albastrul amintirii mele
Şi-ntreaga viaţă m-au urmat?

Sub cruci de lemn, încet, s-a risipit
O lume-n basme-nveşmântată
O lume-adânc învăluită-n mit
Cum nu va mai fi niciodată.

Grădini pustii şi case părăsite
Mă-ntâmpină când, searbăd, mă întorc
Pe acele locuri – de-acum ofilite
Unde viaţa îmi părea un joc.

“Unde sunteţi vecinii mei,
Azi, când nimicul mă pătrunde?”
- Strig întruna, dar din patru zări,
Silnic, doar ecoul îmi răspunde.

poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, veşnicule, mi te-ai arătat

Tu, veşnicule, mi te-ai arătat.
Şi te iubesc ca pe un fiu iubit,
care demult, de mic m-a părăsit,
căci pe-acel tron destinul l-a chemat,
de unde ţările apar ca văi.
În urmă am rămas ca un moşneag
ce nu îşi mai pricepe-acum feciorul,
şi lucrurile noi le ştie vag,
spre care pe vlăstar îl mână dorul.
Uneori tremur de norocul tău,
ce pe străine nave a pornit,
uneori iar te vreau în sânul meu,
în bezna asta care te-a hrănit.
Mi-e frică uneori că nu mai eşti,
când vremea-ncepe-n mreje să mă ţie.
Citesc atunci în evanghelii: şi trăieşti,
şi orice rând de veşnicia-ţi scrie.

Sunt tatăl; totuşi fiul e mai mare,
e tot ce fuse tatăl şi cel care
n-a fost acesta, creşte-acum într-însul;
el e viitorul şi e repetarea,
el este sânul, el e marea...

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea a doua - Cartea pelerinajului, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde ploua invers...

Plouă invers...
sau poate universul
are poziţia unui liliac dormind?
Cel puţin imaginile de pe retină
nu mai sunt răsturnate.
Acum retina nu minte
ca mai înainte.
Acum minte altfel...

Îmbrăcăm viaţa pe dos,
nu uităm de cravată şi fard...
şi mergem nicăieri
privind în urmă incontinuu
pentru a ajungr toţi ca unul,
pentru a ajunge nimeni.

Lumea ştie că nu ştie
unde e neunde
şi emite unde
ca să-l identifice
pentru a-l putea ocoli...

Suntem fericiţi
atunci cînd ne uităm pe noi
acolo unde încă nu am ajuns,
acolo unde, dacă vom ajunge,
vom ajunge nefericiţi...

poezie de Otilia Biriuc
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dialog cosmic

Nu-ţi dau adresa mea din univers.
Sunt pe net, printre încă cei vii,
care ştiu că nu ştiu.
Dacă însumez defectele mele, sunt om.
Nu mă întreb de ce trăiesc,
dar îmi place din când în când.
Am şi momente când sunt fericit,
dacă ştii ce-i fericirea!?
La voi cum este?
Am înţeles, eşti un fel de robot
fără iubire în programare
şi nu te enervează ţânţarii.
Nu am fost pe alte planete,
dar pot visa orice.
Nu ştii ce-i aia vis?
Mi-e milă de tine!
Nici milă nu ştii ce-nseamnă?
Deci, nu aveţi nici Dumnezeu?
Păcat! A, nici păcat
nu ştii ce înseamnă?
Totuşi, de ce exişti?

poezie de Alexandru Corneliu Enea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dl. Lindley: Un oraş ca New York-ul unde totul se mişcă constant într-un ritm alert este asemenea unui organism viu ce respiră şi se schimbă şi în timp relaţia ta cu el se transformă într-o poveste frumoasă de dragoste. La început este ameţitoare, irezistibilă şi apoi devine încetul cu încetul liniştitoare şi sigură. Ai o legătură strânsă cu el de parcă v-aţi cunoaşte dintotdeauna. Uneori sunteţi în relaţii proaste, alteori vă împăcaţi şi din când în când ai un moment sublim în care te gândeşti în sinea ta "Doamne, sunt îndrăgostit nebuneşte de tine şi voi fi mereu" şi cred că atunci te surprinde.

replică din filmul serial Cei mai frumoşi ani
Adăugat de Moţ Mădălina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbătrânim tăcut

Şi-mbătrânim, îmbătrânim tăcut,
Sperând că o vom lua de la-nceput,
Cu fiecare ceas îmbătrânim
Şi ca un jar în zări ne risipim.

Îmbătrânim cu fiecare ceas
Pe care, să-l trăim, ne-a mai rămas.
Pe cerul nostru nu mai sunt cocori,
Doar noi zburăm cu gândul uneori.

Dar a fi prunc în suflet e un ţel –
Un punct lucind pe-al vieţii carusel.
Chiar dacă-n timpuri ne vom risipi
Pruncul din noi, etern va străluci.

Clepsidra – un hotar de veşnicii
În alte timpuri, iar ne va uni.
Vom fi copii?! Vom fi bătrâni mereu?!
Răspunsu-l ştie numai Dumnezeu.

Ni se deschide-n ceruri un alt drum
Şi-mbătrânim, îmbătrânim de-acum.
Cuminţi pornim spre alte veşnicii
Peste un an, o lună, poate-o zi...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Drum de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să nu iubesc

Cum să nu iubesc
Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea nopţilor târzii,
Când între vise te aştept
Şi tu-mi eşti steaua căpătâi.

Cum aş putea să nu iubesc
Chemarea zorilor de zi,
Când cu săruturi te trezesc
Şi tu de gâtul meu te ţii.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul ce mi-l dai trecând,
Ce altceva să-mi mai doresc,
Eu te iubesc şi-n al tău gând.

Cum aş putea să nu iubesc
Privirea ta şi ochii plini,
În lumea lor mă regăsesc,
În lumea lor aş vrea să vin.

Cum aş putea să nu iubesc
Sărutul tău nepământean,
Căci buzele-ţi sunt dar celest,
Mereu doresc ca să le am.

Cum aş putea să nu iubesc
Potecile ce paşii-ţi poartă,
În viaţa ta vreau să păşesc,
Să-ţi dăruiesc iubirea toată.

Cum aş putea să nu iubesc
Parfumul tău ameţitor,
Eu când îl simt, înebunesc,
De-al tău miros, eu vreau să mor.

Cum aş putea să nu iubesc...

poezie de Mihail Coandă
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vecine dumnezeu, de uneori

Vecine dumnezeu, de uneori
te tulbur, în nopţi lungi, cu-a mea bătaie
e că-ţi aud suflarea rareori
şi ştiu că tu eşti singur în odaie.
Şi când îţi trebuie ceva, nu-i nimeni,
când dibuieşti, nu îţi dă nimenea să bei:
ascult mereu. Fă un mic semn de vrei.
Sunt lângă tine.

Doar un perete-ngust e-ntre noi doi,
întâmplător, şi altfel poate fi:
un strigăt doar al unuia din noi,
şi el s-ar prăbuşi,
fără de zgomot, mut.

Din ale tale chipuri e făcut.

Şi chipurile-ţi stau ca nume-n faţă.
Şi dacă scapără lumina-n mine,
cu care-adâncul meu te regăseşte,
pe cadre, strălucind, se risipeşte.

Şi simţurile-mi care iute-ngheaţă
sunt fără ţară şi s-au rupt de tine.

poezie de Rainer Maria Rilke din Ceaslov, Cartea întâi - Carte despre viaţa monahală, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, pune semafoare!

Doamne, pune semafoare!
Viaţa asta-i încurcată,
Că de vreau să merg acasă,
Drumul merge la amantă.

Mă opresc la farmacie
Mă opresc să iau un hap,
Dar viagra mă îmbie
O cumpăr şi-mi fac de cap.

Când să plec, mai pleacă frate,
M-a ascuns în şifonier,
C-a venit bărbatu-acasă
Pentru un calorifer.

Am făcut pe dracu-n patru
Şi-am scăpat basma curată.
Doamne, pune semafoare!
Să ştiu când plec la amantă.

poezie satirică de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu aţi avea nici o grijă financiară şi aţi dispune de toţi banii din lume, ce aţi face? Dacă răspunsul afirmă că aţi continua să faceţi exact ceea ce faceţi acum, înseamnă că vă aflaţi deja în plină dharma, că sunteţi pasionat de ceea ce faceţi, deci vă manifestaţi deja talentul unic.

Deepak Chopra în Cele şapte legi spirituale ale succesului
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am văzut oameni care şi-au programat toată viaţa – când termină facultatea, când se însoară, când o să aibă primul, al doilea sau al treilea copil. Eu nu cred în programare socială.

Dorin Drăguţanu în revista "VIP magazin" din Republica Moldova (iunie 2012)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne, mulţumesc!

Pentru harul ce-l am, Doamne,
Ţie vreau să-ţi mulţumesc,
Însă unde-n lumea asta
Aş putea să te găsesc?!

N-aş putea nemărginirea
Să-ţi măsor... Privirii mele
Pas cu pas, eternitatea,
Cerul Tău tivit cu stele,

Nu-i ajunge! Unde oare,
Universul m-a-nfiat,
Ca să picur din norocul
Stelei care Tu mi-ai dat?!

Nu ţi-am spus?! Când pruncul plânge
Plâng şi eu... Când foamea doare
Mă ascund şi plâng... Mi-e milă
Nici eu nu ma de mâncare!

Când văd plâns de mulţumire
Pentru haina care-am dat
Mă gândesc la Tine, Doamne...
Mi se iartă vreun păcat?!

Când mi-ai osândit trecutul,
Ai gândit că voi trăi
Prin sărmanii lumii mele,
Trist, în fiecare zi?!

Picură lumină, Doamne
Şi dreptate şi cuvânt
Peste lumea în mişcare
Pân' la trecera-n mormânt.

Uşurează-ne povara
Biciul ist usturător...
Lanţurile strâng! Şi sânge
Curge-n ochii tuturor.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nemulţumiri în sistemul sanitar

În sistemul sanitar,
Doar contractul mortuar...
Morga-i plină de bolnavi...
Te aşteaptă doar să crapi.
Cel mai profitabil post
E aici... din câte-au fost.
Nu-s siringi, medicamente,
Asistentele-s absente,
Vrei cearşaf curat pe pat?!
Doar dacă ai cotizat.
Plosca, dacă ţi se dă,
Taxa este sigură.
Şi nu este unica,
Altele îi vor urma.
Badygard sau liftier,
Toţi, de vrei, nu vrei, îţi cer.
Pe holuri sau prin saloane,
Ai dreptul de-a da... plocoane.
...........................................
Caşcavalu-i în prim-plan.
Ce mă fac dacă nu-l am?!
Doar la Bloc Operator
Te rog, Doamne, să nu mor!

Zice-n sinea lui bolnavul:
Doamne, rău mă doare capul!
Doctorii-s preocupaţi
De "ne daţi sau nu ne daţi"...
Din Psaltire ne citesc
Popii şi ne spovedesc.
Doamne, dacă aş scăpa,
Prin spital, dracu-ar mai da!
De la liftier în sus
Joci cu banii "uite-i nu-s",
De la liftier în jos,
Nu ai bani, eşti luat de prost.
Vremea, Doamne, e nasoală!
Cum să mai trăieşti în ţară,
Când şi cu asigurare
Este secetă-n spitale¬?!

pamflet de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!