În lipsa ta

în lipsa ta m-aş face duh
şi m-aş oferi vânturilor
şi apoi, călărindu-le,
aş rătăci pustiu prin vârf de munte şi deşert şi peste ape...
şi aş urla durerea mea neînţeleasă
nici de mintea mea anecoică,
nici de inima mea uscată.

în lipsa ta m-aş evapora în norii cerului,
de unde, apoi, sub greutatea dorului,
aş inunda pământul într-un nou potop
de ape otrăvite şi acide;
şi n-ar scăpa fiinţă de mânia durerii mele!
m-aş scurge apoi în hăul uitării, în adâncuri,
acolo unde zace toată tristeţea lumii.

în lipsa ta m-aş împrăştia
în întunericul rece dintre stele
până nu va mai rămâne strop
din ceea ce am fost...
căci tu eşti verticala mea între cer şi pământ
şi centrul meu!
şi fără tine m-aş disipa spre marginile uitării.

poezie de Florin Armangic
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă tu ai dispărea

Dacă tu ai dispărea,
Într-o noapte întunecoasă,
Eu m-aş preface într-o stea,
Zeiţa mea frumoasă.

Dacă tu ai dispărea,
Într-un miez de toamnă,
Eu m-aş preface în strop de ploaie,
Tandra şi blânda mea doamnă.

Dacă tu ai dispărea
De pe pământ,
Lumea ar fi un pustiu
Bântuit de vânt.

De dorul tău eu m-aş topi
Şi m-aş preface în floare,
Lângă tine atunci eu m-aş simţi
Raza ta de soare.

Căci tu eşti tot ce am mai sfânt,
Eşti ca o lumânare
Ce arde veşnic pe pământ,
Dragostea mea cea mare.

poezie de Vladimir Potlog (18 octombrie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş şti să nu mai mor

De-aş şti să nu mai mor în viaţă,
Căci am murit de atâtea ori,
M-aş transforma în praf de stele,
Să fiu pe veci nemuritor.

M-aş transforma în întuneric,
Să nu mai văd nici umbra mea,
Iar ochii mei să fie luna
Ce luminează noaptea grea.

M-aş preschimba în apă pură
Să curg la vale din izvor,
Să mă sărut cu marea în zori
Şi apoi să mă ridic la nori.

Grăunte de nisip m-aş face,
Ca vântul să mă poarte-n zbor,
Şi la final eternitatea
Să mă transforme iar în om.

poezie de Vasile Şerban din Drumul spre cer, Volumul 2 (2023)
Adăugat de Vasile Şerban
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trăind un vis urât

M-aş contempla, dar nu mă văd
Că eu sunt umbra nimănui,
În jurul meu e doar prăpăd
Şi morţii dănţuiesc hai-hui.

M-aş admira, dar nu exist,
Sunt abur violet, nociv,
În mine zace duhul trist
Că-s mortul cel mai longeviv.

M-aş pune-n cartea de poveşti,
Cu-a mea privire autistă,
Să poţi cândva să îmi citeşti
Un testament ce nu există.
...
M-aş face drac sau Dumnezeu,
Sau poate iad, sau Paradis,
Dar nici nu ştiu, am fost un EU,
Sau poate-i doar un simplu vis

poezie de Nicolae Bunduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe mine, mie, redă-mă

dacă aş fi om, m-aş arăta oglinzilor rugându-le să mă descojească de uscăciune
să mă desferece de minciună şi să mă redea curat ca pruncul
unei alte lumi în care să-înfloresc

dacă aş fi cuvânt m-aş scoate din toate dicţionarele
m-aş curăţa de toate sensurile nedorite
şi m-aş întoarce-n lume primenit şi lămurit

dacă aş fi gând m-aş ghemui strângându-mă până la nefiinţare
m-aş arunca în nemărginirea iubirii şi curăţat
m-aş întoarce printre celelalte gânduri

dar Doamne, ce să facă un om neom, cuvânt necuvântat şi gând negândit?
Quo vadis Domine?

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi mijloace

De-ar fi mijloace
Şi-ar fi putinţă
Cum m-aş mai face
După dorinţă!
M-aş face-oglindă
Strălucitoare.
Să te cuprindă
Pân- la picioare.
Pieptene de-aur,
Ce-n mângâiere
Părul netează
Fără durere.
Un vânt m-aş face,
Ce lin şi-n taină
Pe piept desface
Uşoara haină.
Un somn m-aş face
Dulce de vară
Să-ţi închiz ochii
În orice sară.
Dar n-am mijloace
Nici e putinţă
De a mă face
După dorinţă.

poezie celebră de Mihai Eminescu (1881)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş preface, de-aş putea

De-aş putea ca dorul aprig să-ţi alin, în prag de seară,
M-aş preface, deodată, într-un sunet de chitară,
Ca, prin strunele-i vrăjite să mă simţi în somn vibrând
Când, cu braţele-adormite mă strângi tare-n al tău gând.

De-aş putea să-ţi vindec dorul, m-aş preface într-un nor
Ce ţi-ar mângâia obrazul cu un strop răcoritor...
M-aş preface, poate-n floare răsărită-al tău drum,
Ca, prin gingaşe petale, să percepi al meu parfum.

De-aş putea să-ţi alung dorul, m-aş preface-n curcubeu,
Şi te-aş invita frenetic să plecăm spre Elizeu.
Apoi, lepădaţi de patimi, de păcate izbăviţi,
Să ne cerem cu fervoare dreptul de-a fi fericiţi.

De-aş putea să-ţi alin dorul, m-aş preface-n poezie
Scrisă-n stihuri infinite, cu superbă frenezie...
Sau, cu magica-mi putere, m-aş preface într-un cânt,
Prin sublime incantaţii, de-al meu dor să te descânt.

Dar, din tot ce-aş vrea să fiu, sunt un pic, sunt o idee.
Căutându-ţi alinarea, cu-al meu suflet de femeie,
Recunosc: n-am găsit leacul dorul să-ţi tămăduiesc
Ba, mai tare-l voi aprinde dacă-ţi spun că... Te iubesc!

poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un vers

Eu n-am timp să mai scriu perfect,
Că, de-aş avea, nici n-aş mai scrie,
Ci m-aş lăsa o veşnicie
Să te iubesc fără defect.

Apoi m-aş apuca să-nvăţ
La ritm, la vers, la prozodie;
Urechile să vă răsfăţ,
Devoratori de poezie.

Dar, lume, sunt dator la stele,
Şi toate versurile mele,
Împrumutate de la praf,
Sunt versiuni la epitaf.

poezie de Marius Robu din Aproape alb (22 ianuarie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E atât de frig

că m-aş putea ascunde
între palmele tale
fără să ştiu câte zile au trecut
şi câte nopţi am strigat
să mă arunci
până la marginea lumii
ca pe un adevăr
de care te împiedici mereu

şi până la urmă
până la urmă
eu m-aş vindeca de tine
şi toată nebunia asta trăită
ar rămâne îngropată adânc
în sufletul meu
în sufletul tău
nu-i aşa
spune tu
nu-i aşa
că m-aş putea ascunde
între palmele tale
fără să-mi rosteşti numele
doar să mă guşti
şi să-ţi placă
nu-i aşa
spune tu
nu-i aşa

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezeşte-te inimă!

m-aş fi lăsat să plutesc pe norii de iubire,
pe unde calătoare să vibrez uşor...
dar a pluti, înseamnă rătăcire
şi m-am trezit, alungând din dor.

m-aş fi lăsat purtată de iubire,
dar unde e iubire... nu poţi şti.
mai mult eu mi-am dorit o regăsire
a sinelui de-a exista şi de a fi.

şi luptă aprigă în mine...
te-aş fi iubit până la stele...!
tu te-ai iubit mai mult pe tine,
iar eu, rămasă-n firi rebele.

ce trist când cineva iubeste
şi numai el e în poveste!...
şi inima se-mbolnăveşte
şi raţiunea te orbeşte!

m-aş fi lăsat să plutesc pe norii de iubire,
pe straturi de visări şi cărări noi...
dar, am ales în schimb o despărţire,
decât s-ajung cumva-n noroi!

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă m-aş pierde...

Dacă m-aş pierde într-un fulg de nea,
te-aş săruta
în fiecare dimineaţă din care-ar ninge
dragostea...
Dacă m-aş preschimba într-o frunză arămie
de toamnă târzie,
aş şuiera prin vântul durerii tale
numai inima mea
să-ţi fie veşnică stea..
Dacă în muguri de fericire aş renaşte
primăvăratic
lângă sufletul tău singuratic,
aş fi eu...
Dacă în aripa mea stângă
ţi-ai anina,
din nou, zborul,
ai afla serafica înălţare
spre soare
mereu...

poezie de Alina Florica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş îmbăta de ziua mea

M-aş îmbăta de ziua mea,
Mi-aş îmbăta singurătatea
Şi soarele l-aş îmbăta,
Mi-aş face criţă puritatea

Şi-aş tăvăli-o nopţi la rând
În spume dense de şampanii,
Cu îngeri beţi colaborând,
Să-i facem dragostei campanii.

M-aş îmbăta, dar n-am amici,
Niciunul nu-i să bea cu mine!
Doar muşuroiul de furnici
Şi-un roi de viespi sau de albine?!

Nici diferenţe nu mai fac
În tot ce mişcă, tot ce zboară,
Aghesmuită vreau să zac
Să-mi cârâie la cap o cioară.

M-aş îmbăta, de ce să nu?
M-aş îmbăta pentru senzaţii,
M-aş îmbăta cu eu şi tu
Şi-apoi să ne pupăm ca fraţii.

Să n-am habar de ce iubesc,
De ce-i aşa frumoasă viaţa,
Să uit de ce îmbătrânesc,
De ce îmi fură anii hoaţa,

M-aş îmbăta, dar n-am cu ce!
Prin aer zboară sticle sparte,
M-aş îmbăta cu orişice,
Dar nu mi-am pus nimic deoparte.

M-aş îmbăta cu-adevărat,
Căci doar o dată, nu se pune,
De tot ce sunt, despovărat,
Să fiu, m-aş îmbăta pe bune.

Aduceţi vinul cel mai vechi,
Să bem de ziua mea, cu toţii,
Să tragem ţara de urechi,
Să nu mai tolereze hoţii.

M-aş îmbăta, m-aş îmbăta,
Căci adevărul e-n beţie,
M-aş îmbăta de ziua mea,
Aş bea cu tine, Românie,

S-avem iar fluturi în stomac,
Idei năstruşnice, zălude,
Să ne-mbătăm, că e de leac,
Cu prieteni şi duşmani şi rude.

M-aş îmbăta, aici, sub nuc,
Cu frunzele de toamnă brună,
Însingurată ca un cuc,
M-aş îmbăta cu suc de prună.

V-aştept să umplem locul tot
Într-o beţie-autumnală;
Avem cu toţii drept de vot
Pentru o ţară terminală!

M-aş îmbăta adeseori,
Ca să nu mai disting mizerii
Nici vameşi, nici violatori
Nici nedreptăţile, puzderii.

Şi uite-aşa să ne-mbătăm
Ca delincvenţii, pân la vomă,
Poate curaj am căpăta,
Sistemul să-l băgăm în comă.

Şi totuşi beau de ziua mea
Veninul pur al nedreptăţii,
În suc amar de foi de stea,
(Nectarul care-l beau poeţii).

poezie de Emilia Amariei din Arena cu fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numele tău

De tine mi-e aşa de dor
Şi când rostesc numele tău
Cred că n-aş putea să mor
Nu m-aş pleca nici cărui zeu.

Doar ţie trupul meu închin
Şi inima mea toată
Cu tine aş bea un pahar de vin
Să nu uit niciodată.

M-aş îmbăta de fericire
Că tu eşti lângă mine
N-aş crede nici în nemurire
Când stau aici cu tine.

poezie de Ilie Dragomir
Adăugat de Ilie Dragomir
Comentează! | Votează! | Copiază!

De mi-ar cânta, în zori de zi, cocoşul...

De-atâtea nopţi privesc spre lună, stele,
Vecini, drumari, şoferi, m-au terminat,
M-aş bate cu tot felul de lichele,
De nu aş fi atât de surmenat.

Trec nori, acum, veniţi de la apus,
Arar zâmbeşte luna, mititica,
M-aş repezi spre tine, cum ţi-am spus,
De n-ar fi-n colivie păsărica.

Sunt singur şi pustiu precum haiducul
Şi aş veni să mi te iau în dar,
Să ascultăm, sub teii magici, cucul,
De n-ar cânta din ce în ce mai rar.

Acum sunt obosit, ca vai de mine,
Mai aţipesc pe canapea, ca moşul;
M-aş repezi ne-ntârziat spre tine,
De m-ar trezi, cu cântul lui, cocoşul.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câinele

eu m-aş uita o veşnicie la focul care arde-n vatră
o altă veşnicie cred că, la apa râului de munte
a treia veşnicie însă, m-aş vrea un curcubeu drept punte
s-o treci uşor venind spre altul, crezând că totuşi e din piatră

eu m-aş uita o veşnicie la stelele ce ard în ceruri
o altă veşnicie cred că, eu m-aş uita la bezna beznei
a treia veşnicie însă m-aş vrea mai jos de umbra gleznei
când tu vei trece înspre dânsul prin arşiţe şi triste geruri

eu m-aş uita o veşnicie la vetre stinse şi la ape
ce duc în cozi de lungi comete viaţă lumilor de piatră
a doua veşnicie însă mă vreau un câine care lătra
când tu te vei opri din drumuri şi eu te voi simţi aproape...

poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş face ram

aş spune rugaciune fara teama
şi muntelui pustiu i-as inchina
ofrandă, zeii toti din ceruri
şi zborul soimilor l-as invata.

m-aş duce in nesomnul pietrei "nalte
şi piatra de m-as face, n-as muri
să cant cu glasul ierbii si tacerii
m-aş face grai de stanca dac-ar fi.

să pot sa ma strecor printre izvoare
să pot canta in susur verde lin
să fiu dulcele gust pe buzele amare
să fiu parfum salbatic de alb crin.

m-aş face ram sa fiu iubirii umbra
m-aş face umbra sufletului tau
şi mana, scut in clipa ce ma cauti
şi duh de-as fi, n-ar fi atat de rau.

aş fi pamant dar poate-i prea devreme
aş fi uitare peste simtamant
închisa intr-o colivie in adanc de mare
să nu mai stii de-am fost sau de mai sunt.

aş duce sus pamantul si cerul l-as intoarce
şi zbor prin ape, stelele-as indemna
şi orizontu-n asfintit cu ochii mei l-as sparge
să fie alta lume-n ceruri, sa fie lumea mea si-a ta.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În nici un fel

aer de te-ai fi născut,
m-aş fi ridicat spre tine odată
cu vântul,
cu cerul,
din colbul pământului,
ţi-aş fi pus pânzele corăbiilor năframă
iar norii s-ar fi prefăcut
în balauri albi
să nu mi te ia nimeni
atunci când nu mai pot să
te respir,

de te-ai fi născut apă,
te-aş fi înotat până la izvoare,
ţi-aş fi pieptănat valurile cu degetele
pe nisipuri,
ţi-aş fi adus păstrăvi de aur
la rădăcina stâncilor prăbuşite în neant
de giganţi,
m-aş fi împietrit într-un ostrov,
într-un dor,
să te regăsesc în adâncimea nopţilor,
şi a tăcerii malurilor,
ţi-aş fi băut toată ploaia risipită
pe obrazul oamenilor,
în apusurile sângerii,
în setea deşertului
până la tine,

foc dacă te-ai fi născut,
te-aş fi păstrat în miezul rotund
al pământului,
în lava vulcanilor
stinşi,
să te mai pot aprinde
din amintiri de cenuşă,

de te-ai fi născut ţărână,
m-aş fi îngropat de viu,
să nu mai pot muri
de tine,
în nici un fel.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-aş duce, m-aş tot duce

Şi mi se face toamnă, şi mi se face ploaie,
Şi doare dorul ăsta, ce arde şi-înconvoaie
Aş rupe protocolul de timp şi de distanţă
Schimbărilor la faţă de-atâta circumstanţă.

Neîngrădită-mi palma, în palma-ţi să se-aştearnă,
Să nu avem în preajmă, nici regulă, nici damnă,
Şi suflet lângă suflet să scriem o poveste
Emoţiilor noastre, profunde şi celeste.

Recunoştinţa clipei, ne bată între tâmple
Nimicuri fără voie să nu ni se întâmple
Să cânte-o pianină din inimi împreună
Pe scena nevăzută dintre pământ şi lună.

Aud necontenitul în tot ce mă-înconjoară
Ascunsă-s de rutina sforitului în ţară
Cum creşte firul ierbii, când ţărna-i goală toată
Să nu mă ştie nimeni aş vrea, câteodată.

Dar mică, nevăzută, şi caldă ca un soare
Aş prinde universul de poale şi picioare
Şi-aş da volum la minim iubirii- însângerate
Nimeni să n-aibă parte de jocuri tulburate.

Şi mi se face, Doamne, nu ştiu cum se tot face
Că de o vreme-s tristă, nu-l am pe vino-ncoace
M-aş duce, m-aş tot duce spre răsărit de doruri
Unde nu-s scrise, încă, apusuri despre zboruri.

August 2021

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Faceri şi prefaceri

Ca să fiu cu tine, braţele-amândouă
le-aş preface zilnic în alei cu flori,
ca să fiu cu tine m-aş preface-n rouă,
tălpi catifelate să-ţi sărut în zori.

Să îţi fiu aproape-i oportunitate,
să îţi fiu aproape este dar ceresc,
când sunt lângă tine mult mai tare bate
inima, alături când îţi sunt, trăiesc!

Să îţi simt suflarea, trandafir m-aş face,
să-ţi sărut urechea m-aş preface-n cânt,
şi -n amurgul zilei, ştiind că îţi place
să îţi mângâi părul, m-aş preface-n vânt.

Împreună, viaţa vom preface-o-n praznic...
Tu-mi vei fi comoară, eu îţi fi-voi paznic.

sonet de Nicu Gavrilovici din Manifest pentru normalitate
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Promisiune proprie

Aş vrea să mă restrâng celule
Ce m-am pierdut în timp, risipă,
Să mă reîntorc printre ovule,
Să plec din nou din start... O clipă.

M-aş proteja de gaspiaj,
Aş face totul un întreg.
N-aş mai fi simplu derapaj...
M-aş face piese, să mă dreg.

M-aş îngriji bucăţi de mine,
Nu m-aş lăsa din nou, uzură
La mâna altor-zis destine...
N-aş fi doar ultima frântură!?

Îmi caut cheile de genă
Să redeschid parcurs traseu,
Să fiu la moarte anatemă
Şi vouă, de exemplu... Zeu!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!