Ger

Mor iar boschetarii de frig
Sub zodii inabil înjghebate
Din renunţări vinovate...
De Brahms marş funest? Or de Grieg?

Câinii flămânzi sar să muşte
Aerul grav-stalactică –
Haita e prea asmuţită
Crivăţ gata să-i puşte

Se covrigesc morţi-n sicriu
Se sting lumânări de ftizie
Lângă o vatră şi-o viaţă pustie
Testamente gracile se scriu

Degete-s lipite de clanţă,
Pe ţigle coşuri aiurează
Madona din icoană lăcrimează
Când i-oferim flori de gheaţă...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bahicul nu venerează Madona cu pruncul, ci Prun cu Madona.

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Flori de gheaţă

Din dragoste de tihnă şi de viaţă,
Ne-au înflorit şi florile de gheaţă
La geamul casei noastre bătrâneşti...
Vin iar bătrânii şi ne spun poveşti...

Obrajii ţării noastre-s de muşcată
Şi ţara, azi, e-n ie îmbrăcată.
Munţii-n iţari... Li-s tâmplele cărunte...
Doar brazii-s falnici, veşnic verzi, la munte.

Mărgelele de oi pe pieptul dârz,
S-au aşezat. Din rana de obuz,
Din sufletul îmbătrânit şi pur,
Să nu mai curgă lacrimă de-acum!

La tâmple ape reci coboară lin,
Dar noi n-am încetat să suferim,
Căci alte lanţuri ne-nconjoară gâtul...
Vin lupi flămânzi care-şi doresc pământul...

Din cer coboară fluturi albi de nea.
M-aşez şi plâng lângă bunica mea.
Mă rog din nou la ciobul de icoană
De ţară şi de suflet şi de mamă.

Îmi picură cuvinte-n gând deodată...
Scântei se-nalţă. Focu-aprins în vatră
Toarce poveşti de ţara noastră sfântă.
O ţară de poveste nu se uită!

Şi port, şi datini, şi credinţă, neam,
Cuvânt şi tihnă, ţarină bogată,
În veci de veci şi eu o să le am.
Îmi aparţin... acum, ori... niciodată.

Îşi plânge-un clopot doinele-n altar
Şi fulgi de nea acoperă pămâtul,
E frig în case, este iarnă iar!
Şi uite! A-nceput să bată vântul...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Originala mea premoniţie. Şi scriu, şi scriu... Sicriu...

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Epitaful unuia

Lumânări, flori şi coroniţe,
Pe sicriu şi lângă decedat,
Să aibă în ceruri luminiţe,
Că pe pământ n-a beneficiat.

epitaf epigramatic de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metempsihoză

Şuieră crivăţ de iarnă peste vâlcele,
(Iubito, cumva acestea-s merele mele?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ape şi case,
(Vegetarian pot fi cu-aşa buze cărnoase?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste-ofilită mimoză,
(Te privesc lung, fascinat, căzut în hipnoză)
Şuieră crivăţ de iarnă peste culmea de deal,
(Înveleşte-mă cu trupu-ţi, molatic ogheal)
Şuieră crivăţ de iarnă peste cocoş de Hurez,
(Să exersăm, disperaţi, cu sărutul francez?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste ienuperi şi ceri,
(Din conu' Minu să-ţi recit? Nichita preferi?)
Şuieră crivăţ de iarnă peste triste coline,
(Să nu mă spulbere, ascunde-mă-n tine!)
Şuieră crivăţ de iarnă peste târg, peste sat,
În primăvară, copile, intra-vei bărbat!

parodie de Constantin Ardeleanu, după Nina Cassian
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta mi-a fost predestinat să fiu: până voi zace în sicriu - scriu!

calambur aforistic de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boschetarii

Boschetarii mâncă, beau
Toată ziua în obor,
Înspre seară şi ei au
În boscheţi... o casă-a lor.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde eram când tu strigai la viaţă?!

Unde eram când tu strigai la viaţă
Ţinându-te de margini de sicriu,
Când monstrul cu o inimă de gheaţă
Te-nfăşura în giulgiul siniliu?!

Să ne spălăm cu toţii de păcate,
Spune-mi, te rog, cum dăm o zi 'napoi?!
Privirile ne-au îngheţat holbate,
Ori rătăcim aiurea cu ochi goi...

Când te zbăteai între lumini şi umbră,
Unde eram, neprihănit copil?!
Ce gol căscat ne laşi, sub fruntea sumbră,
În timp ce bunul mers e inabil?!

Cu chinul tău, durerea mea sporeşte
Şi neputinţa mă sugrumă-ncet,
Iar ultima bătaie ce zvâcneşte,
Din pieptu-ţi trece-n sufletu-mi, stilet.

Ce hade javre dorm pe prispa ţării,
Ce au jurat sub sacru jurământ,
Să nu dea niciun suflet viu uitării?!
De ce te-nghite reavănul pământ?!

poezie de Mihaela Banu (27 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La mormântul unui scriitor

Tămâie, lumânări, icoană
Şi-o rugăciune, evident;
La căpătâi i-au pus şi-o pană
Simbol al penei de talent!

epigramă de Gheorghe Gurău (august 2012)
Adăugat de Gheorghe Gurău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Accident cardio-vascular

Flori de gheaţă, flori de ger,
Cum să-i cer Celui ce-i Cer
O frântură de pământ,
Mândra-mi, sânge şi cuvânt?

Flori de ger şi flori de gheaţă,
M-am rugat de dimineaţă
Dragei, care mi se frânge,
Pe cuvântul meu, prin sânge.

De ger şi de gheaţă flori,
M-am rugat la voi în zori
Să nu rămână de sloi
Frânta din pieptu-mi, ca voi.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Impromptu

Frig obscen, cancerigen,
Poem mai trist decât Chopin
Transpus discret, bacovian,
Pentru vioară şi pian

Stridenţele de la chermeză
Tandem cu marea poloneză,
Visări pe caravela lui Columb
Se-ntunec-apele de plumb

Cum să nu suferi de ftizie
Solfegiind melancolie
În iarna asta grav-pustie
Pierdut cu lăutari prin suburbie...

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Mihai Eminescu

Mihai, îţi mulţumesc c-ai existat
Şi încă mai exişti în fiecare,
Pe-acest pământ tu prea puţin ai stat,
Dar EŞTI în poezii nemuritoare.

În versul tău eu caut alinare
Şi ca-ntr-un templu intru, cu sfială,
În sufletu-mi se-aprinde-o lumânare,
Precum o stea pe-a cerului sineală.

Mereu mă-mbăt de-a ta "Melancolie"
În vraja lunii, "vatră de jăratic"
Şi "Replici" voi rosti cu bucurie,
Când nufărul suspină singuratic.

Iar când "Luceafărul" şi-aprinde-o rază
În smoala nopţii, ca un enigmatic far,
"Pe lângă plopii fără soţ" eu, trează,
"Din când în când" "Privesc oraşul furnicar".

"Oricâte stele" m-ar veghea de sus,
"Doi aştri" "Ah! cerut-am de la zodii"
Şi-o "Rugăciune"-n şoaptă eu am spus;
"Gândind la tine", gust a gurii rodii.

Îmi eşti amic, "Icoană şi privaz",
"În lira-mi geme şi suspin'-un cânt",
"Prin nopţi tăcute"-mi ştergi orice necaz,
"Se bate miezul nopţii"-n dulce vânt.

Iar astăzi eu "Mai am un singur dor":
Să te cinstesc aşa cum se cuvine,
Că "De-aş avea" o "Floare-albastră" în pridvor,
Eu aş uita cât de "Departe sunt de tine".

poezie de Bombonica Curelciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fantasme de iarnă

Pe drumuri izbite
De ger şi ninsoare,
Troiene-nrobite,
Se-nşiră bizare.

Mai fumegă coşuri
Prin satul bătrân,
Sub nea tremurând,
Adoarme-un salcâm.

Pe uliţe albe
Tăcerea-i stăpână
Şi doar prin poveşti
Apare vreo zână.

Tresare şi râul
În straie de gheaţă,
Dispare ecoul,
Se mistuie-n ceaţă.

Coboară amurgul
Geros şi cernut
Şi-aprinde un astru
Pe boltă pierdut.

În case se-adună
Poveşti lângă vatră
Şi murmur de şoapte
Din noaptea-ngheţată.

Din tainele iernii,
Troiene şi ger,
Iau viaţă fantasme
O noapte şi pier.

poezie de Emil Utalea
Adăugat de Emil Utalea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Concert

În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănuşate

Veniţi cu munţii de zăpadă
Concertul nostru unanim
Îl voi transmite ca un mim
Când ceilalţi ies la promenadă

Veniţi chiar dacă sala goală
Face ecoul mai strident
Pianul cântă penitent
În ţara gărilor de smoală

Plecări de iarnă. Primăvară
Cocorii nu se mai întorc
Iar despărţirile îmi storc
Lacrimi pentru fiecare gară

În cameră dezbat tratate
În anticameră e frig
Concert cu muzică de Grieg
Cu degete înmănuşate

poezie de Ion Untaru din vol. Scara interioară (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Talmeş-balmeş

iarăşi stăm alături - eu bătrână piatră
tu ca o copilă - veşnic nou năsută
scociorând tăciunii stinşi demult în vatră
cu tăcerea noastră tristă şi acută

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

cât-om sta eu nu ştiu - numai timpul ştie
universul care e răspuns la toate
dar privesc şederea ca pe-o armonie
între ce se poate şi ce nu se poate

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

simt că eşti alături gata de plecare
scociorăsc în silă focul stins în vatră
armonia strigă - data viitoare
tu să fii mai tânăr, nu bătrân ca piatra...

nori albaştri-şi varsă şoapte de iubire
flori albastre-şi culcă vise pe câmpie
ploi albastre cad întru pomenire
morţilor albaştri - duc-se pe pustie

poezie de Iurie Osoianu (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bachus l-a lăsat, într-un târziu, la vatră. Chiuitoare trecere de la vadră la... vatră.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mult mai puţin decât puţin mai mult

Nu mai am niciun gând,
Niciun vers nu mai scriu,
În uitare, curând
O să mor, o să fiu.

Într-un pumn o să strâng
Tot ce am din ce nu-i
Şi-o să-i râd şi-o să-i plâng
Orişicui, nimănui.

Lasă-mă să te las,
Plec puţin şi revin,
Că-s plecat şi-am rămas
Prea demult, prea puţin!

poezie de Marius Robu din Aproape alb (8 octombrie 2013)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te opri

Cer şi gând gri
Pastişă de zi,
Nu te opri
Fragile "a fi"

Frig ca la pol
Rachiu monopol
Din crâşmă prelins,
Puhav ochi plâns

Văzduh de taifun
Crivăţ nebun
Gonit de departe
Garduri surpate

Durere te curmă!
Nu las nici-o urmă
Pe albă ninsoare...
Cum? Astfel se moare?

poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi colinda

Voi colinda, colinda-n dimineaţă,
La poarta ta cu zvon de zurgălăi,
De va fi crivăţ sau de va fi ceaţă,
Zăpezile de s-au întins pe văi

Voi colinda, colinda ca o veste,
La uşa ta cu dalbe flori de măr
Şi împleti-voi depărtări celeste,
În bradul ca un tainic adevăr.

Voi colinda pe înserat, colinda,
Când ţurţurii vor deveni imuni
Şi va trosni a mulţumire, grinda,
Rugându-ne, a deveni mai buni.

Voi colinda, colinda ca o vrajă,
La geamul tău, înfiorat de dor,
La ora când luceferii fac strajă
Şi lăcrimează apa de izvor.

Voi colinda, copilăreşte, încă,
Fulgii nebuni şi urmele vânt
Ce ne aduc o ultimă poruncă,
De pace şi... iubire, pe pământ

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea era soare sau prea ploua, prea erau copacii verzi sau prea exploda aerul între noi când stăteam unul lângă altul. Prea ne doream, prea nu puteam.

Zully Mustafa în Nopţi orientale 2
Adăugat de Dana Carastoian
Comentează! | Votează! | Copiază!