Boschetarii

Boschetarii mâncă, beau
Toată ziua în obor,
Înspre seară şi ei au
În boscheţi... o casă-a lor.

epigramă de Vasile Iuşan din Estivale (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adevărată

Urc la crâşma din obor,
Beau rachiu, mănânc răbdări
Şi-apoi cobor
Pe trei cărări.

epigramă de Vasile Iuşan din Lume multă, oameni puţini (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Beau să te uit

în comă ajung seară de seară
vreau să mor repede
îmi vine să-mi trag un glonţ
drept în inima care încă te iubeşte

mă rog să vii şi să mă salvezi
cu iubirea ta medicament
dacă întârzii mă rătăcesc
simt asta şi de aceea te chem

beau până-mi pierd minţile
nici nu mai ştiu cine sunt
în memorie rămâi numai tu

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Boschetarii

La finele de săptămână
Se întâlnesc, la prăvălie,
Adună mână de la mână
Şi beau un şpriţ... pe datorie.

epigramă de Ion Ruse
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Primăvară Buzoiană

Desculţi în parc, boscheţi, alei,
Îndrăgostiţii în alai...
Beau oameni vin pelin de mai
Şi se mănâncă între ei!

epigramă de Gheorghe Mincă din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nelinişti de seară

Aud chemarea zilei când noaptea mă-mpresoară
Şi strigătul luminii în visurile ei,
Nelinişti mă inundă în fiecare seară
Când cerul licăreşte-n alaiuri de scântei.

Parfumuri mă inundă, aromele dansează
În umbre ce se-nalţă purtate înspre nori
Ascunşi prin întuneric, împinşi de câte-o rază
A lunii ce-i goneşte departe, înspre zori.

Pe buze, murmurate, cuvintele-mi sunt şoapte
Ce urcă înspre ceruri cuprinse de fiori,
Amestecate-n forfot de aripi şi de noapte
Cu larma primăverii din zborul de cocori.

Cuvintele acelea sunt ruga mea de seară,
Sunt gânduri ce se-nalţă în şoaptele-cuvânt
Purtate înspre ceruri, cu vina-n primăvară,
Căci a venit prea plină de tine, pe Pământ.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urăsc să beau whisky

Urăsc ceru-albastru, lumina solară
Urăsc şi copiii ce-aleargă pe-afară
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc melodia ce-ascult în tăcere.

Urăsc aste păsări care ciripesc
Urăsc orice clipă pe care-o trăiesc
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Urăsc să împart chiar când mi se cere.

Urăsc şi oraşul, satul îl ignor
Urăsc să mă-nalţ, dar şi să cobor
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar beau toată sticla să scap de durere.

Urăsc orice carte şi orice poem
Urăsc tot ce-am scris sperând să te chem
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Simt că ura-i mare şi în veci nu piere.

Urăsc şi nisipul ce-n clepsidră curge
Fiindcă îmi arată că timpul se scurge
Urăsc să beau whisky, urăsc să beau bere
Dar aş bea când tu eşti în apropiere.

poezie de Steinar Gismeroy Olafsen, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

La obor

Scroafa c-un belciug în nas,
Iar stăpânul, scund şi gras,
Are-o sârmă în ureche.
... Formidabilă pereche!

epigramă de Nicolae Dărăbanţ din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

"Eu," Fărcaş şi Vişan (reclamă la Prodvinalco)

În fiecare seară stăm la masă,
Eu înspre bar, ei în fotografie,
În vechea "crâşmă-ntunecoasă"
Şi ne cinstim c-o sticlă de rachie.

epigramă de Vasile Iuşan din Academice (2011)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

De Petru şi Pavel

Aveam doi prieteni în obor,
Faţă de care nu aveam secrete,
Dar dacă-i caţi de ziua lor
Nu tu Pavel, nici tu Petre.

epigramă de Vasile Iuşan din Europarlamentare (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trezire

Cum să mă scot din somnul cel bizar?
Azi nicio apă nu mai are ţărmuri,
Izvoarele au luat-o înspre deal,
Pădurile-s doar un tărâm târnuri.

Nici existent nu-i ce pare-a fi
Iar prin cuvânt se vântură tăcerea;
Inexistând în fiecare zi,
Albinei îi ştiu acul, nu şi mierea.

E plin de biciclete-n heleşteu,
Dar nunţi de peşti se plimbă-n avioane;
Am întâlnit în mine-un derbedeu
Mascat în cuc... s-ascunde de claxoane.

La masa mea de prânz mânc dumicaţi
Şi beau vârtos din masa cea de seară
Iar dimineaţa cucii îmi sunt fraţi
Şi cucile ne cântă la fanfară.

21 gerar 2020

Vasile Ionac (20 ianuarie 2020)
Adăugat de Vasile Ionac
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toată vara la ogor şi iarna cu tăgârţa la obor.

proverbe româneşti
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

La crâşmă

Mişu, Jony şi Vasile
Beau în crâşmă de trei zile.
Beau şi încă ar mai bea
Minţile... de le-ar avea.

epigramă de Vasile Iuşan din Fă-mă, Doamne, ce mi-i face! (2009)
Adăugat de Vasile Iuşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnului profesor Al. R.

Foaie verde apă chioară
Nu se mâncă tot ce zboară,
Dar mă-ntreb şi eu aşa:
Tot ce curge să se bea?
P. S.
Apă beau şi n-aş mai bea!

epigramă de Păstorel Teodoreanu
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce l-a ţinut pe Brân­coveanu să nu cedeze, dacă nu credinţa? Dar nu mă pu­neţi să vorbesc despre asta. Lucrurile mari nu tre­buie rostite toată ziua bună ziua, că-şi pierd înţele­sul. La fel cum nu spui toată ziua "bună ziua", "te iu­besc!", că se banalizează, şi despre Dumnezeu e mai bine să taci.

Aurel Romila în Formula AS (2014)
Adăugat de drcirstea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se puseră cu toţii, sfărâmară fereastra şi fugiră. Merseră, merseră, toată noaptea. Când se lumina de ziuă, ajunseră la un loc unde se deschidea trei drumuri. Aci stete să se odihnească. Se hotărâră să apuce fiecare pe câte un drum şi să se ducă unde i-o lumina Dumnezeu. Se îmbrăţişară, se sărutară, îşi luară ziua bună unul de la altul cu lacrămile în ochi şi se despărţiră. Merseră ei toată ziua, când înde seară fraţii cei mari se întâlniră iară. Pasămite drumurile pe care apucaseră ei se întruneau acolo.

Petre Ispirescu în Cei trei fraţi împăraţi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legea compensaţiei

Îţi stă, frate, mintea-n loc
La beţie când se-ncing:
Unii beau vârtos, cu foc,
Alţii însă beau de sting.

calambur epigramatic de Vasile Manole din Dunărea de Jos (octombrie 2015)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrană pentru to(n)ţi

La masa unui demnitar –
Grătare, vinuri, caviar –
Şi boschetarii se răsfaţă:
Ghenei cu resturi nu-i fac faţă.

epigramă de Nelu Vasile din Printre epigramiştii olteni (2008)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Beau, când beau eu nu mă-ncurc,
Îmi e greu până m-apuc!
Oricât beau, nu beau destul,
Dacă mor, să mor sătul!

epigramă de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul ucis

sunt beat
îngrozitor de beat
dar nu's nebun
muncesc, cerşesc
asta m-aţi învăţat
nu am speranţe şi nici vise
în boscheţi găsit-am haine vechi
mi-am cârpit o haină
să o pun zălog la crâşma de pe drum
nu am bani de mâncare
pomana o aştept
de la oameni de bine
mi-e silă de mine
privind cum trăiesc printre ei
ei trăiesc bine
eu plâng azi pe drum
cânt la o lăută şi beau
beau cupă după cupă
cupa plină de cucută
ce pot să fac
păşesc prin colburi de ură
caut taina unei lumi
aud un şuier
e viaţă, e zbor de cocori
nu, nu... e doar un vis
aici, guzganii au pus mâna pe toate

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Măgăriţa bătrână

E bătrână – măgăriţa care ne-a arat ogorul atâţia ani.
Am înţeles asta-n ziua când s-a poticnit în genunchi pe picioarele din faţă,
iar cotiga a fost împinsă la deal de Tata,
folosindu-se de toată puterea lui.

În seara aceea, Tata i-a îmbrăţişat picioarele subţiri,
ca un om care îşi trece braţul peste umerii unui vechi prieten.
A spus: "Suntem bătrâni, şi tu, şi eu."

De-acum, măgăriţa-şi dea seama că nu ne mai era de nici un folos
şi şi-a pierdut interesul pentru apă şi fân.
Blana, numai zdrenţe, pe care o purtase toată viaţa
avea o cicatrice, de pe care căzuse părul, de mărimea unei palme.

I-am cerut tatei să o ducă la iarmaroc,
dar, înspre seară, s-au întors împreună,
asemeni unei tinere perechi, forţate de părinţi să divorţeze,
părăsind casa în zori şi revenind, timizi, în amurg.

În ziua următoare, am ieşit afară
şi am văzut măgăriţa cu bărbia sprijinită de gard;
m-a chemat cu o voce tremurată, atât de îndepărtată şi de tristă –
dar Tata a spus că el ştie ce-a intenţionat să spună.

poezie de Niu Qingguo, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!