Unde eram când tu strigai la viață?!
Unde eram când tu strigai la viață
Ținându-te de margini de sicriu,
Când monstrul cu o inimă de gheață
Te-nfășura în giulgiul siniliu?!
Să ne spălăm cu toții de păcate,
Spune-mi, te rog, cum dăm o zi 'napoi?!
Privirile ne-au înghețat holbate,
Ori rătăcim aiurea cu ochi goi...
Când te zbăteai între lumini și umbră,
Unde eram, neprihănit copil?!
Ce gol căscat ne lași, sub fruntea sumbră,
În timp ce bunul mers e inabil?!
Cu chinul tău, durerea mea sporește
Și neputința mă sugrumă-ncet,
Iar ultima bătaie ce zvâcnește,
Din pieptu-ți trece-n sufletu-mi, stilet.
Ce hade javre dorm pe prispa țării,
Ce au jurat sub sacru jurământ,
Să nu dea niciun suflet viu uitării?!
De ce te-nghite reavănul pământ?!
poezie de Mihaela Banu (27 iulie 2019)
Adăugat de Mihaela Banu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.